FANTASY &SCIENCE FICTION. Proza scurtă

mareste font micsoreaza font tipareste pagina trimite prin email

Autor: Michael HAULICĂ

A existat o vreme în care proza scurtă era hrana de zi cu zi a cititorilor, dar şi a scriitorilor de F&SF. Poate e exagerat spus „de zi cu zi“, dacă ne gîndim la anii ’80, dar nu întru totul, dacă ne referim la mijlocul anilor ’90, cel puţin în vremea în care, săptămînal, apărea Jurnalul SF.

În anii ’80 eram obişnuiţi cu proza scurtă pe care o citeam în almanahurile Anticipaţia, în antologiile care apăreau cînd şi cînd, chiar în volumele autorilor români publicate o dată, de două ori pe an de Editura Albatros. Tot proză scurtă se citea şi în cenacluri.

Paranteză: prin cenacluri se mai citeau şi fragmente de roman, de obicei traduceri, erau adevărate „bombe“, minuni care ni se întîmplau, pentru că nu speram să ajungem cîndva să citim versiunile lor publicate. Îmi amintesc, cu emoţie, recunosc, de ziua în care am pus mîna pe primele 150 de pagini din versiunea românească, a lui Ion Doru Brana, a volumului Dune, de Frank Herbert. Dune era o legendă şi am aflat atunci, în ziua aceea, că şi legendele pot fi atinse, pipăite, că şi legendele pot avea o întrupare materială. Aveau să treacă cinci, şase ani (şi-o revoluţie) pînă ca legenda să intre în normalitate, adică să nu fie decît o carte la îndemîna tuturor.

La fel citeam proză scurtă în anii ’90, cînd apariţia săptămînală a Jurnalului SF a creat o adevărată emulaţie, a ajuns speranţa tinerilor (sau mai puţin tineri) începători într-ale scrisului care au aflat că, în sfîrşit, aveau unde să-şi publice textele. 169 de săptămîni (atît a durat JSF-ul) cu 7-10 povestiri pe număr. Faceţi un calcul şi vedeţi cîte povestiri erau de citit. Başca CPSF Anticipaţia, lunară, cîteva almanahuri, suplimentele săptămînale de la Iaşi, antologiile care începeau să apară nu numai la Bucureşti... Se scria proză scurtă, pentru că asta eram obişnuiţi să citim, pentru că asta se publica.

După anul 2000, cenaclurile s-au cam destrămat (la ora actuală mai funcţionează „H.G. Wells“ şi Helion la Timişoara, Quasar la Iaşi, ProspectArt la Bucureşti şi AtelierKult pe net; or mai fi şi altele?; nu prea se vorbeşte...), revistele au apărut şi au dispărut după cîteva numere şi n-am înregistrat decît cîteva: Ficţiuni (şapte numere), Fiction.ro (patru), Lumi Virtuale (cincizeci în format electronic şi cinci pe hîrtie), Sci-Fi Magazin (douăsprezece), în viaţă fiind, la ora asta, doar trei: Pro-Scris (revistă de critică în format electronic, apare continuu din 2000, trimestrial), Nautilus (format electronic, lunar, din 2008) şi Helion (pe hîrtie, două, trei numere pe an, din 2006). antologiile nu prea au spor, deşi în ultima vreme parcă s-au revigorat, odată cu apariţia celebrelor culegeri ale lui Gardner Dozois şi Ellen Datlow de la Nemira, cu AtelierKult şi Millennium de la Millennium Press, alte antologii apărînd la Bastion, Tritonic, Media-Tech, ProLogos.

Cît despre volume... Puţine culegeri de proză scurtă ale autorilor străini au fost publicate. Printre aceştia: Lucius Shepard, Philip K. Dick, Alastair Reynolds (Nemira), Kelly Link (Tritonic), H.P. Lovecraft (Bastion şi Leda).

Mai bine stăm cu autorii români, şi asta pentru că debuturile se produc mai cu seamă în această zonă a prozei scurte, şi mai puţin în aria romanului (deşi avem excepţii: Roxana Brînceanu, George Lazăr, Oana-Stoica Mujea, Raluca David, Mihaela Cogălniceanu, Sînziana Popescu, Ciprian Mitoceanu).

Vorbeam despre debuturile cu volume de proză scurtă şi ar trebui amintite cîteva nume: Marian Coman (Tritonic), Marian Truţă, Cristian-Mihail Teodorescu (Bastion), Doru Stoica (Millennium Press), Ana-Maria Negrilă (Amaltea). Dintre autorii care nu se mai află la prima carte, dar au rămas credincioşi prozei scurte îi amintesc pe Silviu Genescu, Costel Baboş, Lucian-Vasile Szabo, Sebastian A. Corn, Liviu Radu, Lucian Merişca, Dănuţ Ungureanu.

De ce proză scurtă? Că doar n-o fi singurul motiv acela că „aşa ne-am obişnuit“?! Cel puţin doi autori au scris suficiente romane, care ne-ar putea îndemna să presupunem că, de-acum înainte, cariera lor se va baza exclusiv pe roman: Liviu Radu şi Sebastian A. Corn. De ce continuă să scrie proză scurtă? De ce Dănuţ Ungureanu scrie în continuare şi proză scurtă?

Poate pentru că proza scurtă continuă să rămînă fascinantă. Poate pentru că e o provocare, uneori mai mare decît romanul. Poate nu pentru că ar fi uşor de scris, ci dimpotrivă. Pentru că literatura F&SF are acea particularitate: pe lîngă povestea obişnuită, autorul trebuie să inventeze o lume întreagă şi s-o facă să mai şi funcţioneze. Iar dacă într-un roman ai spaţiu suficient să faci asta, o povestire (chiar nuvelă) este un adevărat tur de forţă.

În „Cuvînt înainte“ la antologia Millennium. Fantasy&Science fiction (Millennium Press, 2009), Horia Nicola Ursu scrie: „Şi totuşi, comparînd romanul cu proza scurtă, din punct de vedere strict literar, vom constata că, de multe ori, «ruda săracă» este net cîştigătoare: mai multe idei raportat la numărul de pagini, mai multe imagini care rămîn în mintea cititorului, mai puţină umplutură. Avînd în vedere toate acestea, n-ar fi oare păcat să lăsăm să se stingă specia prozei scurte?“. Editura a promis două antologii de acest fel pe an, alăturînd autori români cu autori străini, într-o încercare de a demonstra că proza scurtă încă mai este atractivă, dar şi că aceasta poate da satisfacţie cititorului, indiferent dacă e scrisă la noi sau aiurea. Iar recenziile apărute pînă acum îi dau dreptate editorului. Românii scriu bine proză scurtă şi, indiferent dacă o fac „pentru că aşa s-au obişnuit“, pentru că „nu sînt în stare să scrie romane“ sau pentru că, pur şi simplu, le place s-o facă, ar trebui să persevereze pe acest drum.

Şi, se pare, o şi fac. Printre cei mai recenţi debutanţi pe piaţa literară F&SF românească găsim cîteva nume care, cu siguranţă, într-un an, doi vor apărea pe piaţă cu propriile volume de proză scurtă: Balin Feri, Ştefana Czeller, Narcisa Stoica.

Cît despre străini, încă îi mai aşteptăm în versiuni româneşti pe Michael Swanwick, Ted Chiang, Bruce Holland Rogers, Mary Robinette Kowal etc.