FANTASY&CIENCE FICTION. „Nu cred în etichete“

Dialog cu Horia Nicola URSU, director Millennium Press

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Cred că Millennium Press este printre puţinele edituri din România specializate pe carte F&SF. De ce „monoteismul“ acesta şi de ce tocmai F&SF?

Nu ne-am considerat niciodată o editură specializată exclusiv pe F&SF. Se întîmplă însă să ne placă aceste genuri, să avem experienţă în publicare de F&SF, aşa că, în mod firesc, ne-am îndreptat atenţia în această direcţie. De fapt, eticheta asta, F&SF, n-ai să o găseşti pe cărţile noastre. Nu cred în etichete şi n-am crezut în ele în momentul în care am întemeiat editura, în urmă cu patru ani, împreună cu Bogdan-Tudor Bucheru. Sînt cărţi bune şi cărţi proaste. Ale noastre se încadrează, sper, în prima categorie. Da, unii dintre autorii noştri, marea lor majoritate, de fapt, sînt vînduţi în ţara de origine cu eticheta asta, F&SF. Dar asta nu împiedică textele lor să fie valabile din punct de vedere literar. Da, avem un public-ţintă, care include nucleul dur al fanilor F&SF. Dar asta nu înseamnă că oricare dintre volumele publicate de noi n-ar putea fi citit, cu aceeaşi delectare, de către oricare cititor mediu, chiar şi de aceia care nu-s familiarizaţi cu literatura de gen.

Sînteţi o editură mică. Cum se vede piaţa editorială din această perspectivă? Te baţi pentru cumpărători (în general aceiaşi) cu nume grele ca Nemira, Tritonic, Leda. Crezi că Millennium Press are vreo şansă?

Tocmai faptul că sîntem mici ne conferă o şansă de supravieţuire. Sîntem mici, prin urmare, dinamici, ne adaptăm uşor la o piaţă volatilă. Nu ne cramponăm de planuri editoriale de sute de titluri, nu investim în tiraje-mamut pe care să le stocăm, nu trebuie să jonglăm cu plata a zeci de angajaţi. Lucrăm cu o echipă relativ constantă de colaboratori, care se întîmplă să fie pasionaţi de ceea ce fac şi, de asemenea, sînt prietenii noştri.

Am spus-o şi în alte ocazii: nu ne considerăm atît concurenţi, cît complementari pe piaţa aceasta, a literaturii percepute drept F&SF. Fiecare dintre editurile pe care le-ai pomenit îşi are autorii săi de casă, îşi are locul ei în sufletul cititorilor. Noi am reuşit să ne adunăm un public nu foarte numeros, dar fidel. Iar asta contează enorm pentru recuperarea cheltuielilor iniţiale. Sigur, am făcut greşeli, dar am învăţat din ele şi putem merge mai departe cu satisfacţia că ne-am clădit o reputaţie bună. Cărţile noastre sînt lucrate atent, au coperte elegante, traducerile sînt de calitate, iar în materie de autori români, am reuşit să ni-i apropiem pe cei mai buni.

Aţi publicat patru antologii (Ate-lierKult, Cyberpunk, New Weird, Millennium), mai aveţi în pregătire încă trei (AtelierKult 2, Millennium 2, omnibusul Kult). Lor li se adaugă cîteva volume de povestiri (de Liviu Radu, Doru Stoica, Sebastian A. Corn). De ce atenţia asta pentru proza scurtă?

Fiindcă e o nişă neexploatată suficient şi fiindcă am convingerea că proza scurtă mai are încă un cuvînt de spus în literatură, fie F&SF sau nu. Sau poate cu atît mai mult în F&SF, unde proza scurtă încă se citeşte în măsură aproape egală cu romanul. Leagănul SF-ului au fost revistele pulp, povestirile şi nuvelele publicate de acestea. Iar publicul de gen le-a rămas în mare măsură fidel.

Nu putem rata elementul Dune. Millennium Press publică seria de romane scrise de Brian Herbert şi Kevin J. Anderson (cărţi din universul Dune, creat de Frank Herbert), pînă acum marele succes al editurii. Care sînt ultimele veşti?

Anul acesta am reeditat trilogia Preludiului (Casa Atreides, Casa Harkonnen şi Casa Corrino) şi am publicat primul volum al trilogiei Legendelo – Jihadul Butlerian. Urmează să iasă de sub tipar al doilea volum al acestei trilogii, Cruciada Maşinilor. Soţii Ghidoveanu, care îngrijesc seria, fac o treabă extraordinară şi sînt mîndru să lucrez cu ei. Oricum, pasiunea românilor pentru universul creat de Frank Herbert şi continuat de fiul său în colaborare cu Kevin J. Anderson nu pare a fi aproape de epuizare. Aşadar, mergem înainte.

Mai e puţin pînă la Gaudeamus. Ce noutăţi pregătiţi pentru sfîrşitul de an 2009?

Vom fi la Gaudeamus cu opt sau nouă titluri proaspăt ieşite de sub tipar, între care amintita Dune: Cruciada Maşinilor, ediţiile de masă John Scalzi – Războiul bătrînilor şi Bruce Sterling (antologia Cyberpunk), ediţia a doua a antologiei de autor Liviu Radu şi un nou roman de George Lazăr. Sperăm să fie gata şi cel de-al doilea volum al antologiei semestriale Millennium Fantasy &Science Fiction. În sfîrşit, publicăm şi un extraordinar text experimental, intitulat Hyde Park, semnat de Lorena Lupu şi ilustrat cu măiestrie de fotografiile lui Dinu Lazăr. Şi vom mai avea, dacă totul merge bine, şi nişte surprize.

Dar în viitor? Contracte noi? Români? Străini?

Avem destule planuri. Ne vom păstra aria de interes, desigur, dar vom încerca să-i explorăm nişte faţete încă neabordate (sau prea puţin abordate) la noi. Am semnat cu un autor ungur, Markovics Botond, care publică sub pseudonimul Brandon Hackett; anul viitor îi va apărea un prim roman, Maşinăriile divine, un hard SF de cea mai bună calitate. Avem deja tradus un volum de povestiri de Kelley Eskridge (autoare americană nominalizată anul acesta la Premiul Nebula), acesta va intra în producţie în ianuarie. Preconizăm lansarea unui periodic cu tematică F&SF, în prima jumătate a anului viitor, şi vom continua să publicăm autori români, am contractat deja o antologie de autor Costi Gurgu. Şi, desigur, vom continua seriile începute.

Şi Millennium Press are un blog. Vechi şi de succes. La fel cum au Tritonic, Nemira, Leda. Crezi că întîmpător şi-au făcut bloguri editurile care publică F&SF?

Editura are un blog ceva mai tînăr, rezervat anunţurilor pentru cititorii fideli. Cel care are un oarecare succes şi merge înainte de trei ani şi jumătate e blogul editorului. De ce noi, cei care ne ocupăm de F&SF am pornit mai devreme în spaţiul virtual? Poate pentru că atunci cînd citeşti despre viitor recunoşti mai uşor tendinţele din Zeitgeist? Nu ştiu. Ştiu că pentru mine, ca editor şi om deopotrivă, bloggingul e una dintre activităţile plăcute ale unei zile.

Recomanda articolul prin: