OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sintem in 2007 si lumea s-a schimbat. Este o parafraza dupa cuvintele de inceput ale unui serial difuzat cindva si la noi de TVR. Am mai folosit-o in diverse ocazii, atunci cind voiam sa atrag atentia ca si sefeul romanesc merge (ar trebui sa mearga) pe acelasi drum ca sefeul care se publica prin alte parti ale lumii. Am zis „ar trebui sa mearga“, dar fara a intelege prin asta „ar trebui sa imite“, ci, pur si simplu, sa mearga inainte, spre un „inainte“, oricare ar fi acela.

Sefeul romanesc s-a dezvoltat si el de-a lungul timpului, in functie de talentul autorilor, de viziunea lor, de adaptarea lor la „nebuniile curente“. in anii ’60-’70 am avut si noi parte de un SF „clasic“ (sa-i zicem), stiti despre ce e vorba: nave cosmice, roboti, extraterestri, „idei SF“ (legate foarte tare de stiinta) etc., iar autorii sint cunoscuti, sint deja clasici ai genului (in SF totul merge mai repede, pina si clasicizarea): Ion Hobana, Adrian Rogoz, George Anania, Romulus Barbulescu, Mircea Oprita si altii. Aceasta cale a fost consolidata in perioada de maxima dezvoltare a fandomului, de optzecistii nostri, de textele (si cartile – din pacate, prea putine) unor Cristian Tudor Popescu, Alexandru Ungureanu, Danut Ungureanu, Mihail Gramescu (el facea deja jonctiunea cu fantasticul, prefigurind amestecul genurilor de mai tirziu) sau Ovidiu Bufnila (cel mai nonconformist dintre toti, asa cum a ramas si azi, textele lui fiind mereu dificil de incadrat in subgenuri, in categorii).

in anii ’80 americanii au inventat cyberpunk, un subgen al sefeului, mai aproape de cititorul acelor ani, care descoperea calculatoarele, iar viata lui incepea sa fie influentata de tehnologia informatiei. Putina vreme a trecut, de asta data, pina ce si autorii romani sa descopere in cyberpunk o modalitate noua de a scrie, adaptata vremurilor, dar adusa cumva din condei spre locurile noastre. Exista o diferenta de tehnologie, e adevarat (si asta a fost folosita ca argument de cei care combateau puternic asimilarea noului curent, de parca, mai inainte, navele cosmice si robotii ar fi fost ceva la ordinea zilei in Romania), dar la inceputul anilor ’90 IT-ul incepea sa patrunda si in viata romanilor (informaticienii erau mai aproape de ea chiar si inainte). „Adaptarea“ cyberpunk-ului a insemnat crearea unui curent caruia azi nu i-as mai spune cyberpunk, ci mai degraba un punk-cyber-fantasy sau, si mai aproape de adevar, cred eu, un grunge-cyber-fantasy (iar inlocuirea punk-ului cu grunge avea legatura cu muzica ascultata la inceputul anilor ’90).

Reprezentantii acestei noi directii au fost Danut Ivanescu, Don Simon, Sebastian A. Corn, Ana-Maria Negrila. Se cuvine sa-l amintesc aici, pentru acea perioada, si pe Florin Pitea, dar el este singurul autor roman de cyberpunk „ca la mama lui“, urmat, mai apoi, dupa anul 2000, de Bogdan Gheorghiu. Toti acei autori au virat apoi spre alte directii, cautindu-si fiecare un drum propriu si, avind in vedere ce se intimpla acum pe piata mondiala, n-as zice ca au facut rau. Acel cyberpunk a ramas pentru ei o etapa a evolutiei, o intersectie din care cariera lor si-a ales adevaratul drum.
Spre sfirsitul anilor ’90 si inceputul noului mileniu, au aparut in literatura romana de gen tendinte spre un fantasy urban – si amintesc aici cele trei antologii KULT editate de Costi Gurgu, intemeietorul Grupului KULT din care faceau parte Costi Gurgu (evident), Jean-Lorin Sterian, Bogdan Bucheru, Ana-Maria Negrila. Urmind oarecum o tendinta clasica a sefeului, s-au evidentiat in acea perioada Ona Frantz cu Sfisierea si Dan Dobos cu Trilogia Abatiei, ambele lucrari de anvergura, ambele cistigindu-si deja locul lor in istoria sefeului romanesc. Poate ca science-fantasy este categoria cea mai apropiata de ceea ce reprezinta cartile lor, epopei comparabile (si comparate de comentatori – fara ca din asta ele sa iasa citusi de putin sifonate) cu seria Dune a lui Frank Herbert.

Amestecul de genuri se face mai acut resimtit in ultima perioada, cind SF-ul, fantastic si fantasy se impletesc in scrierile autorilor romani, rezultind carti ca Sharia a Roxanei Brinceanu, Retetarium a lui Costi Gurgu si noua carte a lui Marian Coman, Testamentul de ciocolata (care va fi curind in librarii). Trebuie amintite aici si cele doua romane aparute in afara „nisei“, in colectii si la edituri care nu sint percepute ca F&F: Teodosie cel Mic de Razvan Radulescu si Christina Domestica si Vinatorii de suflete de Petru Cimpoesu.
Printre noii autori, care incep incet-incet sa-si faca loc in domeniu, i-am remarcat pe Aron Biro, Robert Coller, Dumitru Statescu, Andrei Gaceff, Razvan Buz. in paralel cu tendintele din SF, in ultimii ani s-a cristalizat un nucleu de tineri autori adepti ai genului fantasy (aripa Tolkien), din care au iesit mai in fata Oana Stoica-Mujea (romanele Rapirea zeilor si Sarama) si Dorin Lazar, care a publicat deocamdata doar in citeva reviste.

N-ar fi (cit de cit) completa radiografia sefeului romanesc la momentul 2007, daca am vorbi numai despre scriitori. Revistele si editurile sint si ele parte componenta a acestui fenomen. Reviste ar fi trei: Helion, apare o data la doua luni, cea mai constanta dintre aparitiile de acum, Fiction.ro – trimestriala, dar n-a mai aparut de un an, si foarte noua Sci-Fi magazin, al carei prim numar a iesit pe piata la inceputul acestei luni. Dar mai trebuie munca pina ce ele sa devina cu adevarat importante, embleme ale literaturii F&F romanesti.
Editurile care publica F&F cu program sint din ce in ce mai multe. Dupa Nemira, cea mai cunoscuta, sint cincisprezece ani de cind publica F&F, au aparut Tritonic, treizeci de carti in doi ani, Corint Junior, campioana cartilor pentru copii si adolescenti si, in ultima vreme, RAO, specializata si ea in bestselleruri. Slabe vesti in ultima vreme de la Pygmalion si Lucman. Autorii romani nu prea prezinta interes pentru edituri, doar Tritonic ce si-a propus in programul editorial acest lucru, materializat deja prin doua debuturi. Se apropie Tirgul de carte Gaudeamus si asteptam surprizele. Daca se poate, romanesti.