OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marian Truţă s-a născut la 24 aprilie 1960, în Bucureşti. A publicat un volum de povestiri, Vremea renunţării (Bastion, 2008). Este membru al Societăţii Române de Fantasy şi Science Fiction.

Marian, au trecut şase luni de la înfiinţarea SRSFF. Care ar fi realizările societăţii în această perioadă?

În primul rînd, constituirea SRSFF a fost o mare realizare în sine, avînd în vedere faptul că societatea reuneşte o serie de nume importante, zic eu, din sefeul românesc. Al doilea lucru important realizat de SRSFF este relansarea cenaclului ProspectArt, un atelier literar care îşi propune să aducă în faţa publicului autorii români de SF. Mă rog, deocamdată doar pe cei din Bucureşti, dar intenţionăm să prezentăm şi autori din alte oraşe. Apoi, am devenit vizibili pe Internet, destul de bine, spun eu, datorită site-ului, care, după o perioadă de căutări, s-a aşezat pe un făgaş interesant.

Site-ul societăţii (www.srssff.ro), în noua formă, pare a fi mult mai viu. Articolele publicate au stîrnit discuţii, controverse... Parcă-parcă ceva se mişcă... Crezi că fandomul virtual este mai viu decît cel din realitate?

Cei interesaţi de SF au început să ne viziteze din ce în ce mai des, avem deja un public constant, articolele, dar şi comentariile vizitatorilor stîrnind, nu de puţine ori, adevărate furtuni. De idei, fireşte. Ceva-ceva se mişcă, într-adevăr, şi nu numai pe siteul SRSFF. Fandomul virtual nu este neapărat mai viu, el îşi trage seva din fandomul real. Mediul virtual propune mijloace de exprimare mai la îndemînă, accesul la informaţie este, evident, mai uşor, iar reacţia la un eveniment sau altul se poate face, practic, instantaneu. Din nefericire, ambele medii – virtual şi real – au şi propriile limite, pe lîngă avantajele specifice. Spre exemplu, întîlnirile directe între membrii fandomului sînt destul de greu de organizat, din varii motive. Dar comunicarea pe viu are avantajul că induce o moderaţie în dialog care poate

fi benefică. Pe de altă parte, în mediul virtual replicile pot fi mult mai agresive.

Ceea ce nu este, în mod necesar, un lucru rău. Din păcate, am observat că, de multe ori, un conflict de idei poate degenera uşor în răutăţi gratuite, spiritele se inflamează foarte rapid şi sînt aruncate cuvinte grele. Ideile mor în măruntele încleştări individuale. Lucru care nu prea se întîmplă în momentul în care cei ce comunică stau faţă în faţă. În fine, nu pot să nu observ, totuşi, o rafinare a dialogului virtual. Spiritele se inflamează parcă mai... controlat. Lumea începe să se echilibreze. Poate şi datorită faptului că oamenii devin conştienţi că lumea virtuală nu este antagonică lumii reale. Ci doar complementară. Amîndouă sînt necesare. Şi, nu în ultimul rînd, îmi place să cred că moderaţia în exprimare se datorează şi existenţei unor poli de echilibru, cum ar fi SRSFF. Sigur, să nu fiu înţeles greşit, nu numai SRSFF poate aduce echilibru.

Cum vezi sefeul românesc în vara lui 2009?

În evoluţie. De cîtăva vreme autorii români au început să intre din ce în ce mai des pe piaţă. Nu ştiu care sînt cauzele, poate dorinţa editorilor de diversificare, poate calitatea în creştere a sefeului românesc. Sper ca impulsul acesta să dureze. De altfel, SRSFF are ca obiectiv pe termen lung sprijinirea sefeului românesc. Încercăm să atragem atenţia asupra autorilor români, asupra textelor lor. Ne dorim, de asemenea, şi să descoperim viitorii autori de succes ai sefeului românesc.

Ce acţiuni aveţi în vedere pentru a doua jumătate a anului?

Vrem să publicăm o antologie SF care să cuprindă numai autori români. Apoi vom încerca să instituim, la sfîrşitul acestui an, Premiile SRSFF. Această iniţiativă are ca scop recunoaşterea acelor eforturi care au condus la o mai bună receptare a sefeului în România. Vom remarca scriitorii, editurile, dar şi fanii care au contribuit la dezvoltarea sefeului românesc. Vom continua, după vacanţa de vară, cu cenaclul „ProspectArt“, în cadrul căruia vom avea cîteva iniţiative interesante, dar despre care vom vorbi la momentul potrivit.

Antologia de care vorbeşti va cuprinde numai membri ai SRSFF? Cine se va ocupa de ea? Şi care ar fi mesajul ei?

Antologia va cuprinde autori români de SF. Noi am trimis oferta noastră mai multor scriitori, unii dintre ei sînt membri SRSFF, alţii nu. Unii au declinat oferta, chiar membri ai SRSFF. Aşadar va fi o antologie deschisă. Sigur, sumarul final va cuprinde probabil mai mulţi autori membri SRSFF. Dar nu cred că lucrul acesta este important. Dacă un text provenit din SRSFF nu are valoare, nu apare. Aici lucrurile sînt clare şi nu există discuţii. Cei doi antologatori, Dănuţ Ungureanu şi Mihai Dan-Pavelescu, vor avea grijă ca lucrurile să stea întocmai. Important, prin această antologie, este să dovedim că în România se poate scrie SF de calitate. Acesta este mesajul pe care vrem să-l transmitem tuturor celor care iubesc acest gen.

Anul viitor, Convenţia Europeană de SF Eurocon va avea loc la graniţa dintre Cehia şi Polonia. Aveţi oarece gînduri privind participarea românească la acest eveniment?

Aşa cum am spus şi pe site-ul societăţii, intenţionăm să fim prezenţi acolo. Mai mult, vom încerca să intermediem accesul la Eurocon şi celor care nu sînt membri SRSFF. Pentru că ne dorim ca România să fie reprezentată de o delegaţie cît mai numeroasă şi, în aceeaşi măsură, reprezentativă. Participările din ultima vreme au fost mai degrabă simbolice şi datorate unor iniţiative izolate. Sigur, aceste participări sînt prin ele însele merituoase. Dar este vremea ca sefeul românesc să fie văzut altfel. Ca un organism viu, ca o comunitate puternică. De aceea SRSFF se va implica în organizarea unei delegaţii care să poată articula coerent faptul că sefeul românesc există şi are valoare.

Dar scriitorul Marian Truţă ce mai face? Ce mai scrie? Pe cînd o nouă carte?

Cărţile nescrise au viaţa lor secretă. Cel puţin la mine. De aceea nu pot să spun cînd vor ieşi la lumină. Se poate întîmpla în mai puţin de un an. Se poate întîmpla peste cîţiva ani. Eu unul sper să se întîmple cît mai degrabă.