Cu ceva vreme în urmă am lansat o serie de întrebări unor scriitori, traducători, editori, fani, intenţionînd să fac o anchetă despre literatura F&SF din România. Aveam în vedere editurile, revistele, autorii români... Şi prima întrebare, referitoare la edituri şi la politica editorială, suna aşa:
„De vreo doi, trei ani se observă un reviriment pe piaţa editorială F&SF de la noi. Nemira a revenit pe drumul cel bun, Tritonic s-a lansat cu avînt în domeniu, au apărut edituri noi (Millennium Press, Alexandria, Bastion), literatura de gen pentru copii şi pentru adolescenţi a năpădit librăriile (prin Corint Junior, Nemi, RAO, Egmont), alte edituri – dintre cele mari – mai scapă cîte un F&SF (Polirom, Cartea Românească, Humanitas, RAO). Cum aţi caracteriza peisajul editorial actual? Se poate vorbi de o politică editorială coerentă în ceea ce priveşte literatura F&SF?“.
Cătălin Badea-Gheracostea (critic, editor): Nu există o politică editorială, ci o voinţă editorială coerentă. Lista de edituri de mai sus este doar asta, o listă, ceea ce ar fi de luat în seamă sînt editorii propriu-zişi. Indiferent de capacitatea lor financiară, toţi vor să cucerească piaţa, fiind cu atît mai interesant cu cît editorii „mici“ îşi asumă riscurile cele mai mari, respectiv de a publica şi chiar de a contribui la debutul unor români. Pe termen lung, cred că ei au dreptate, pentru că un public matur întîi „se“ citeşte, citeşte adică literatura limbii sale, apoi străinii şi literatura lor. Publicul român este matur în consum, imatur în a-şi cunoaşte locul – un complex de inferioritate, cred. De unde şi faptul că un cititor român încă alege un autor străin înaintea unuia român.
Marian Coman (scriitor): Cred, în primul rînd, că în ultimii ani au fost mai mulţi bani. Mai mulţi bani în buzunarele cititorilor. Mai cred că a apărut o nouă generaţie de cititori, lipsită de prejudecăţile vechii generaţii. Cred, de asemenea, că literatura SF a scăpat de eticheta de la sfîrşitul anilor ’90, aceea că ar fi „mironovistă“, şi că e pe cale să scape şi de o mai veche etichetă, aceea că vorbeşte despre „roboţei şi omuleţi verzi“. Prin urmare, s-a făcut un pas către normalitate. Pe o piaţă ceva mai sănătoasă şi în creştere, era firesc să vedem o repoziţionare a editurilor, o realiniere la un nou start. Tonul l-a dat relansarea Editurii Tritonic, cu o atitudine curajoasă şi în ceea ce priveşte formatul volumelor, dar mai ales în alegerea autorilor, nume necunoscute în România, care sînt însă noi staruri în spaţiul anglo-saxon. Nu ştiu cum s-au vîndut Miéville şi Vandermeer, dar sînt convins că Gaiman a fost un pariu cîştigat, cum tot cîştigat a fost şi pariul pe care Millennium Press l-a pus cînd a publicat noile volume din Dune. Cel mai curajos pariu mi se pare însă promovarea literaturii române de gen.
Nicu Voicu (fan): Consider că peisajul editorial s-a îmbunătăţit semnificativ. Politica editorială, deşi incoerentă, în ultimul timp se îndreaptă spre normal.
Mugur Cornilă (proprietar de librărie virtuală, specializată în F&SF): Impresia mea este că nu se mai poate vorbi, în acest moment, de nici o politică editorială coerentă în domeniul care ne interesează. Nu de genul aceleia pe care, în anii ’90, Valentin Nicolau a implementat-o pentru Colecţia „Nautilus“ la Nemira. Da, sînt edituri care şi-au continuat cu succes, dar oarecum din inerţie, participarea în acest domeniu (Nemira), şi-au consolidat în ultima vreme o oarecare poziţie pe piaţă (Tritonic sau Corint Junior) ori au în intenţie să devină un reper pentru fani (cum doreşte Cornel Secu pentru Editura Bastion de la Timişoara).
Politica editorială este o politică de firmă şi există (sau nu) prin cazuri particulare. Trei mi se par direcţiile care pot fi depistate: aceea a recuperării cărţilor valoroase apărute de-a lungul timpului (şi aici nominalizez, în primul rînd, Nemira, care a adus pe piaţă cărţi de George R.R. Martin, Vernor Vinge, Orson Scott Card etc., dar şi Corint, cu defuncta Colecţie „Galeria fantastică“, în care au apărut cîţiva pionieri ai SF-ului mondial), noutăţile (şi aici menţionez Tritonic, care chiar are o politică editorială axată pe noutăţi – China Miéville, Neil Gaiman, Brandon Sanderson, R. Scott Bakker, Jeff VanderMeer, K.J. Bishop etc.), a treia direcţie fiind aceea a loviturilor de piaţă date prin publicarea de bestselleruri internaţionale (RAO, cu Susanna Clarke, Elizabeth Kostova, Robert Jordan, sau Egmont, prin cărţile despre Harry Potter).

