OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Consideraţi că avem autori/cărţi care ar merge la export? Dacă da, care sînt aceştia/acestea?

Bogdan Hrib: Da, avem autori (noi cei de la Tritonic) care ar merge la export. Ei sînt Roxana Brînceanu (dacă o mai convingem să continue Sharia!), Costi Gurgu cu Reţetarium, Marian Coman cu Testamentul de ciocolată şi ultimul, dar nu cel din urmă, Liviu Radu cu trilogia Waldemar.

Horia Nicola Ursu: Avem autori care ar putea avea succes „afară“. Nu mulţi, dar buni. Ona Frantz, cu Sfîşierea, ar fi o candidată bună pentru oricare dintre editorii de dincolo de ocean; cu un traducător bun, cartea ar avea sigur succes la unul dintre cei mari, Tor sau Del Rey. Marian Coman, cu Testamentul de ciocolată, s-ar potrivi de minune pentru un small press (de altfel, există deja o tentativă de export pe cale de finalizare) axat pe „ciudăţenii“: New Weird, fantastic etc. Dan Doboş, cu Abaţia lui, ar fi un alt posibil „bun de export“, l-aş vedea lesne publicat de DAW, de pildă, editori proeminenţi de science/fantasy; sau la Baen Books, mari amatori de serii epice. Pe Roxana Brînceanu cu Sharia, aş încerca să o vînd celor de la Pyr Books sau celor de la Solaris, care-s parcă mai înclinaţi spre cărţi cu o acţiune dinamică; dar mai întîi aş convinge-o pe Roxana să se-apuce de scris la una sau chiar două urmări.

Cătălin Badea-Gheracostea: Toţi premianţii „Vladimir Colin“ se pot exporta cu romane. Încă alţi 25 de autori cu proze scurte.

Liviu Radu: Nu prea. Abaţia de Dan Doboş, Sfîşierea de Ona Frantz, Reţetarium de Costi Gurgu şi cam atît.

Laurenţiu Nistorescu: „La export merge orice“, spun exportatorii din economie şi, dacă judecăm prin prisma faptului că industria traducerilor de la noi importă, de asemenea, orice (cu sau fără valoare, cu sau fără originalitate, cu sau fără bună traducere), înclin să le dau dreptate. Rămîne să stabilim ce dorim cu acest export cultural: cîştig financiar? – e posibil, dar costă, ne obligă să creăm o industrie culturală; notorietate, pentru autorul/ gruparea/editura în speţă? – iarăşi e posibil, dar trebuie să ne pregătim instrumentele; pretext de turism cultural? – e posibil şi asta, dar mă îndoiesc că vor fi mulţi care să considere că mai merită. Aş adăuga, în loc de concluzie: faptul că ne punem asemenea probleme arată, iertaţi-mi clişeul, că sîntem pe drumul cel bun. Problema este că, în SF, un asemenea drum este întotdeauna multidimensional – ca şi capcanele presărate pe traseu.

Marian Coman: Cred că ceea ce a făcut Horia Nicola Ursu editînd antologia de proză fantastică românească Millennium Est, pe care a lansat-o şi a vîndut-o în Franţa, este un lucru remarcabil şi demn de urmat, poate la o scară mai mare. Vrem să ne cunoască cititorii, autorii, editorii din alte ţări? Poate ar fi cazul să le dăm prilejul. Da, cred că avem autori care „ar merge“ afară şi cred că astfel de antologii ar putea fi o carte de vizită excelentă. Ona Frantz, Doru Stoica, Michael Haulică, Liviu Radu, Sebastian A. Corn, Lucian Merişca, Costi Gurgu, Cătălin Sandu sînt nume de scriitori pe care, dacă aş fi agent literar sau editor, aş încerca să-i promovez pe pieţele de carte din alte ţări.

Sorin Camner: Aici îmi este greu să mă pronunţ, poate că da, poate că nu, nu poţi exporta doar de dragul de a te lăuda că ai titluri tipărite peste hotare. Ar trebui să fie şi vandabile. Cum aşa ceva este destul de dificil…, nu mă pronunţ.

Bebe Ionescu: Nu văd scriitori români tipăriţi în ediţie de masă, mai ales în spaţiul anglo-saxon. Cînd un scriitor de gen va avea tiraje cît Paler sau Cărtărescu ne vom putea gîndi să îl exportăm. „Dincolo“ este foarte greu, nu ajunge doar valoarea, există o adevărată industrie şi chiar şcoli unde înveţi ce şi cum să scrii. Dar vă rog frumos! Hai să-i publicăm şi să-i impunem pe scriitorii români în România, cred că ar fi cei mai fericiţi.

Nicu Voicu: Marian Coman – Testamentul de ciocolată, George Lazăr – America One, Liviu Radu – Waldemar...

Mugur Cornilă: I-aş putea lua în considerare, momentan, pe Dan Doboş, George Lazăr, Liviu Radu, Ana Veronica Mircea şi Sebastian A. Corn. Poate şi Mihaela Cogălniceanu, o apariţie nou-nouţă în peisajul literar. În mod sigur mai sînt şi alţii, dar am încercat să răspund spontan, fără să stau să mă gîndesc prea mult. Cred că scriitorii care îţi vin în minte fără efort contează destul de mult într-un peisaj cultural, de orice „gen“ ar fi acesta. Nu vreau însă să uitaţi de ceea ce a creat, la un moment dat, Mihail Grămescu. Din punctul meu de vedere, Phreeria, o bijuterie de carte, ar putea fi oricînd publicată în America.

Din răspunsuri s-au detaşat cîteva nume „exportabile“: Dan Doboş, Sebastian A. Corn (publicat deja în Serbia), Ona Frantz, Liviu Radu, Costi Gurgu (care va avea o povestire în antologia Ages of Wonder editată de Julie Czerneda, cu dată de apariţie martie 2009, dar pe el l-am exportat deja cu totul), George Lazăr, Roxana Brînceanu, Marian Coman, Mihail Grămescu, Lucian Merişca (a cărei povestire, publicată anul trecut în antologia The SFWA European Hall of Fame, editată de Katherine & James Morrow, i-au adus laude în presa americană)... Numai că ne trebuie mai multă hotărîre. Sau un strop de iniţiativă, cum ar fi încercarea pe care o face Millennium Press de a produce o antologie de proză SF românească pentru o editură americană, în proiect fiind implicaţi şi doi antologatori din ce în ce mai activi şi mai apreciaţi, Ann şi Jeff VanderMeer, sau chiar amintita antologie Millennium Est (apărută anul trecut la aceeaşi editură) în limba franceză.

Şi cu asta, dragi cititori, „anchetaţii“ vă spun la revedere.