FANTASY &SCIENCE FICTION. Premiile „Vladimir Colin“

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Nu ştiu de ce noi – cititorii, fanii, chibiţii – considerăm că ar trebui să fim consultaţi atunci cînd se acordă premii pentru literatură. Nu, nu spunem asta (întotdeauna) cu voce tare, dar aşa ne comportăm, asta reiese din cîrcotelile de după. Post factum, nu ne e suficient să cîrcotim că de ce a fost premiat X, şi nu Y, lucru firesc la o adică, pentru că fiecare dintre noi are preferinţele sale. Dacă discuţia ar rămîne doar la acest nivel... ar mai fi cum ar mai fi. Numai că ne dăm cu părerea şi asupra criteriilor de selecţie, asupra regulamentului (pe care, în general, doar îl presupunem).

Premiile „Vladimir Colin“ pentru literatură SF (şi fantasy, cred unii, întrucît juriul n-a precizat dacă e sau nu aşa) s-au acordat vineri, 27 iunie, la Librăria Cărtureşti, şi au avut în vedere cărţile apărute în perioada decembrie 2005-decembrie 2007.

Iniţiatorii acestor premii sînt Ion Hobana şi scriitorul francez Gerard Klein, care a şi sponsorizat toate ediţiile de pînă acum. La precedentele ediţii au fost premiaţi (cu premiile I, al II-lea şi al III-lea) Ona Frantz, Michael Haulică şi Andrei Valachi (2000), Liviu Radu, Cătălin Sandu şi Costi Gurgu (2001), Dan Doboş, Sebastian A. Corn şi Florin Pîtea (2004).

La ediţia din acest an, juriul, format din Ion Hobana (preşedinte), George Ceauşu, Cătălin Badea-Gheracostea, Mircea Opriţă şi Liviu Radu, au acordat şase premii: Roxana Brînceanu – Sharia (Ed. Tritonic), Costi Gurgu – Reţetarium (Ed. Tritonic), Ion Manolescu – Derapaj (Ed. Polirom), Ana-Maria Negrilă – Împăratul gheţurilor (Ed. Diasfera), Florin Pîtea – Gangland (Ed. Diasfera), Cornel Robu – Paradoxurile timpului în science-fiction (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca).

De-a lungul timpului, discuţiile care au urmat au scos în evidenţă mai multe aspecte/probleme:

n Ierarhizarea premiilor. La primele trei ediţii s-au acordat premiile I, al II-lea şi al III-lea, ierarhie care nu se practică la premiile cunoscute. Pe plan internaţional, Premiul „Philip K. Dick“ are şi o menţiune, dar cine mai ţine minte, în timp, cine a luat acele menţiuni? Editorii pun pe coperte doar „cîştigător al Premiului «Philip K. Dick»“. La această ediţie a premiilor Colin s-a renunţat la ierarhizarea acestora.

Punct cîştigat, şi sînt convins că asta s-a petrecut după lungi dezbateri între membrii juriului. Şi îndrăznesc să cred că şi discuţiile fanilor au avut contribuţia lor.

n Cine a luat o dată premiul nu-l mai ia. Cîndva s-a pus şi problema asta. A picat şi ea la ultima ediţie, cînd Costi Gurgu şi Florin Pîtea au „recidivat“.

n Cărţile publicate de membrii juriului nu intră îndiscuţie. Ei, asta da, încă este o problemă. Juriul este acelaşi în fiecare an şi se mai întîmplă ca unii membri să publice cărţi. În intervalul decembrie 2005-decembrie 2007 Liviu Radu a publicat două cărţi. Cum el face parte din juriu, cărţile lui nu au fost eligibile. Nu e drept, nu e normal. O soluţie ar fi fost să fie înlocuit în juriu, pentru acest an. Dacă premiile vor să evidenţieze performanţa, atunci aria de selecţie trebuie să fie cît mai largă, să cuprindă cît mai mult din totalitatea cărţilor publicate în interval.

n Cărţile neselectate. Nimeni nu are cum să ştie toate cărţile publicate. Au apărut şi în cei doi ani despre care vorbim cărţi pe care nici editurile, nici autorii nu le-au trimis juriului. Printre ele, de pildă, două volume non-fiction: Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi de Voicu Bugariu (Ed. Universităţii Transilvania din Braşov, 2007) şi Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien de Robert Lazu, Mihaela Cernăuţi-Gorodeţki şi Gyorfy-Deak Gyorgy (Ed. Galaxia Gutenberg, Tîrgu-Lăpuş, 2007). Despre absenţa lor din lista de nominalizări s-a discutat deja pe liste şi bloguri.

Şi ajungem la o altă problemă:

n Cărţile non-fiction. La primele trei ediţii n-au intrat în vederile juriului. Premiul luat în acest an de Cornel Robu a fost primul Premiu Colin acordat pentru un volum non-fiction. O altă barieră a căzut. A fost o surpriză, bineînţeles plăcută, dar...

Comunicarea. Poate că ar fi timpul ca juriul să anunţe criteriile de selecţie. Să anunţe ce fel de cărţi sînt luate în considerare. Tocmai pentru a preîntîmpina discuţii de genul: de ce n-a intrat şi Voicu Bugariu în selecţie? De ce au lipsit dintre nominalizări Testamentul de ciocolată, de Marian Coman, sau Teodosie cel mic, de Răzvan Rădulescu? (Am aflat – „pe surse“ – că cele două volume au fost considerate „fantastice“, iar Premiile Colin s-au acordat pentru SF. Şi fantasy, pentru că romanul lui Costi Gurgu e un roman fantasy. Şi asupra lui s-a discutat mult în juriu, tocmai din acest motiv.)

Ce-ar mai fi de cîrcotit? Au fost unsprezece nominalizări, s-au acordat şase premii. Nu sînt cam multe? Se vorbea că vor fi două rînduri de premii (cîte trei pentru fiecare an). Nu s-a precizat nimic în sensul ăsta, iar cărţile premiate au apărut în 2006. Nimic din 2007. La ediţia a III-a, cînd a fost luată în calcul o perioadă de patru ani, s-au acordat trei premii. Chiar dacă cei trei au fost premiaţi pentru cîte două cărţi, tot trei premii au fost.

În concluzie: fiecare juriu e liber să-şi fixeze criteriile. Dar bine ar fi să le facă şi publice. E bine că premiile nu mai sînt ierarhizate. Dar, dacă tot am ajuns aici, într-un moment de expansiune editorială, nu s-ar putea avea în vedere ca cele trei premii să fie pentru roman, volum de povestiri şi volum non-fiction? În felul acesta am şti şi noi de ce sînt trei (dacă vor rămîne trei).

Una peste alta, a fost o ediţie bună, la care de remarcat a fost pătrunderea pe lista nominalizărilor a unui autor care nu face parte din fandom, Ion Manolescu. Iar premierea lui nu face decît să arate seriozitatea juriului.

Următoarea ediţie va fi peste un an sau doi. Probabil asta va depinde şi de numărul de cărţi publicate. Editura Bastion a publicat deja, în acest an, cinci autori români. Tritonic cu siguranţă va găsi noi autori. Iar Nemira reintră în cărţi, anunţînd un concurs pentru romane de debut şi disponibilitatea de a publica, din nou, autori români.

Aşa că... sînt semne bune.

Recomanda articolul prin: