Ca să n-avem vorbe
la proces, trebuie s-o clarificăm de-acum: vorbim despre proza
scurtă F&SF românească. Mai precis, despre cea din
ultimii ani. Nu mulţi.
Piaţa editorială
românească (de F&SF cel puţin) a fost întotdeauna
stabilă şi a ştiut ce vrea. Scriitorimea la fel. Adică editurile
au cerut mereu romane, iar scriitorii au produs întotdeauna ce
au ştiut ei mai bine: proză scurtă. Cine a ieşit (totuşi) din
această dilemă a demonstrat că persoana aceea nu e chiar
atît de neagră şi că ori capră, ori varză, important e
să-i placă cuiva manuscrisul.
În general,
românii au scris povestiri pentru că asta se citea la
cenacluri în anii ’80, asta mai scăpa prin cîte o
antologie, dacă aveai noroc poate chiar în Almanahul
Anticipaţia, asta se publica şi în anii ’90, cînd
apăruse Jurnalul SF, care publica săptămînal cîteva
povestiri şi, deodată, parcă se deschiseseră băierile cerului
pentru junii aspiranţi la statutul de scriitori de F&SF.
Povestiri,
povestiri, povestiri. Poate am mai zis-o, înr-un an Jurnalul
SF publica circa 400 de povestiri (cu tot cu traduceri), aşa că
aspiranţi sau nu, scriitori sau nu, fanii F&SF citeau de rupeau.
Vă daţi seama: Jurnalul SF săptămînal, CPSF
Anticipaţia lunar, Almanahul Anticipaţia anual, cîteva
numere de Nautilus prin Bucureşti, din cînd în
cînd cîte un Helion timişorean, un Orion
craiovean, başca fanzine, suplimente... (cele patru de la Iaşi care
apăreau şi ele săptămînal sau cel de la Brăila) de ziceai
că se publică mai mult decît se scrie. Nu era o problemă,
Legea nr. 8, a drepturilor de autor, s-a dat în 1996, dată la
care...
Ups! În 1996
şi-a încetat apariţia Jurnalul SF. CPSF Anticipaţia
a avut şi ea nişte perioade proaste, poate tot de la aia i s-a
tras? Almanahul Anticipaţia a mai dus-o vreo trei-patru ani
parcă..., dar chinuit...
Da, a urmat o
perioadă mai puţin fastă pentru proza scurtă F&SF românească,
lipsa – sau puţinătatea – revistelor de profil s-a făcut
simţită nu numai în cantitatea textelor publicate, ci, mai
ales, în absenţa de pe piaţă a unor nume noi, care să
revigoreze (eventual stilistic şi tematic) realizările generaţiei
nouăzeciste, să „ducă flacăra mai departe“, cum zicea Viorel
Pîrligras într-un articol recent. Lucru de neînţeles
– acea lipsă de-atunci – pentru că, s-ar zice, în epoca
Internetului nu există nici o justificare pentru lipsa revistelor.
Apoi, înşirîndu-se
pe aţa timpului, una după alta, uneori acompaniindu-se, au apărut
noile reviste: Ficţiuni la Satu Mare şi Lumi Virtuale la
Braşov (pe net, apoi pe hîrtie). După care Sci-Fi Magazin
de la Botoşani (din păcate doar 12 numere apărute, lunar, pe
hîrtie) şi Helion la Timişoara (cu apariţii destul de
neregulate, totuşi) au menţinut în viaţă proza scurtă de
gen, lor alăturîndu-li-se suplimenul Literatura şi Artele
Imaginaţiei de la Brăila/Galaţi. Reviste care n-au reuşit,
totuşi, să inventeze grupări de noi scriitori, acestea rămînînd
tot cele vechi, ale cenaclurilor care au răzbit prin timp: Helion şi
„H.G. Wells“ la Timişoara, Quasar la Iaşi şi, mai de curînd,
renăscutul ProspectArt la Bucureşti.
