Autor: 
Categoria: 
Spuneam cîndva, într-un articol adresat în primul rînd scriitorilor aflaţi la început de drum, că nu orice forum sau site pe care-şi publică textele este locul potrivit. Acea publicare le poate bloca mai tîrziu accesul (cu acelaşi text) în reviste – fie on-line, fie pe hîrtie. O astfel de publicare nu poate fi trecută în fişa bibliografică personală. Articolul a stîrnit protestele unora, care mi-au reproşat că mă pun în calea afirmării lor. Ca editor, am refuzat texte care au apărut, în prealabil, pe astfel de suport sau, dacă am acceptat textele, le-am cerut autorilor să le scoată de pe forumurile respective.
Înţeleg nerăbdarea debutantului de a-şi face cunoscută literatura pe care o scrie. Mai ales în condiţiile în care nici nu există suficiente reviste cărora să le trimită producţiile. Dar puţină grijă pentru viitoarea carieră nu strică. Şi nici puţintică răbdare. Mai devreme sau mai tîrziu, o proză bună îşi va găsi publicaţia care s-o aducă în faţa cititorilor.
Deosebirea dintre aceste două situaţii este că scriitorul consacrat îşi aduce astfel noi cititori pentru cărţile publicate deja, că el poate oricînd să-şi publice proza respectivă în noua carte, postarea pe blog fiind un fel de teaser, pe cînd apariţia în volum a povestirii debutantului va mai aştepta, probabil, destulă vreme.
Bine, lucrurile nu sînt absolute, există şi excepţii. S-au văzut cazuri în care un editor a descoperit un autor pe Net şi apoi i-a făcut propunerea de publicare. Dar astea sînt excepţii, cum am zis, calea normală fiind aceea a publicării în reviste (revistă este aceea cu ISBN, cu apariţie regulată, fie ea şi în format electronic).
Pe Net a apărut, de ceva vreme, un forum – Book Pub (http://bookpub.forumotion.net/forum.htm). Forumul este dedicat discuţiilor despre literatura F&SF şi are şi o secţiune de creaţie, „Camera de scris“. Am găsit acolo povestiri de Dorin Lazăr, Theo, Alin şi Iama – după cum se vede, unele sînt publicate sub numele de internaut, deci nu-i ajută prea mult pe autori, ca imagine publică, ca borne ale carierei scriitoriceşti (prezente sau viitoare). Dar înţeleg că este vorba despre un atelier, despre un cenaclu virtual, o replică, poate, la AtelierKult (din care fac parte şi unii dintre cei pomeniţi), o expresie a tinerei generaţii, care, uşor-uşor, începe să aibă conştiinţă de sine.
Cu Sebastian A. Corn m-am întîlnit pe stradă acum vreo două săptămîni şi mi-a spus că a scris un hard SF şi că îl va publica pe blog (http://sebastian-corn.weblog.ro). Am fost curios ce hard SF scrie Corn, pentru că nu mă aşteptam la fizică, chimie sau astronomie. Şi mă mai interesa reacţia celor care îi citesc blogul, puţini dintre aceştia fiind fani SF. Epidemia este o poveste despre o boală care atacă populaţia unui ţinut al gheţurilor, o societate tribală în care un rol important îl joacă vraciul. Dar un vraci ale cărui vrăji înseamnă controlarea cîmpului – un spaţiu al comunicaţiilor, al comunicării, în care poţi vedea şi auzi ce se întîmplă, în care poţi găsi semnăturile fiinţelor şi lucrurilor, un spaţiu controlat de carcase legate în reţea, înseamnă folosirea scribilor care sînt în stare să rescrie molecule... Adică nanotehnologie medicală. Dar povestită mai mult cu mijloacele literaturii fantasy decît cu cele ale SF-ului. Ceea ce îi dă un farmec aparte şi duce textul spre New Weird (că tot e la modă în ultima vreme). Dar dacă autorul vrea să-i spună hard SF... n-are decît să-i spună cum vrea. Sebastian A. Corn îşi va exprima punctul de vedere asupra a ceea ce este azi hard SF în editorialul care va apărea în nr. 9 al revistei Nautilus şi, probabil, se va încinge o discuţie despre hard SF „clasic“ şi „modern“, se va relua mai vechea discuţie despre ce înseamnă S-ul din SF.
Există proză F&SF on-line, proză mai bună, proză mai slabă, ca peste tot. Iar dacă, printre povestirile on-line, găsim şi unele care să ne aducă satisfacţii... atunci cu atît mai bine ţării. Şi autorilor cu atît mai bine.
RSS Feed
Newsletters