În general, piaţa de carte merge pe traduceri. Ce autori proaspăt traduşi v-au atras atenţia? Ce autori consideraţi că ar mai trebui traduşi?
Bogdan Hrib: Piaţa merge pe traduceri pentru că autorii români sînt puţini şi nu scriu. Nu scriu pentru că nu pot trăi din scris sau nu au încredere că se poate trăi din scris... E un cerc vicios. Dintre autorii noştri: Richard Morgan şi Charles Stross. La RAO cred că Jordan este un succes. Nemira are doi monştri sacri: Martin şi King. Ar trebui traduşi mulţi, dar e nevoie să ştim dacă îi putem vinde!
George Lazăr: Ar însemna să-i înşir pe cei peste 50 de autori publicaţi în Sci-Fi Magazin pentru că, evident, ne-au atras atenţia şi nouă, după ce au atras mai întîi atenţia comisiilor de decernare a premiilor Hugo, Nebula, Locus. Sînt numeroşi autori consacraţi care au fost necunoscuţi publicului român. Nu pot menţiona doar cîţiva, fără să am sentimentul că i-aş nedreptăţi pe ceilalţi. Avantajul revistei faţă de a publica integral o antologie deja apărută în America, să zicem, este că selecţia o facem noi, şi o facem la sînge. Ca idee, dintr-o antologie de tipul Dozois extragem cel mult trei sau patru povestiri.
Cătălin Badea-Gheracostea: Vreau mai mult Greg Egan! China Miéville nu m-a prea convins, nici M. John Harrison. Probabil e vina mea, receptarea mea are o „enciclopedie iniţială“ uşor retardată... Splendidă traducerea la prequel-urile Dune, culmea e că lectura originalelor a fost puţin dezamăgitoare. De asemenea, nu sînt un împătimit al literaturii fantasy, mea culpa. Îmi place fantasticul românesc şi cel non-anglo-saxon.
Laurenţiu Nistorescu: Diagnosticul e discutabil pentru că, la drept vorbind, nu avem o piaţă funcţională nici în acest domeniu. Există o mare ofertă de traduceri, nu însă şi una de lucrări autohtone, deci nu putem pretinde că cititorul a decis că-i plac mai mult primele decît celelalte. Dincolo de asta, există o firească nevoie de comunicare între culturi – motiv pentru care cred că editorii care promovează traducerile SF, F şi analoage ar trebui să-şi îndrepte atenţia şi spre literaturile Estului european, desigur, fără să ignore marile literaturi.
Marian Coman: Joe Hill, Gaiman, Vandermeer, Miéville – dintre autorii deja traduşi. În plus, cred că editurile ar trebui (şi bănuiesc că asta fac) să stea cu ochii pe Hugo şi Nebula, dar şi pe celelalte premii de gen. Reprezintă un bun barometru pentru ceea ce ar putea merge pe piaţă.
Bebe Ionescu: Agonie şi extaz. Cam acesta ar fi peisajul traducerilor pe la noi. De la traduceri excelente la traduceri pe care nu le pot califica şi compara. În altă ordine de idei, toţi autorii traduşi recent sînt foarte buni, editurile neputînd să-şi permită un nivel mai scăzut!
Nicu Voicu: Dintre autorii proaspăt traduşi i-am remarcat pe Richard Morgan, George R.R. Martin, Egan, Vinge, Herbert&Anderson, Gaiman, Miéville etc. Alţi autori care ar trebui traduşi: John Varley, Pat Murphy, Michael Swanwick, Vonda McIntyre, Octavia Butler, Catherine Asaro, Elizabeth Moon, Gene Wolfe, Ian McDonald, David Marusek, Neal Stephenson...
Mugur Cornilă: De mult timp îmi doresc să-l citesc în româneşte pe Vernor Vinge şi iată că a apărut la Nemira. Peter F. Hamilton, Orson Scott Card, Brian Herbert&Kevin J. Anderson, Richard Morgan sînt cîţiva dintre cei pe care vreau să-i menţionez. Fantasy citesc mai rar. Consider că se omite un lucru important: acela că sîntem mulţi, chiar foarte mulţi pasionaţi de science-fiction, în generaţia „decreţeilor“. Am crescut cu Asimov, Klein, Anderson, Herbert, Silverberg şi alţi clasici şi nu prea avem alternative la fantasy, slipstream şi thriller. Concluzia ar trebui s-o tragă editorii.
Din răspunsurile de mai sus se poate contura o listă de autori bine primiţi de public. Ce mi-aş mai dori eu? Scott Lynch, Hal Duncan, Joe Abercrombie, John Scalzi, dar şi Harlan Ellison, Stephen Baxter, Ted Chiang sau antologiile tematice de la Tachyon (Slipstream, Rewired, Steampunk). Din cîte ştiu, o parte din „listele de dorinţe“ exprimate are şanse să apară în următorii ani pe piaţă. De unde se vede că editurile cam ştiu ce vrea publicul... Aşa să fie.

