FANTASY &SCIENCE FICTION. SF, Speculaţie Filozofică, Simulare Ficţională...

Dialog cu Lucian MERIŞCA

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Lucian Merişca s-a născut la Tîrgu Frumos, pe 20 aprilie 1958. În 1979 a înfiinţat, împreună cu fratele său, Dan Merişca, şi cu George Ceauşu, Radu Gavri-lescu, Sorin Simion, Doru Pruteanu şi Sorin Antohi cenaclul Quasar. A publicat trei volume, Aventuri în Exterrior (1998), Deratizare (1999), Vincent & Karlenstein (2008). În 2007, povestirea Some Earthlings’ Adventures on Outrerria (Aventurile unor pămînteni în Exterrior) i-a fost publicată în antologia SFWA European Hall of Fame: Sixteen Contemporary Science Fiction Classics from the Continent, editată de James & Kathryn Morrow. Recenziile la această antologie au apreciat unanim povestirea lui Merişca şi a fost pentru prima dată cînd s-a pus problema nominalizării unui autor român la Premiul „Hugo“.

Lucian, cum a fost cu propunerea de nominalizare la „Hugo“? În ţară, ştirea a apărut în mai multe variante: că a fost doar o propunere, că a fost chiar nominalizată... hai să lămurim un pic lucrurile.

Nu cunosc toate mecanismele tradiţionale ale acordării „Hugo“ Award. Dacă nominalizarea este un proces, atunci, da, am fost nominalizat. Dacă este o etapă strictă, atunci am fost recomandat pentru Premiul „Hugo“. Interesant este însă că am fost propus de către americani (nu de către români – se putea şi asta!), alţii decît cei care au semnat contractul cu mine şi m-au publicat; şi să nu uităm că jazzul şi SF-ul sînt considerate (de americani) ca făcînd parte din patrimoniul lor naţional – e de mirare deci să fie propus un nonamerican.

Cum ai ajuns în acea antologie? E greu? Ce trebuie să facă un scriitor român de SF pentru a atrage atenţia editorilor străini?

E o poveste întreagă... Nuvela aceasta, care stă la baza lumii inventate de mine – Exterrior – era şi piesa centrală din volumul pe care Editura Nemira mi l-a solicitat în 1992. Nu şi-au mai respectat contractul, dar nuvela avea să apară într-o antologie bilingvă Nemira, care a circulat în America şi a ajuns şi în mîinile lui James Morrow. I-a plăcut în mod deosebit, m-a contactat, şi au urmat vreo şase luni de şlefuiri ale variantelor în limba engleză americană... Am semnat contractul cu Tor Books (New York), volumul colectiv a apărut în 2007, în ediţia hardcover, şi, ca dovadă că s-a vîndut bine, în varianta paperback, în 2008. Altă variantă a apărut în Franţa. Am aflat că o ediţie s-a tradus şi în Cehia şi, cu ocazia asta, s-a auzit de SF-ul românesc, din Brazilia şi pînă în Japonia, din cîte am văzut pe Internet. Imediat după apariţia la Tor Books, am fost recomandat pentru „Hugo“, pe o listă pe care mai erau nume ca Brian W. Aldiss, William Gibson, Gene Wolfe, Lucius Shepard, Robert Silverberg, Bruce Sterling, Michael Swanwick şi alţii...

Ştiu că ai mai fost publicat în străinătate, de pildă, povestirea Deratizare a apărut în Franţa, în 1987. În România cînd ai publicat-o?

Şi aici e o poveste... În 1982-1983 apăruseră compostoarele în tramvaiele din Iaşi. Era un lucru nou. Pînă atunci, vigilenţa taxatoarei era suficientă pentru a nu exista călători frauduloşi. Dar, de acum încolo, se punea problema autovigilenţei!... Şi atunci m-am gîndit la o lume – întîmplător asemănătoare cu cea în care trăiam – în care toţi se controlau unul pe altul, pînă la sînge... Cînd mi-a dat premiul, la cea de-a XIII-a Consfătuire Naţională a Cenaclurilor de Literatură de Anticipaţie Tehnică şi Ştiinţifică (LATS) – consfătuire care, de fapt, n-a mai avut loc, din ordinul lui Ceauşescu –, Vladimir Colin mi-a spus în şoaptă: „Meriţi acest premiu, dar cred că eşti conştient că nu va fi publicată niciodată... La Braşov, într-o tabără literară, Marin Sorescu, Constantin Ţoiu şi Constantin Chiriţă mi-au ascultat cu atenţie nuvela şi apoi m-au întrebat, serioşi: „Tu asculţi Europa Liberă?...“ Iar un cunoscut animator al genului m-a sfătuit să scot cel puţin fraza în care copiii îi întrebau pe părinţii lor: „E adevărat că, la Biroul Principal, există oameni care mănîncă în fiecare zi carne?...“. N-am scos-o, iar Dina Paligora a avut curajul să-mi publice proza în antologia Avertisment pentru liniştea planetei (1985)... Imediat, Mandics Gyorgy a trimis o traducere în Ungaria, unde a apărut în Galaktika, iar Jean-Pierre Moumon mi-a publicat-o în Franţa, în Antares. Asta se întîmpla în 1987... După căderea comunismului, editorul francez avea să sublinieze caracterul dizident al bucăţii literare, iar recenzenţi din Franţa şi din America aveau să mă pună în linia unui George Orwell, lucru cu adevarat flatant pentru mine. De altfel, şi românul Lucian-Vasile Szabo mă caracteriza astfel: „poate cel mai catastrofic şi deprimant autor român de science-fiction...“.

Cum îţi pare peisajul SF românesc actual?

Efervescent, chiar dacă mai degrabă virtual.

Ce-ţi mai spune ţie astăzi sigla SF?

Problema noastră cea mai importantă este dacă să ne mai agăţăm de această siglă, SF... SF-ul, aşa cum preconizam acum 10 ani, s-a disipat în realitate. Pînă la a dispărea ca noţiune, nu ca esenţă. Citim cărţi şi vedem filme SF, pe care nu mai e pusă sigla SF. Folosim obiecte science-fiction, care se schimbă de la lună la lună. Dacă înainte doar scriitorii de anticipaţie se gîndeau la consecinţele evoluţiei ştiinţei, acum tot omul de pe stradă vorbeşte despre clone şi se teme să nu-i fie implantat vreun cip pe sub piele sau să-i fie furat vreun ovul... Jules Verne a deschis gustul pentru invenţie, descoperirea unor lucruri noi... H.G. Wells a fost mai interesat de consecinţele acestor posibile noutăţi... Science-fiction-ul – cel puţin o parte a sa – nu a însemnat evazionism. A însemnat (şi mai înseamnă încă) cel mai fin barometru al prezentului. Dacă nu ar fi existat literatura SF şi filmele SF în anii ’80, poate că al Treilea Război Mondial ar fi avut loc... SF-ul şi-a făcut datoria, a intrat în minţile oamenilor, ca dorinţă perpetuă de deschidere, acum maurul poate să moară... Privind Matrix, privind atîtea filme-avertisment, putem înţelege că această siglă, SF, înseamnă „Speculaţie Filozofică“, înseamnă „Simulare Ficţională“ – simulare (socială) prin intermediul ficţiunii...

Recomanda articolul prin: