OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Au trecut aproape doua saptamini de cind m-am intors de la Londra, de la celebrul London Book Fair, unul dintre tirgurile importante de carte ale lumii, si sint impresii care inca nu m-au parasit si care, presupun, multa vreme ma vor mai bintui.

Dincolo de spatiul enorm si organizarea de la care cei care se ocupa cu tirgurile noastre ar avea multe de invatat (de pilda, cum sa gasesti in doua minute orice stand care te intereseaza), dincolo de oamenii – editori, agenti – pe care i-am revazut sau i-am intilnit pentru prima oara, dind chip celor cu care corespondez de ceva vreme, dincolo de anuntarea nominalizarilor pentru Premiul Orange 2007, dincolo de publicitatea facuta premiilor Galaxy (Galaxy British Book Award – iar Galaxy vine de la ciocolata Galaxy).
Dincolo de sala speciala pentru drepturi de autor in care am vazut o matrice de 20 pe 30, cu 600 de elemente adica, fiecare element fiind o masa, cu unul sau doi agenti literari, pe care se perindau zeci, sute de editori veniti din toata lumea sa contracteze carti. Fiecare cu intilnirile aranjate din vreme, agentii stateau la masa, iar editorii se schimbau la fiecare jumatate de ora. A fost prima data cind am vazut asa ceva si da, m-a impresionat. E vorba de profesionalism, e vorba de organizare – apropo, la intrarea in centrul pentru drepturi de autor, erau doua birouri, unul dintre ele pentru intilniri nearanjate. Adica se puteau stabili si intrevederi de cinci minute, doar pentru schimb de carti de vizita si preluat catalog cu titluri.

Dincolo de regretul ca Romania n-a fost prezenta, desi au fost multi romani pe-acolo. Am trecut pe la standul Poloniei, pe la standul Rusiei (ca sa ramin doar in spatiul din care am iesit si noi in drumul Europei), unde am gasit cataloage cu autori si carti gata de tradus. Si pentru care se subventioneaza traducerile. De ce au fost acolo doar romani, nu si Romania? Poate pentru ca avem prea multe asociatii ale editorilor... Poate pentru ca avem un minister al culturii care se ocupa cu orice, mai putin cu promovarea culturii romanesti in lume... Cit de greu putea fi sa se faca un catalog cu douazeci de titluri, la recomandarea editurilor (subliniez, a editurilor – pentru ca ele stiu mai bine ce se vinde)? Ca sa revin in domeniul cartilor F&F, din catalogul Poloniei nu lipseste Andrzej Sapkowski, cel mai important scriitor contemporan de SF al polonezilor.
Dincolo de toate astea, legate nemijlocit de tirgul de carte, mai este ceva ce ma urmareste de cind m-am intors.
Desi tirgul incepea luni, am ajuns la Londra vineri seara. Asa ca am avut timp sa intram prin librarii. Prin librarii de cartier (The Bookseller Crow on the Hill) si prin librarii care tin de marile lanturi (Waterstones, VHSmith).

The Bookseller Crow on the Hill (www.booksellercrow.co.uk) este o librarie mica din Crystal Palace, condusa de Jonathan Main si Justine Crow. Are si blog, The Bedside Crow (http://booksellercrow.typepad.com/the_bedside_crow), cartile se pot cumpara si on-line. Este deschisa sapte zile pe saptamina – ca mai toate librariile din Londra. Jonathan, cu care ne-am conversat si caruia i-am cerut permisiunea sa facem poze, ne-a vorbit despre carti, despre noutati, ne-a aratat reducerile, cartile semnate de autori.
Waterstones (www.waterstones.com) este cel mai mare lant de librarii din Anglia. infiintat in 1982 de Tim Waterstone, are in prezent 350 de librarii in Anglia, Irlanda si in restul Europei. in 2001, a scos pe piata o revista, Waterstone’s Books Quarterly, care contine noutati despre scriitori si carti si aproape o suta de recenzii de fiecare numar. Anul acesta aniverseaza 25 de ani de la infiintare, ocazie cu care a cerut cititorilor sa voteze pentru un Top 100 al celor mai bune carti din ultimii 25 de ani. Libraria din Notting Hill are ocupata vitrina principala cu primele 25 de carti din acest top. Pe site exista si un Top 100 al librarilor. Aceleasi reduceri, carti cu autograf. O alta librarie a acestui lant am vizitat-o duminica. Deci, deschis sapte zile din sapte.

VHSmith (www.whsmith.co.uk), lant de magazine de carte si presa, cu o istorie care pleaca de la 1792 si de la Henry Walton Smith, pentru ca acum sa aiba 542 de magazine la strada si 200 de magazine in gari si aeroporturi.
in toate librariile, dar in toate, am a-vut parte de marea surpriza (ei, stiam de ea, dar e altfel cind vezi cu ochii tai): librariile sint locuri facute pentru a vinde carti. Suna aiurea, dar asta mi-a trecut prin minte acolo.
in Romania, librariile sint locuri in care editurile isi expun cartile spre vinzare – singura deosebire intre o librarie romaneasca si magazinul Unirea e ca editurile nu trebuie sa aiba propriii vinzatori la stand. in rest... nici o deosebire. Cartile sint expuse pe edituri, avantajind sau slujind, mai bine zis, editurile care au forta financiara si beneficiaza, asadar, de masute, rafturi, dulapuri, stilpi etc. Reducerile: in librariile romanesti greu se pot face reduceri, iar cind se fac, se fac tot pe banii editurilor, reducerea adaugindu-se la (mai bine zis, scazindu-se, laolalta cu) discount-ul acordat librariei de editor.

Librariile din Anglia isi pot permite sa acorde reduceri gen „3 carti la pret de doua“ si acest lucru sa fie valabil pentru oricare din cartile cu bulina respectiva pe ele, deci indiferent de editura. Pentru ca „la ei“ se vind pur si simplu carti, nu cartile editurii X sau Y. Alt „amanunt“ care intareste aceasta idee si face totul sa arate si sa fie altfel: cartile sint aranjate pe domenii si in ordine alfabetica pe autori. Asa ca un pasionat de SF n-are decit sa caute rafturile pe care scrie Science Fiction. Tot acolo va gasi si noutatile din domeniu, aranjate pe o masuta.
La noi, pentru a afla ce carti SF s-au publicat in ultimele luni, trebuie sa iei la rind, carte cu carte, raft dupa raft, intreaga librarie. Cum am zis: librariile romanesti nu sint facute sa vinda carti, ci sa faca reclama editurilor.
Dar poate se mai schimba legile, poate vor mai aparea si la noi lanturi de librarii – ca fara concurenta...
... si tot romanul sa prospere.