OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A aparut un nou numar al revistei trimestriale electronice Pro-Scris, primul pe 2006. Revista, editata de Catalin Ionescu si Györfi-Deák György, poate fi citita la adresa http://proscris.port5.com.
Sumarul bogat, ca intotdeauna, ma face sa ma gindesc la avantajele publicatiilor electronice; printre acestea, numarul de materiale nelimitat, ca si dimensiunile lor.
Ca de obicei, textele sint grupate in mai multe sectiuni.
Una este cea dedicata implinirii a zece ani de la disparitia Jurnalului SF (169 de aparitii intre decembrie 1992 si iunie 1996), sectiune de la care ma asteptam sa fie mult mai consistenta.

Se vede treaba ca apelul editorilor la cei care ar fi putut contribui cu articole, amintiri, analize n-a avut mare ecou in rindul protagonistilor acelei perioade (si recunosc ca nici eu n-am reusit sa raspund, desi am avut intentia; dar intentiile nu tin loc de texte). Un interviu cu Adrian Banuta, fostul redactor-sef al Jurnalului SF, incearca sa reaminteasca celor de-atunci, sa aduca la cunostinta celor de azi istoria cresterii si descresterii „primului saptaminal SF din lume“ (si, intr-un alt articol, Dan Popescu se intreaba „dar oare existasera incercari?“ – nu stiu daca au fost in restul lumii, pot spune doar ca in România a mai existat suplimentul Quasar QI, la Iasi, cu citeva luni inaintea aparitiei JSF, iar dupa, au mai fost alte citeva suplimente: Supernova, Alternativ SF – tot la Iasi, ultimul avind si zece numere independente de ziarul 24 ore in care a aparut, apoi, pina in prezent, Literatura si artele imaginarului, la Braila). Dincolo de intrebarile scormonitoare ale lui Catalin Ionescu („Ai considerat vreodata ca prietenia ta cu autorii promovati in JSF ar putea sa fie o piedica in calea obiectivitatii?“ „Ai refuzat texte si daca da, cam cite?“), raminem cu un sentiment de tristete care emana din raspunsurile lui Banuta, si impresia mea este ca tristetea nu este determinata atit de disparitia revistei cit, mai ales, de pierderea atmosferei de atunci, a ceea ce insemna cu zece ani in urma miscarea SF româneasca. Interviul este completat de citeva articole semnate de Catalin Ionescu, Dan Popescu si Cristian Tamas, in care sint punctate etape, numere speciale, alte repere ale defunctei reviste.

Cristian Tamas recunoaste ca in jurul ei s-a format o „generatie“, asa-numita „generatie JSF“, scriitori care au reusit sa publice „citeva texte notabile“ si sa ramina in istoria literaturii SF românesti, dar incheie: „s-au grupat intr-o miscare destul de omogena si coerenta si cam atit, fara a fi marcat o schimbare cu adevarat esentiala a modului mioritic de a scrie si concepe SF-ul si nici macar saltul calitativ fata de anii ’80, care in continuare mi se pare a fi pina acum perioada cea mai rodnica a anticipatiei românesti“. imi permit sa-l contrazic pe Cristian Tamas, afirmind (inca o data), ca scriitorii grupati in jurul JSF au schimbat fata literaturii SF românesti, au scris cu totul altfel decit se facea in anii ’80. Cit despre „perioada rodnica“... numai Liviu Radu si Sebastian A. Corn au publicat pina in prezent cam cite carti s-au publicat in intregul deceniu 9 al secolului trecut. Catalin Ionescu prinde in citeva cuvinte esenta perioadei JSF cind spune „Ori a fost adorat cu habotnicie, ori denigrat cu inversunare“. Pentru cei care nu stiu prea multe despre Jurnalul SF, recomand articolul lui Catalin Ionescu Lungul drum de la teribilism la profesionalism (Jurnalul SF in istoria science-fiction-ului românesc) – si dau chiar si adresa directa unde poate fi citit: http://proscris.port5.com/Ps41-42/ cat41jsf.htm (in acest numar al Pro-Scris apare doar prima parte), o istorie comentata a aparitiilor JSF, a carei concluzie poate fi gasita chiar in prolog: „in mod cert insa, Jurnalul SF este una din cele mai interesante experiente ale science-fiction-ului românesc“. Am a face totusi o precizare: Supernova a fost suplimentul ziarului Evenimentul din Iasi, nu din Galati (iar actualul redactor-sef al cotidianului mentionat este Dan Dobos, unul dintre cei mai importanti scriitori români de SF, fost redactor al suplimentului Supernova).

A doua parte a sectiunii „Pro-Eminente“ este dedicata lui J.R.R. Tolkien, asa cum revista Pro-Scris ne-a obisnuit de mult. Cuprinde texte semnate de Mihaela Cernauti-Gorodetchi, Györfi-Deák György, Robert Lazu si traduceri de Simone Györfi.
Mai departe, ar fi de semnalat lista cu aparitiile F&F din 2005 alcatuita de Dan Popescu, articolul Noi, de E. I. Zamiatin scris in 1946 de George Orwell si tradus de Györfi-Deák György din maghiara, dar si alte articole, la fel de interesante, despre serialul Star Trek: The Next Generation si despre Hans Christian Andersen, Costel Babos si Mircea Cartarescu.

Revista are si o sectiune de proza, in care gasim povestiri semnate de Oana Stoica-Mujea, Györfi-Deák György, Dan Popescu si... Hans Christian Andersen.
Revin la ceea ce spuneam mai la inceput: unul dintre avantajele publicatiilor electronice este acela al libertatii in ceea ce priveste numarul materialelor publicate si al lungimii acestora. Nu cred ca o revista pe hirtie ar fi putut cuprinde intre copertele ei atitea texte, nu cred ca recenziile si articolele ar fi scapat de ghilotina numarului maxim de semne. Editorii revistei Pro-Scris cunosc acest avantaj si il folosesc reusind sa scoata tot ce se poate din el. Iar rezultatul este o revista densa, interesanta, de citit. Si, la urma urmei, care este menirea unei reviste daca nu aceea de a fi citita? Si inca de un public cit mai numeros. Pentru ca Pro-Scris, in ciuda declaratiei initiale de „revista de critica SF“, si-a depasit de mult conditia (modesta) asumata, devenind, cu timpul, o revista literara care se adreseaza iubitorilor de literatura. Pentru ca SF, fantasy, fantastic sau oricum vrem sa-i spunem acestui gen, tot un gen literar este si, pina la urma, tot literatura se cheama. Buna sau rea, asa cum este toata literatura. Felicitari editorilor, redactorilor, colaboratorilor si... la mai multe aparitii!