O singură noutate
notabilă, AtelierKult, cenaclul virtual care nu numai că a produs
cîteva nume interesante, dar a reuşit să ofere o platformă
de lansare pentru producţia cenaclieră, prin două antologii (2005
şi 2009). Aron Biro, Ştefana Czeller, Ioana Vişan, Mircea Coman,
Ben Ami, Andrei Gaceff sînt doar cîteva nume pe care le
întîlnim azi frecvent în reviste şi antologii,
nume lansate de AtelierKult. Lor li se adaugă Ciprian Mitoceanu şi
Adrian Buzdugan.
În prezent, în
România apar trei reviste: două pe net – Nautilus şiHelion, lunare – şi una pe hîrtie – Galileo,
trimestrială. Proza scurtă profită de existenţa lor, aşa cum şi
ele profită de reîmprospătarea poftei de proză scurtă a
sefiştilor români.
În afara
revistelor şi antologiilor, metode de încurajare a scrisului
şi de menţinere a tonusului scriitoricesc au fost, în anii
’90, şi sînt şi acum, concursurile de proză scurtă. Acum,
cel mai important este cel anual organizat de Clubul Helion, cu
premii în bani şi publicarea textelor în revista Helion.
Meritorii sînt şi concursurile organizate trimestrial pe
AtelierKult, tot cu premii în bani. Treaba asta cu concursurile
mereu a dat roade.
De ce atîta
tevatură totuşi pentru proza scurtă? Poate pentru că în ea
stă îngropat sîmburele marii proze F&SF româneşi
de mîine. Poate pentru că ea însăşi este o valoare pe
care ar trebui s-o păstrăm şi s-o încurajăm. Poate pentru
că proza scurtă e o şcoală pentru viitorii romancieri. Márquez
spunea că a scris romane pentru că n-a reuşit să scrie povestiri
suficient de valoroase încît să-l mulţumească. Poate
şi pentru asta...
Satisfacţia unui
scriitor care a reuşit să dea viaţă unei lumi întregi în
cîteva pagini şi poate trece liniştit la următoarea lume,
cititorul cuprins de sense of wonder după cele numai cîteva
pagini ale unei povestiri, astea nu le poate egala nimic. Marile
premii – Hugo, Nebula, World Fantasy – se acordă nu numai pentru
romane, ci şi pentru proză scurtă, ba chiar sînt categorii
separate pentru povestire, nuveletă şi nuvelă (sau poate ar trebui
să spunem schiţă, povestire şi nuvelă?), ca dovadă a
importanţei pe care genul scurt o are în domeniu.
În ultimii
ani, tot mai multe edituri româneşti care publică F&SF au
acordat încredere prozei scurte, publicînd antologii şi
volume de autor. Iată cum arată o listă a autorilor publicaţi cu
proză scurtă în perioada 2008-2010:
În 2008 au
apărut volume de Liviu Radu, Dănuţ Ungureanu, Lucian-Vasile Szabo,
Cristian-Mihail Teodorescu, Marian Truţă, Lucian Merişca (cinci
dintre ele la Editura Bastion!). În 2009 au apărut volume de
Silviu Genescu, Costel Baboş, Ion Hobana (Bastion), Doru Stoica,
Sebastian A. Corn (Millennium Books), Constantin Cozmiuc
(Eurostampa), plus patru antologii (trei la Milennium Books, a patra
editată de SRSFF). În 2010 au apărut volume de Mircea Opriţă,
Michael Haulică, Liviu Radu (Milennium Books), încă un volum
de Liviu Radu la Tritonic, Cristian-Mihail Teodorescu (Bastion),
Adrian Buzdugan (Humanitas) şi o singură antologie (SRSFF). În
total, în ultimii trei ani au apărut 18 volume de autor şi
cinci antologii, toate de proză scurtă. Asta din cîte ştiu
eu. S-ar putea să mai fi apărut şi altele, e greu să ştii chiar
tot ce se întîmplă.
Ar mai fi de adăugat că
foarte puţini scriitori români de F&SF nu au publicat
proză scurtă. Dar foarte, foarte puţini...
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters