OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Da, Ion Hobana a plecat dintre noi. Este un fapt. Va trebui, de-acum, să trăim fără el, să facem reviste, cărţi, să le scriem şi să le comentăm, să facem lansări fără el. Va trebui să învăţăm asta. Ion Hobana a plecat luînd cu el multiplele-i personalităţi şi, aşa cum zicea Cătălin Badea-Gheracostea, la ora asta nu există nimeni care să-l poată înlocui pe deplin. Va trebui ca mai mulţi să-şi asume înlocuirea maestrului pe cîte o latură a activităţii sale pentru ca totul să poată merge înainte.
Cine vor fi aceştia? Aş spune că nu contează acum foarte mult. Aş spune că tocmai asta ar fi de evitat acum, să înceapă alegerile, validările, binecuvîntările...
Oricine îşi poate asuma ceva din activităţile cu care Ion Hobana umplea şi dădea formă sefeului românesc. Numai scrisul lui nu-l poate suplini nimeni...

Putem să vorbim la lansări acolo unde, în mod normal, ar fi fost invitat el să vorbească?
Da, putem. Şi ar trebui să ne amintim cum o făcea, ar trebui să ne amintim că citea întotdeauna cărţile despre care vorbea (am mai povestit undeva că, atunci cînd a fost să vorbească despre cartea mea de debut, a cerut şpalturile, deşi îmi citise textele prin reviste, dar voia să aibă o lectură proaspătă a lor, pentru a vorbi la obiect), ar trebui să ne amintim foile cu note pe care şi le scria dinainte, cu aceeaşi atenţie cu care ar fi scris o recenzie la cartea respectivă (şi îmi amintesc cum, la lansarea unor cărţi de la Editura Bastion, în 2008, i-am cerut acele note pentru revista Nautilus, pe care o făceam la vremea aceea, iar el mi le-a oferit spre publicare, dar numai după ce le-a revăzut şi le-a dat o formă pe care s-o considere publicabilă), ar trebui să ne amintim ceea ce Ion Hobana considera a fi rostul acestor lansări, promovarea autorului. Unul dintre lucrurile cu care se ocupa Ion Hobana în sefeul românesc era promovarea celorlalţi, a celor tineri în special. Asta o putem prelua mulţi dintre noi, există deja cîţiva scriitori şi critici care sînt invitaţi de edituri să vorbească la lansările de carte F&SF, şi lor li se mai pot adăuga alţii, asta o putem face. Numai scrisul lui nu-l poate suplini nimeni...

Putem prelua preocuparea pentru istoriografia literară?
Da, putem face asta. Mircea Opriţă lucrează de mulţi ani la Istoria anticipaţiei româneşti, din care publică, din cînd în cînd, fie articole, fie ediţii ale acesteia, ca să nu mai vorbesc despre cartea dedicată lui H.G. Wells şi utopiei moderne, loc în care s-a întîlnit cu englezul neliniştit al lui Ion Hobana. Cornel Robu adună şi el, an după an, eseuri despre literatura SF, Voicu Bugariu plonjează şi el în sociologia culturală, avînd ca obiect de studiu sefeul şi sefiştii. Cătălin Badea-Gheracostea, din generaţia nouă, şi-a retipărit volumul de debut, Alternative critice, într-o formulă mult îmbogăţită, şi dă semne că a revenit în tranşee cu planuri mari. Evident toţi aceştia îşi vor scrie mai departe cărţile lor, nu pe cele pe care le-ar fi scris Ion Hobana, pentru că... numai scrisul lui nu-l poate suplini nimeni...

Putem scrie mai departe poveşti SF?
Putem, sigur că putem, toţi o facem, fiecare cu ideile lui, cu talentul lui, cu priza lui la un public sau altul, fiecare punînd carte lîngă carte în construcţia pe care o visa Ion Hobana. Numai scrisul lui nu-l poate suplini nimeni...

Putem ţine conferinţe? Putem vorbi la radio? Putem da intervuri despre literatura SF?
Da, da, sigur că putem, şi chiar o facem. Şi trebuie musai s-o facem în continuare, pentru ca lumea să ştie că literatura SF românească există, şi există de vreo sută de ani, n-am inventat-o noi, acum, şi nici clasicii noştri, cu cincizeci de ani în urmă.

Putem vorbi despre fenomenele aerospaţiale neindentificate?
Da, putem, membrii ASFAN (Asociaţia pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentifcate) îşi vor vedea, cu siguranţă, de activităţile lor ca şi cînd preşedintele asociaţiei, Ion Hobana, i-ar conduce în continuare. Numai scrisul lui nu-l poate suplini nimeni...

Putem duce mai departe Premiile „Valdimir Colin“?
Da, putem, şi am fost bucuros să aflu că unii şi alţii chiar s-au gîndit şi se gîndesc la asta. Premiile Colin fac parte din moştenirea Hobana şi ele trebuie duse mai departe, în aceeaşi formă sau într-o alta, mai sigur în altă formă, gîndită pragmatic şi în folosul literaturii SF româneşti. Şi, parte a noului concept al premiilor româneşti pentru SF, ar trebui să fie un Premiu „Ion Hobana“.

Putem face noi toate astea?
Sigur că putem să le facem, chiar îi sîntem datori să le facem.
Şi mai putem face ceva din ce făcea Ion Hobana, dar asta trebuie s-o facem toţi: să învăţăm că Pămîntul ne încape pe toţi, să învăţăm că nimeni nu ia locul nimănui, că fiecare are locul lui pe care îl merită după fapte şi după realizări care, odată întîmplate, ele aşa rămîn, nimeni nu le mai poate şterge cu buretele. Să învăţăm că noţiunea de concurenţă trebuie înţeleasă prin a fi mai bun decît celălalt, nu prin a-l elimina fizic pe celălalt. Şi că a fi mai bun înseamnă, în primul rînd, a fi mereu mai bun decît tine însuţi, a fi azi mai bun decît erai ieri. E singura luptă pe care o avem de dat şi singura după care ni se vor judeca faptele şi realizările. În rest… sînt vanităţi, sînt orgolii, sînt puştisme.

Cînd ne mai vine să facem lucruri de-astea, ar trebui să ne gîndim la Ion Hobana şi să ne amintim că un model de-aia e model, ca să fie urmat.
Numai scrisul lui nu-l va putea suplini nimeni...