Autor: 
Categoria: 
La inițiativa Societății Române de Science Fiction și Fantasy va avea loc, în weekendul 5-7 august, prima convenție națională de science-fiction (adică Romcon) după mai mulți ani de pauză. Evenimentul se va desfășura în primele trei zile ale taberei Atlantykron, cazarea participanților fiind asigurată la un hotel din Cernavodă sau, cu cortul propriu, pe insula de pe Dunăre unde are loc tabăra.
Evident, evenimentul nu trece neobservat, nebăgat în seamă, neexploatat, neînregimenat sau nefolosit ca muniție. Discuții între prieteni, comentarii cînd ironice, cînd heirupiste, declarații de război, frustrări, împăunări și pupat toți piața endepedenții. Convenția națională de science-fiction (Romconul, adică) este o temă majoră și cu potențial despre care poți avea o multitudine de păreri, dar despre care e greu să taci.
În ultimele zile am citit două editoriale despre acest Romcon. Unul care susține că „Iniţiativa S.R.S.F.F.-ului de a organiza un Romcon la Capidava, adică în tabăra Atlantykron, acolo unde în ultimii ani s.f.-ul n-a mai încăput decât pe o păturică, mi se pare ratată din start prin modul în care a fost pusă problema. Aşa ceva nu se poate organiza de un club (asociaţie), mai ales că acela e bucureştean (se ştie cât de pricepuţi organizatori sunt bucureştenii – vezi, în acest sens, toate convenţiile organizate la Bucureşti, începând din 1972, dar, mai ales a 13-a, cea din 1983). Apoi nu-i pui în program pe Mircea Opriţă, George Ceauşu, Cornel Secu (probabil şi pe alţii), fără să schimbi două vorbe cu ei, să-i întrebi de sănătate, ori să ştii dacă înghit sau nu găluşca“. (Cornel Secu – „ROMCON – De la paranteză la ghilimele“, Helion nr.14, iulie – august).
Un alt editorial oferă o istorie sumară și romanțată a celor 27 de convenții de pînă acum, apoi o mică demonstrație de cum luptăm noi pe baricade în timp cei alții așa și pe dincolo, încheind, apoteotic (vorba unui prieten drag) cu „Întîlnirea de la Capidava ar putea fi începutul redefinirii fandomului. Începutul reconstruirii frumoasei familii din vremurile trecute. Nu este un lucru imposibil, dar nici uşor. Este un ţel care va solicita multă răbdare, tact şi bunăvoinţă. Dar este un ţel tangibil. Rămîne să vedem dacă ne dorim cu adevărat acest lucru. Vom vedea dacă preferăm o lume tribală, dominată de ciomege şi de huiduieli şi fără de viitor sau o lume firească, naturală, cu propriile-i nelinişti şi suferinţe, dar vie şi senină“.
Eu recunosc că sînt dezamăgit de ceea ce se întîmplă. Vorbeam cu cineva, după convenția europeană de science-fiction (Eurocon) că, dacă vrem să ne anunțăm la anul candidatura pentru organizarea Euroconului din 2014, ar trebui mai întîi să facem anul acesta un Romcon, să vedem dacă sîntem în stare măcar de o convenție națională. În lipsa acestui exercițiu mi se pare cam ciudat să te bați cu pumnul în piept că ești înstare să organizezi un eveniment european, cîtă vreme nici măcar unul național n-am mai reușit să facem de ani buni. La o vreme după acea discuție s-a anunțat Romconul, cu program cu tot. Sigur, s-a ales un loc în care oricum se aduna lume, parte fani SF, deci iese, nu iese mobilizarea, cîțiva participanți tot vor fi acolo. Despre cîțiva dintre invitați se știe, iarăși, că au obiceiul să meargă pe insulă, chiar dacă nu toată perioada taberei, dar măcar cîteva zile – de ce n-ar fi tocmai cele trei de Romcon? Dar nu e fals? Mai rămîne să se spună că Romconul a fost un succes, că au participat 300 de oameni (cam cîți se adună de obicei în tabără).
În primul rînd, locul mi se pare nepotrivit ales. După experiența Euroconului 2001 (organizat de România, pe „insula Atlantykron“ – un eșec) credeam că s-au tras învățămintele și că s-a înțeles că acel loc nu este potrivit pentru așa ceva. Da, sigur, se profită de adunarea deja existentă, dar... Hai s-o spunem pe-a dreaptă: tabăra Atlantykron nu mai e, de o bună bucată de vreme, o manifestare a sefiștilor. Sigur, sînt nostalgici care merg acolo în fiecare an, de dragul vremurilor trecute, cînd zeci de tineri se participau pentru cenaclurile de noapte, pentru concursurile de proză, pentru întîlnirile cu autori mai mult sau mai puțin celebri, de la Ion Hobana, George Anania, Romulus Bărbulescu la Aurel Cărășel, Sebastian A. Corn, Don Simon, Dănuț Ivănescu etc. Dar tinerii au cam pierdut contactul cu „mișcarea“. Așa cum menționa Cornel Secu, în ultimii ani, sefeul este prezent doar pe „o păturică“ (e vorba de „Păturica SF“, atelierul moderat de Lucian Oancea și Ovidiu Petcu) pe care încap 15 – 20 de participanți.
