OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Şi a trecut şi BookLand, tîrgul care s-a vrut urban (şi da, a fost la mall, ce vreţi exemplu mai tare de urbanism, deşi nu ştiu dacă e chiar cel mai de invidiat) şi s-a vrut şi de carte. Tare mi-e teamă că n-a fost nici una, nici alta. Am văzut mai multă lume la standul unde se vindeau ceaiuri (la preţ de Calea Victoriei) decît la oricare dintre standurile de cărţi. Cine să cumpere cărţi de la mall?
Cine a mai fost pe la tîrguri de carte îşi aminteşte, desigur, cum este sîmbăta pe la ora 14.00, ce înghesuială, cît popor. La BookLand s-a estimat o participare de 350.000 de vizitatori, adică mult mai mulţi decît la Bookfest şi Gaudeamus (tîrgurile pe care organizatorii şi-au propus să le întreacă). Da, 350.000, numărîndu-i ca participanţi la BookLand pe toţi cei care intrau în clădire.

 
Ar fi foarte interesant de văzut cum arată o statistică a tîrgului. Cîţi oameni au fost – dar nu numărînd cîţi oameni au intrat în mall în cele trei zile, ci cîţi s-au oprit măcar 10 secunde în faţa rafturilor cu cărţi –, care a fost cea mai vîndută carte, şi sper ca, de data asta, să nu ne mai trezim cu edituri care spun că au vîndut două-trei mii de exemplare dintr-un volum pe care nimeni n-a fost văzut ţinîndu-l măcar în mînă, nicidecum să fie vîndut un exemplar pe minut sau la 30-40 de secunde.
S-a promis că vor fi statistici, s-a spus că au fost edituri care au vîndut în astea trei zile mai mult decît au vîndut în cinci zile la Bookfest sau la Gaudeamus (Rili? Adevărul a anunţat vînzări de 25.000 de lei. Dacă ar vinde atît la Bookfest/Gaudeamus, cred că ar fi demis întreg Departamentul de vînzări!)
Ei, dacă apăreau statisticile alea, apăreau de dimineaţă, în ediţiile ziarelor sau măcar pe site-ul BookLand ori pe pagina de Facebook a tîrgului. N-au apărut (poate nici editurile nu le-au trimis), aşa că...

În fine, nu m-am apucat de scris ca să demolez o iniţiativă dătătoare de speranţă pentru sistemul editorial din România. Dar ştiţi cum e: aroganţa nebazată pe nici un criteriu de performanţă incită. Poate dacă nu s-ar fi lăudat că vor aduce 350.000 de participanţi, poate dacă n-ar fi bagatelizat numărul vizitatorilor altor tîrguri (40.000; n-am văzut niciodată o statistică de la Gaudeamus sau Bookfest care să dea o cifră atît de mică), lumea ar fi privit cu mai multă îngăduinţă, cu simpatie, încurajator spre echipa organizatoare. Dar aşa... Şi-au cam săpat groapa singuri.
Ar fi destule de reproşat. De la spaţiul total nepotrivit expunerii cărţilor, de la împrăştierea lor pe holuri, neexistînd un loc al tîrgului de carte propriu-zis (înţeleg, s-a dorit amestecarea cărţilor cu blugii, şi cu parfumurile, şi cu oalele-minune) la orele aleatorii de începere a evenimentelor şi pînă la „strălucita“ idee de a aduce trupe la modă care să cînte... cui? Celor care au venit după cărţi? Celor care au venit să patineze? Chiar credea cineva că o trupă (oricare ar fi ea) atrage lumea să cumpere cărţi?
Într-un cuvînt, a fost JALE. E tare cuvîntul, dar aici nu vorbim despre tineri cu mult entuziasm care încearcă şi ei marea cu degetul şi se bazează mai mult pe ajutorul invitaţilor. Aici am avut de-a face cu o firmă care cu asta se ocupă, care zice că a mai făcut tîrguri de carte. De aceea, în acest caz nu există scuze, nu există alte baremuri. Au vrut să facă un tîrg cu o lună înainte de Bookfest (n-a prea fost frumos, nu?), era şi normal să fie priviţi cu suspiciune de multe dintre edituri. Şi, oricum, s-a văzut că editurile şi-au ţinut noutăţile pentru Bookfest.

În fine, să trecem peste cadrul general şi să ajungem la ale noastre. La AL NOSTRU, de fapt, pentru că a fost doar un singur eveniment F&SF la BookLand, unde s-a adeverit şi povestea cu „nu e pentru cine se pregăteşte“, Leda renunţînd la cele două evenimente, lansarea de thrillere (unele SF/horror) şi discuţia despre SF.
S-a întîmplat însă evenimentul care a luat prin surprindere comunitatea F&SF: lansarea antologiei Balaurul şi Mioriţa, editată de Mihail Grămescu pentru Eagle Publishing House. A fost o surpriză cît se poate de plăcută această lansare, aşa cum ar trebui să fie orice lansare a unei cărţi scrise de un român sau de mai mulţi.
Au fost prezenţi editorul (Mugur Cornilă), antologatorul (Mihail Grămescu) şi o parte dintre autori: Raluca Băceanu, Simona Şerbănescu, Ana-Mariana Ionescu, Cristina Manta, Ramona Filip, Balin Feri. În afara lor au mai vorbit Ştefan Ghidoveanu, Marian Truţă şi Florin Pîtea. Printre participanţi i-am văzut pe Roxana Brînceanu, Cristina Ghidoveanu şi Cristian-Mihail Teodorescu. Mult tineret, probabil prieteni de-ai autorilor, şi aceştia tineri, unii dintre ei la debut.

E o carte frumoasă (ca toate cărţile de la Eagle), cartonată, prima apărută în colecţia „Antologiile Eagle – Fantasy Conworld“. (Nu e prea preţios numele ăsta? Ca să cîrcotim un pic, să nu creadă duşmanii că ne-am blegit.) Admirabilă ideea lui Mihail Grămescu de  a invita debutanţi alături de autori consacraţi sau mai cu nume, ca Dănuţ Ungureanu, Mihail Grămescu însuşi, Oliviu Crâznic şi Balin Feri. Excelentă ocazia oferită autorilor de a-şi lansa volumul, de a veni în faţa publicului...
...şi aici mă opresc cu laudele. Pentru că o lansare de carte fără cărţi e ca (trec peste prea fumata „nuntă fără lăutari“) un concert la care solistul face playback. Nu ştiu cîţi tineri au venit la lansare să cumpere cărţi, să plece acasă cu autografe. Dar ştiu că cineva chiar a vrut să cumpere o carte şi n-a avut de unde. A fost îndrumat însă, politicos, să facă comandă pe elefant.ro.
Bineînţeles, momentul festiv de după s-a desfăşurat în vechiul stil – cîrciumă, bere etc. Doar lansarea a fost una de tip nou, de genul lansării de carte fără carte. Şi asta mi-a adus aminte de un banc de pe vremea lui nea Nicu, cu bordelul excelent organizat, dar, dacă mai erau şi femei...
Sper ca noile modalităţi de exprimare ale editurilor – cărţi tipărite în regim Print On Demand, cărţi electronice – să nu ne ia şi bucuria lansărilor de carte, plăcerea de a pleca acasă cu un volum cu autograful autorului..