Era o perioadă de efervescenţă, de emulaţie, lucru tradus în apariţia, pe lîngă reviste, şi a cîtorva suplimente de gen în ziarele centrale sau locale. Cele mai cunoscute au fost cele patru care apăreau simultan la Iaşi – Supernova (realizat, în timp, de Dragoş Cojocaru, Radu Gavrilescu, Florin Mircea Tudor, Michael Haulică, George Ceauşu, Dan Doboş, în cotidianul Evenimentul), Alternativ SF (Michael Haulică, în 24:ore), Dependent SF (Vlad Frînghiu, în Independentul) şi F&SF Magazin (Dragoş Cojocaru şi Florin Mircea Tudor, în Monitorul), Fantasya de la Brăila (Mircea Cărbunaru, în Libertatea), Science Fiction (pagină în Curierul Naţional, Bucureşti – printre realizatori: Aurel Cărăşel, Alexandru Mironov, Nicu Gecse, Tiberiu Opriţa, Mara Popa), Literatura şi Artele Imaginarului (Marian Coman, în Obiectiv-Vocea Brăilei) sau Monitorul SF (acelaşi Marian Coman, în Monitorul de Galaţi şi Monitorul de Brăila). La Iaşi a apărut şi prima publicaţie săptămînală de SF, suplimentul Quasar QI, realizat de George Ceauşu şi Lucian Merişca în Bursa de nord-est (noiembrie 1992 – mai 1993).
O menţiune specială merită totuşi şi Ficţiunile lui Horia Nicola Ursu care, la Satu Mare, ne-a oferit o revistă singulară în peisajul apariţiilor de pînă acum.
După pauza de la sfîrşitul anilor ’90, a urmat un deceniu în care încercări de a repune pe piaţă una sau mai multe reviste de SF au fost, dar nici una n-a mai ajuns la notorietatea Jurnalului SF sau a Anticipaţiei. Reviste pe hîrtie au mai fost, dar n-au mai atins nici măcar cincizeci de apariţii. Nemaifiind afiliate unui trust de presă, problema distribuţiei a scurtat considerabil durata de viaţă a revistelor autohtone. Să menţionăm, totuşi, reviste ca Lumi Virtuale (Cătălin Badea Gheracostea, la Braşov), Sci-Fi Magazin (George Lazăr, la Botoşani), Fiction.ro (Editura Tritonic) sau noua serie Helion (Cornel Secu, la Timişoara).
2000 este anul apariţiei primelor reviste electronice româneşti, Lumi Virtuale (lunar, Michael Haulică) şi Pro-Scris (trimestrial, Cătălin Ionescu, apoi şi Györfi-Deák György). Cea mai proaspătă revistă electronică este seria nouă a revistei Nautilus, care apare în curtea Editurii Nemira.
Pentru că este nevoie de reviste, este nevoie de un vehicul prin care proza F&SF să ajungă la cititori. Cenaclurile nu sînt de ajuns, pentru că nimeni nu scrie doar pentru a citi la cenaclu. Toţi cei care aspiră la gloria literară (şi la alte avantaje pe care le poate aduce o carieră scriitoricească) se gîndesc la public, la a-şi face publice lucrările. În reviste electronice sau pe copaci morţi... poate, de la o vreme, nici nu mai contează. Dar literatura SF este în bună parte alcătuită din proză scurtă, iar pentru aceasta, singura piaţă permanentă o reprezintă revistele. Dacă revistele literare s-au transformat în ultimii ani în reviste despre literatură, revistele SF au continuat să fie reviste de literatură. Fără ele mi-e greu să-mi imaginez o literatură activă.
Am vorbit azi despre reviste, despre necesitatea de a avea o revistă, două, trei... cîte se va putea, pentru că, de cîteva zile, Horia Nicola Ursu anunţă pe bogul lui apariţia, în cursul acestei luni, a unei noi reviste pe hîrtie.
Revista se va chema Galileo, va apărea trimestrial, în 240 de pagini, şi va aduce publicului nume celebre ale literaturii F&SF de la noi şi din lume.
Helion, Nautilus, Galileo. Să fim sănătoşi şi să avem parte de ele!

