OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am aflat de curînd lista propunerilor delegaţiei României la Euroconul care va avea loc în perioada 17-19 iunie la Stockholm. Cum, de vreo doi ani, Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy şi-a asumat rolul de a reprezenta România la nivel internaţional, inclusiv la convenţiile europene de SF, nominalizările îi aparţin. Anul trecut s-a făcut un sondaj pe site-ul societăţii pentru a afla părerea fanilor SF români, în acest an s-a renunţat la procedura respectivă. Probabil a ieşit prea mare scandalul în 2010, probabil pentru a nu mai risca repetarea lui, probabil ca să nu mai fie nimeni acuzat de manipulări, mînării etc. De asemenea, anul trecut nu s-a făcut public înainte de anunţarea premiilor numele celui propus pentru premiul de încurajare. De ce? Alt mister...

 

Am fost la un Eurocon, ştiu că totul e negociabil cînd e vorba de premii. Aşa încît premiul pentru revistă luat în 2010 de site-ul SRSFF este, într-adevăr, o performanţă, dincolo de discuţia dacă site-ul este sau nu o revistă, dincolo de absenţa unei propuneri din partea delegaţiei României la această categorie etc.
Pentru acest an, a fost anunţată următoarea listă de nominalizări: autor – Cristian Teodorescu, artist plastic – Dragoş Jieanu, translator – Antuza Genescu, revistă – Helion, editură – Eagle Publishing House, fanzin – Gazeta SF (Suceava), promotor – Dănuţ Ungureanu, „Spirit of Dedication“ (o categorie care are în vedere un artist sau un fanzin, iar opera acestuia/spectacolul sau fanzinul se expune în public) – Dan Dociu, spectacol – Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cîndva în fosta Uniune Sovietică de David Greig, regia Radu Afrim, Teatrul Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca, website – http://sfera.hr (Croaţia) şi premiul de încurajare – Ştefana Czeller.

Evident că, apărînd aceste nominalizări din neant pe site-ul Societăţii Europene de SF şi pe blogul unui fan român, fără să le anunţe nimeni în prealabil, fără să şi le asume nimeni, au apărut întrebări: cine a făcut aceste propuneri, pe ce criterii, de ce sînt învăluite în secret, de ce Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy, ai cărei delegaţi vor participa la Euroconul din Suedia, vor susţine aceste nominalizări etc.

 

Uşor-uşor, unele lucruri au ieşit la suprafaţă, dar nu într-o manieră care să aplaneze conflictele (de ce oare orice în sefeul românesc generează conflicte, pînă şi editarea unei reviste, publicarea unor cărţi sau acordarea unor premii?...). Halucinant de-a dreptul mi s-a părut că nimeni nu-şi asumă lista cu nominalizări, chiar dacă SRSFF şi-o însuşeşte. Nimeni n-a participat la luarea deciziei, la alcătuirea listei, dar lista rămîne bătută în cuie. Cum se poate, domnilor? E aici un scenariu în care nu cred, orice s-ar spune, orice s-ar face. Pînă la urmă, nu lista în sine a deranjat cel mai mult (deşi sînt destule categorii „rezolvate“ în fuga pixului sau într-o viziune a cuiva cu ochii atinşi de cataractă, asta dacă nu e vorba de rea-voinţă), ci modul în care cineva – oricine – reuşeşte să impună tuturor o listă şi nimeni nu are nimic de zis, nimic de protestat, iar acel cineva e scutit de explicaţii.

 

Mă aşteptam ca, dacă SRSFF s-a hotărît să-şi trimită delegaţi la Stockholm, unde vor reprezenta România (România, nu un ONG, ca să fie clar, miuţa asta cu noi sîntem o organizaţie privată, nu sponsorizăm pe nimeni, nu facem reclamă nimănui e de prost gust, în cel mai bun caz), atunci să aibă o procedură clară de stabilire a listei, iar apoi să şi-o asume public, laolaltă cu reprezentarea sefeului românesc. Revin asupra reprezentării. Una este cînd cineva, persoană particulară, ajunge la Eurocon şi nimeni altcineva din România nu mai este acolo şi atunci îşi asumă de unul singur reprezentarea României, alcătuind o listă conformă cu vederile lui, alta este cînd o organizaţie (care conţine termenul „română“ în nume) îşi asumă reprezentarea României. Lucrurile ar trebui făcute mai la lumină, zic eu. Pentru că, iată, pe un site croat se spune că fandomul românesc a propus site-ul SFera (un site croat) la un premiu Eurocon. Poftim? Dar fandomul românesc ştie?
Asta este problema...
Nu spun că dacă SRSFF ar fi anunţat din vreme că au avut loc consultări cu toţi membrii societăţii, în urma cărora a rezultat lista de nominalizări, n-ar fi cîrîit nimeni. Orice listă e destinată contestărilor şi s-a văzut asta şi la case mai mari. Dar măcar lucrurile s-ar fi făcut pe faţă şi urmînd o anumită procedură (bună, rea, care se poate îmbunătăţi etc.).

Cum ziceam, nu neapărat nişte nume au iscat torentul de însemnări şi comentarii pe bloguri în ultima vreme, ci maniera în care a apărut această listă. Deşi, dacă e să ne uităm un pic pe listă, vorba cuiva: „trist este că Europa va crede că SF-ul românesc constă în 30 de cărţi inexistente pe piaţă, un autor plin de premii pentru o carte scrisă (pardon, două, că e S.F. 2), un promotor care nu a publicat pe nimeni şi nu a scris despre nimeni nicăieri, şi o revistă care nu apare...“. Chiar dacă nu sînt în totalitate de acord cu acest citat, ceva-ceva adevăr este în el şi la asta ar trebui să reflectăm: oferim Europei o imagine şi ar fi de dorit ca ea să aibă cît de cît legătură cu realitatea. Iar în modul cum este văzut sefeul românesc în Europa intră inclusiv comportamentul delegaţiei noastre, care trebuie să fie coerent, unitar şi solidar.

 

Să mă explic. S-a spus că oricine putea face propunerile astea comitetului de organizare al Euroconului. Serios? Cum ne-ar fi stat să se primească vreo şase liste cu nominalizări din partea României? S-a spus că oricine poate fi prezent la Eurocon, să reprezinte România. Din nou: chiar aşa? Cum ne-ar sta ca, la momentul şedinţei delegaţilor, să ţîşnească din public vreo zece români care să se bată pe cele două scaune care revin ţării noastre? Din cîte mai ştiu eu, la acea şedinţă participă cîte doi delegaţi din fiecare ţară, iar aceştia votează pentru premii.

 

Lucrurile nu se pot face decît printr-o reprezentare asumată de toţi cei care merg la Eurocon şi de toţi ceilalţi care rămîn acasă. Avem un an să găsim o soluţie pentru asta. Fie un sistem de vot on-line care să elimine abuzurile, fie alcătuirea unei comisii – sau, dacă sună mai bine, a unui juriu (scriitori, artişti, editori, fani) – care să facă aceste nominalizări. Lucrurile sînt mai simple decît credem noi. Complicat e să atingem simplitatea...