Un alt editorial oferă o istorie sumară și romanțată a celor 27 de convenții de pînă acum, apoi o mică demonstrație de cum luptăm noi pe baricade în timp cei alții așa și pe dincolo, încheind, apoteotic (vorba unui prieten drag) cu „Întîlnirea de la Capidava ar putea fi începutul redefinirii fandomului. Începutul reconstruirii frumoasei familii din vremurile trecute. Nu este un lucru imposibil, dar nici uşor. Este un ţel care va solicita multă răbdare, tact şi bunăvoinţă. Dar este un ţel tangibil. Rămîne să vedem dacă ne dorim cu adevărat acest lucru. Vom vedea dacă preferăm o lume tribală, dominată de ciomege şi de huiduieli şi fără de viitor sau o lume firească, naturală, cu propriile-i nelinişti şi suferinţe, dar vie şi senină“.
Eu recunosc că sînt dezamăgit de ceea ce se întîmplă. Vorbeam cu cineva, după convenția europeană de science-fiction (Eurocon) că, dacă vrem să ne anunțăm la anul candidatura pentru organizarea Euroconului din 2014, ar trebui mai întîi să facem anul acesta un Romcon, să vedem dacă sîntem în stare măcar de o convenție națională. În lipsa acestui exercițiu mi se pare cam ciudat să te bați cu pumnul în piept că ești înstare să organizezi un eveniment european, cîtă vreme nici măcar unul național n-am mai reușit să facem de ani buni. La o vreme după acea discuție s-a anunțat Romconul, cu program cu tot. Sigur, s-a ales un loc în care oricum se aduna lume, parte fani SF, deci iese, nu iese mobilizarea, cîțiva participanți tot vor fi acolo. Despre cîțiva dintre invitați se știe, iarăși, că au obiceiul să meargă pe insulă, chiar dacă nu toată perioada taberei, dar măcar cîteva zile – de ce n-ar fi tocmai cele trei de Romcon? Dar nu e fals? Mai rămîne să se spună că Romconul a fost un succes, că au participat 300 de oameni (cam cîți se adună de obicei în tabără).
În primul rînd, locul mi se pare nepotrivit ales. După experiența Euroconului 2001 (organizat de România, pe „insula Atlantykron“ – un eșec) credeam că s-au tras învățămintele și că s-a înțeles că acel loc nu este potrivit pentru așa ceva. Da, sigur, se profită de adunarea deja existentă, dar... Hai s-o spunem pe-a dreaptă: tabăra Atlantykron nu mai e, de o bună bucată de vreme, o manifestare a sefiștilor. Sigur, sînt nostalgici care merg acolo în fiecare an, de dragul vremurilor trecute, cînd zeci de tineri se participau pentru cenaclurile de noapte, pentru concursurile de proză, pentru întîlnirile cu autori mai mult sau mai puțin celebri, de la Ion Hobana, George Anania, Romulus Bărbulescu la Aurel Cărășel, Sebastian A. Corn, Don Simon, Dănuț Ivănescu etc. Dar tinerii au cam pierdut contactul cu „mișcarea“. Așa cum menționa Cornel Secu, în ultimii ani, sefeul este prezent doar pe „o păturică“ (e vorba de „Păturica SF“, atelierul moderat de Lucian Oancea și Ovidiu Petcu) pe care încap 15 – 20 de participanți.
În al doilea rînd, convenția din acest an nu este, practic, un Romcon, nu este o convenție, ci doar cîteva întîlniri la care se va discuta cum să fie viitoarele convenții. Deci nu se simulează o convenție, la finele ei nu se va ști deloc cîți oameni sînt în stare să atragă organizatorii, nu se va ști cîți au venit pentru Romcon și cîți au pariticipat la lucrări pentru că oricum erau veniți în tabără (dar e o idee, pot fi întrebați). Chiar dacă vor fi doi ani în care se poate testa capacitatea organizatorică, în 2012, la Zagreb, România își va anunța candidatura bazîndu-se pe speranța că s-ar putea să se descurce cu organizarea.
Îmi amintesc că, la Kiev, în 2006, Ungaria și-a anunțat candidatura pentru organizarea unui Eurocon în 2008 (nu l-a obținut). Dar, în prezentarea lor, ungurii au povestit că la convențiile naționale participă peste 1000 (o mie) de oameni. Noi pe ce ne vom baza cînd vom candida? Pe bune intenții, desigur...
Spune Rudi Kvala, în editorialul lui: „Conform organizatorilor, această întîlnire îşi propune, ca obiective principale, două lucruri: să identifice dacă fandomul doreşte să se întîlnească anual în cadrul unei convenţii şi, în cazul în care această dorinţă există, să se stabilească un mecanism prin care, anual, aceste întîlniri să se desfăşoare şi să fie promovate, precum şi obiectivele unei asemenea convenţii“.
Îmi amintesc că, la Kiev, în 2006, Ungaria și-a anunțat candidatura pentru organizarea unui Eurocon în 2008 (nu l-a obținut). Dar, în prezentarea lor, ungurii au povestit că la convențiile naționale participă peste 1000 (o mie) de oameni. Noi pe ce ne vom baza cînd vom candida? Pe bune intenții, desigur...
Spune Rudi Kvala, în editorialul lui: „Conform organizatorilor, această întîlnire îşi propune, ca obiective principale, două lucruri: să identifice dacă fandomul doreşte să se întîlnească anual în cadrul unei convenţii şi, în cazul în care această dorinţă există, să se stabilească un mecanism prin care, anual, aceste întîlniri să se desfăşoare şi să fie promovate, precum şi obiectivele unei asemenea convenţii“.
La anul sîntem așteptați să ne propunem candidatura la organizarea convenției europene de SF și noi ne întrebăm dacă fandomul românesc își dorește să se adune anual etc.? N-ar fi trebuit să știm răspunsul înainte de a ne anunța intențiile europene? În fine. Sper că fanii SF vor avea un răspuns. Fanii care vor fi pe insulă în perioada 5-7 august. Voi reveni cu interviuri despre această cestiune arzătoare care este convenția națională de SF.
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters