Pe hîrtie, Helion n-a mai apărut din primăvară (numărul de atunci era 1-2/2010, februarie-aprilie). S-a spus că va apărea totuşi, de două ori pe an. Dar cu două apariţii pe an... e mai mult almanah.
În schimb, a apărut Helion Online, care se voia lunară, dar din care au apărut două numere: nr. 1 pe aprilie şi nr. 2 pe mai-iunie 2010. Este datată, are sumar precizat, o putem numi revistă. Că apare neregulat, e altă treabă. Probabil va avea cel puţin trei apariţii în acest an, ca să fie eligibilă pentru un premiu al revistelor / periodicelor.
Nautilus, după schimbarea la vîrf (noul editor-coordonator este Marian Truţă), a apărut la începutul lui iulie (sau n-a apărut? Unii spun că ar fi doar versiunea-test) cu o nouă înfăţişare, fără un sumar precizat (sînt totuşi opt materiale noi pe site), cu rubrici vechi şi noi, cu colaboratori vechi şi noi, dar fără a avansa vreo dată, vreo periodicitate. Poate nu va mai apărea lunar, ci periodic (săptămînal?) vor fi adăgate materiale noi. Aşa că rămîne să vedem ce se mai întîmplă pentru a ne lămuri.
Galileo a apărut pe hîrtie, primul număr datat primăvara 2010, declarîndu-se trimestrial. Arată a revistă, se comportă ca o revistă, deci este revistă, nu? Singura problemă ar fi depăşirea (din nou!) a datei preconizate pentru apariţia numărului 2. Dar, cum ziceam, dacă vor ieşi pe piaţă trei numere în acest an, putem include Galileo la categoria „Reviste“.
Ultima venită în cercul „revistelor“ este Galileo Online. Deşi are ISSN, deşi s-a spus că este o revistă, e mai mult un soi de ziar F&SF, cu apariţia zilnică a una-două-trei ştiri, plus un articol, recenzie de carte sau film, serial cu amintiri din viaţa de sefist sau de outsider (cum e rubrica „Ce treabă am eu cu sefeul?!“, în care sînt invitaţi atît sefişti, cît şi nesefişti să-şi dezvăluie legăturile cu sefeul) etc. Ideea noii publicaţii este de a completa versiunea care apare pe hîrtie şi de a cuprinde tot ce nu poate cuprinde aceasta din cauza periodicităţii trimestriale. Nu va conţine proză, acesta fiind apanajul revistei-mamă.
Chiar dacă ne e greu să numărăm revistele adevărate, să reţinem totuşi că există voinţa (şi posibilităţile uneori, şi priceperea) de a scoate publicaţii destinate fanilor SF (şi poate nu numai). Dintre toate, doar Galileo Online nu publică proză, dar tot mai rămîn destule care publică, ceea ce înseamnă că autorii români ar avea spaţiu de afirmare, povestea aia cu „nu scriu, că n-am unde să public“ nu mai ţine, aşa că vă invit, stimaţi condeieri, să puneţi mîna pe pix sau tastatură şi să-i daţi bătaie.
*
Aşa cum spneam mai sus, au apărut noi materiale pe site-ul Nautilus (care are şi o adresă nouă: http://revistanautilus.ro). Fără sumar, fără dată de apariţie, putem doar bănui că textele vor apărea mai des decît pînă acum (de la reînfiinţarea ei, în februarie 2008, au fost 29 de apariţii lunare) şi, poate, la sfîrşitul lunii, vor fi adunate într-un sumar care va constitui cel de-al 30-lea număr al revistei, lucru pe care îl fac şi alte publicaţii F&SF din lume. Sau poate că nu va fi aşa, încă nu ştim, dar vom vedea.
Nu s-a dorit o schimbare radicală în noul Nautilus, în afară de partea vizuală (şi funcţională, desigur) care ţine de suport. Editorial, se păstrează vechea osatură a revistei, la care se adaugă rubrici noi, ca „Vivisecţii“ (Viorel Pîrligras), „Cartea şi filmul“ (Laura Sorin). Au fost păstrate rubricile „Abonament“ (Eduard Padele), „Dicţionar SF“ (Aurel Cărăşel), „BD“ (Dodo Niţă) şi serialul Viitorul aşa cum a fost al lui Ştefan Ghidoveanu, iar rubrica de film a lui Aron Biro a fost rebotezată „Cinemateca“. Poate, în săptămînile următoare, vom vedea mai multe. Deocamdată, succes noii echipe şi viaţă cît mai lungă Nautilusului!
*
Despre Galileo Online (http://revista-galileo.ro) n-o să spun mai multe, aş mai adăuga doar că articole noi apar în fiecare zi, de luni pînă sîmbătă, iar duminica avem parte de un sumar al materialelor legate de F&SF apărute pe Internet în săptămîna scursă. Asta pentru leneşi, după cum zicea o comentatoare.
*
Pe site-ul ARSFAN (www.arsfan.ro) a fost pus proiectul de statut al unei noi asociaţii: Asociaţia Română a Autorilor şi Cluburilor de Anticipaţie. Dintre obiective, am reţinut: organizarea unei convenţii anuale, editarea unei antologii anuale cu cele mai bune lucrări apărute în anul anterior, premierea (tot anuală) a celor mai bune lucrări de literatură şi artă de anticipaţie, editarea unui buletin infirmativ trimestrial, organizarea unei tabere anuale de creaţie etc. Din păcate, şi această asociaţie reuneşte creatori şi fani, ceea ce înseamnă că, practic, merge în paralel cu SRSFF. Probabil vor exista persoane care se vor înscrie în ambele.
Şi totuşi, pe cînd o asociaţie a creatorilor de F&SF, una care să ia măcar atitudine cînd se încalcă Legea 8/1996, aceea cu drepturile de autor? Şi care, în primul rînd, să nu încalce ea această lege? Pentru că o asociaţie a fanilor... mă scuzaţi, dar prima îndatorire a unui fan e să pună mîna pe orice poate fi catalogat F&SF, prin orice mijloace, şi să dea şi celorlalţi. Ca, de pildă, să pună pe blogul propriu texte scanate din reviste, almanahuri, cărţi... Dar asta, cum ziceam, e treaba fanilor. O asociaţie a creatorilor, a profesioniştilor dacă vreţi, nu va face niciodată aşa ceva, pentru că ea, în primul rînd, militează pentru depturile şi libertăţile creatorilor. De-abia după putem vorbi despre promovarea valorilor etc. Pentru că, dacă nu sîntem în stare să respectăm regulile, legile, ce să promovăm, unde să promovăm, pentru ce să promovăm? Şi ce mai înseamnă „valori“?

