Nr. 540 din 03.09.2010

Biblioteca observator cultural
Istorie recentă
Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Cristian CERCEL
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Iunie   |   Numarul 428   |   FANTASY &SCIENCE FICTION. Lucian-Vasile Szabo

FANTASY &SCIENCE FICTION. Lucian-Vasile Szabo

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Unul dintre volumele publicate recent de Editura Bastion în colecţia „Helion“ (SF) este Arta de a muri pe timp de pace, de Lucian-Vasile Szabo. Este un volum de povestiri al unui vechi membru al cenaclurilor SF timişorene şi bine ar fi să intrăm direct în texte.

Arta de a muri pe timp de pace. Începe pe 18 decembrie 1989. Securişti care „verifică“ temeinic cadavrele, avînd grijă ca răniţii să devină cadavre, ca actele lor să dispară. Cunoaştem povestea, este vorba de episodul cu cele 67 de trupuri furate de la morgă, încărcate într-un tir şi duse din Timişoara... Totul relatat de un martor ocular. Apoi ne trezim în 2014, 13 august. O gîlmă în stradă, de care se împiedică maşini. Un autobuz. Răniţi. Printre ei, un bătrînel, care moare. Este martorul ocular al evenimentelor din 18-19 decembrie 1989. Alt personaj de la revoluţie este Tarante, cel care omora răniţii în prima parte. Gîlma din asfalt se transformă în scară, Tarante cade de pe ea, apoi se trezeşte într-un beci, printre alte cadavre. Se vede pe el, aşa acum era în acea seară de decembrie ’89. Apoi apare din nou martorul ocular... nepotul lui Tarante... Un final ambiguu, poate simbolic, din cele care fac viaţa grea cititorilor. Rămînem doar cu scriitura, care atrage. Şi cu faptele, pe care le bănuim cît se poate de reale.
 

Despre Autobuzul negru zboară spre cer am mai scris, dar acum o pot încadra în acest volum, pe alocuri realist, pe alocuri SF.

Roşu curaj verde. Un personaj dedublat, participant la revoluţie, o poveste de amor cu o colegă, tot căutînd prin bibliotecă reviste cu articole despre Romulus Guga. Manifeste, rafale de mitralieră. Şi timpul ondulatoriu, realitatea ca percepţie individuală. Poate fi sîmburele care să facă din această povestire una SF.

Proză la persoana a doua singular. N-are treabă cu SF-ul, dar pînă acum îmi pare cea mai realizată din volum. Clipe de viaţă, din viaţa unui om simplu, din realitatea percepută, o realitate pe care alţii n-o văd – se leagă de ideea dintr-un text precedent. Simplitate, expresivitate, mînă de scriitor. Şi, la urma urmei, asta contează. Cititorul de SF din mine, scriitorul de articole pe teme F&SF ar trebui să se simtă frustrat: am luat şi eu o carte să scriu despre ea, şi ea numai SF nu e... Mă consolez cu gîndul că e, totuşi, o carte. O carte bine scrisă, de un scriitor valabil. Şi mă gîndesc că, dacă n-aş fi ştiut că autorul face parte din comunitatea SF timişoreană, dacă n-ar fi apărut cartea într-o colecţie de SF, poate n-aş fi ajuns s-o citesc. Uite-aşa putem trece pe lîngă literatură... Un zîmbet îmi înfloreşte pe chip. Am găsit o carte, am descoperit un scriitor, Lucian-Vasile Szabo.
 

Cu micul yoboro la sex shop. O pereche vrea sa viziteze sex shop-ul proaspăt deschis. O întreagă aventură: cum să-l facă ea pe soţul ei să meargă acolo, fără ca el să creadă că... cine ştie ce. Toată ziua, un mic yoboro, un extraterestru din rasa celor care s-au refugiat pe Pămînt, unii la Timişoara, li se bagă în suflet cu întrebări peste întrebări... Yoboro au o coadă în faţă care, ei, îi aminteşte de „o sculă mai răsărită“. Pînă la urmă iau din sex shop fix un yoboro de jucărie, jucărie sexuală evident. Bărbatul îşi prinde femeia în pat cu acel yoboro, şi nu cu jucăria. Cam asta e povestea, simpluţă, banală, uneori cu iz de glumiţă cam vulgară. O salvează umorul.

Povestea îngerului sfios, împiedicat de un cocoloş de hîrtie. Mihai Pramate aleargă după autobuz, aruncă un cocoloş de hîrtie pe jos. De el se împiedică îngerul Ciuciulino, care vine după el în biserica în care Mihai se ruga să aibă succes cu echipa de fotbal. Numai că nu fusese cu totul iertat pentru o faptă a lui din copilărie, cînd a ucis nişte fiinţe mici ce-i ajungeau pînă la genunchi. Şi plouă, plouă, potop, inundaţie, apa îi ajunge pe străzi pînă la brîu. Apoi acoperă treptele de la Catedrală (Szabo este un prozator al Timişoarei), vaporaşul de pe Bega pluteşte printre vîrfurile copacilor din parc. Îngerul Ciuciulino e un extraterestru, şeful celor seceraţi de Mihai în copilărie. Pînă la urmă oraşul a fost inundat din cauza unui dop de gunoaie fixat în scurgere. Printre gunoaie, şi cocoloşul de hîrtie aruncat de Mihai pe stradă. Şi gata. Miză mică, dar nu ştiu cum face Szabo, că scrie texte banale, fără încărcătură, dar te ţine acolo să le citeşti. Însă nu asta e treaba scriitorului?
 

Scurtă poveste a unui fost candidat la preşedinţie. Josef Stamberg, fost candidat la preşedinţie în 2009, primeşte prin poştă o carte cu titlul... Scurtă poveste a unui fost candidat la preşedinţie. O citeşte. Prima variantă: povestea zice că, la 15 august 2010, fostul candidat Josef Stamberg este ucis de doi inşi care au pătruns în casa lui, la ora... Cum era exact în acea zi, dar cu zece minute mai devreme, a fugit de-acasă. A doua variantă: Stamberg-personajul a fugit de acasă, dar a fost victima unui accident de circulaţie. OK. Şi? Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus? De ce ţi-e frică nu scapi? Ar fi trebuit un final care să închidă, să spună mai multe.

Vorbitor cu lumea cealaltă. La 2 februarie 1989 se naşte într-o maternitate un copil cu barbă. Care mai şi vorbeşte. Şi spune ce se va întîmpla în curînd... „Mulţi vor muri, iar alţii vor fi schilodiţi. Afară va fi frig, dar focul va pîrjoli cîteva zile oraşul şi ţara. Lupta va fi grea, dar conducătorii fără de Dumnezeu vor fi înlăturaţi“. Tema predilectă a lui Szabo din acest volum, revoluţia. Mai apar personaje secundare: Mălina, fata unui securist, care făcuse un avort, şi toată povestea ei şi a amorurilor ei, alţi securişti, oameni simpli. Pare un sîmbure de roman povestirea. Şi cred că n-ar fi rău ca autorul să topească materialul din acest volum de povestiri într-un roman despre revoluţie, chiar şi cu tuşele fantastice şi umoristice care, poate, l-ar feri de şablon şi de o prea mare încruntare.

Dincolo de faptul că volumul îşi găseşte cu mari eforturi locul în colecţia „Helion“ (declarată SF) a editurii, e de reţinut numele autorului. Sînt sigur că vom mai auzi de el şi, mai ales, de bine.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. O prostie
Artistule, lasă figurile!
O istorie a iraţionalităţii umane
Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (II)
Iluziile revizionismului est-etic (II)
Cele mai comentate articole
Irakul, Afganistanul şi Românistanul
O istorie a iraţionalităţii umane
BIFURCAŢII. O prostie
Cele mai recente comentarii
In sfarsit...
irelevant
Adrian marino
 
Parteneri observator cultural
International Experimental Engraving Biennial festivalul artelor bucuresti vreaubilet ro Infocarte bookiseala.ro Radio România Actualităţi Dana Art Gallery
 
Modernism Liternet Libertas Publishing Editura Compania Corporate Image Institutul Cultural Roman Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Regizor Caut Piesa Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio Romania Cultural Radio Romania Muzical Astra Film
   Pariuri Sportive..    Bonus Bet365..    Casa Pariurilor..