Autor: 
Categoria: 
Unii oameni scriu cărţi. Alţii le citesc. Dintre aceştia, unii le comentează în articole sau, mai nou, în însemnări de blog. Alţii comentează articolele despre cărţi – unii comentînd articolul, alţii pe autorul articolului/însemnării.
Rareori (dar mai des în ultima vreme, mai ales în cazul blogurilor), autorii de cărţi intervin în discuţii. Unii asumîndu-şi lipsurile semnalate, chiar împingînd discuţia dincolo de textul tipărit (a, nu, chestia aia cu „autorul a spus tot ce avea de spus în paginile cărţii, după care tace“ e doar o frază care dă bine uneori, alteori ascunde chiar dorinţa autorului de a-şi exprima părerea vizavi de articol, de context, de mersul lumii etc.), alţii simţind nevoia de a stabili un contact cu cititorii, pentru că – nu? – una e părerea criticilor/comentatorilor „oficializaţi“, alta poate fi cea a cititorilor. Pînă la urmă, tot cititorii hotărăsc destinul, cariera scriitorului. Orice editor va avea ca prioritate publicarea autorilor care se vînd, pentru că aceştia duc afacerea mai departe. Publicările „de palmares“ există, da, dar numai în măsura în care însoţesc volume cu succes la public.
Dar să revenim la relaţia scriitor-cititor. Nu ştiu alţii cum sînt, dar cititorii de F&SF s-au obişnuit să-i cunoască nemijlocit pe scriitori, şi nu numai la lansări de carte care, în general, arată ca nişte lecţii deschise, ţinute în prezenţa inspectorului şcolar: o persoană scorţoasă (sau mai multe), pedantă, preţioasă ţine un discurs (aducînd laude cărţii lansate, bineînţeles) din care publicul pricepe sau nu despre ce e vorba, autorul ţine, la rîndu-i, discursul de mulţumiri (editorului, adică şefului editurii, să ne-nţelegem, în general uitîndu-l pe redactorul care, în multe cazuri, a făcut ca acea carte să arate aşa cum este) şi apoi se trece la autografe. Fanul SF s-a obişnuit să cunoască scriitorii la convenţii, să stea de vorbă cu ei despre cărţile lor, despre ale altora, despre starea SF-lui în lume, despre ideile din cărţile SF. Fanul SF s-a obişnuit să comenteze cot la cot cu scriitorii pe blogurile care au ca temă SF-ul. Fanul SF s-a obişnuit ca şi editorii să le fie aproape, pe blogurile editurilor, putînd schimba o vorbă, două despre cărţile tipărite, despre cele ce vor urma. S-a obişnuit să facă sugestii editorilor cu privire la ce cărţi şi-ar dori să fie publicate. Ei, şi acolo, în aceste locuri de întîlnire, se creează o anumită relaţie între producător (scriitor, editor, redactor, traducător) şi consumator. Relaţie benefică pentru ambele părţi. Cititorii atrag atenţia asupra lipsurilor sau îşi exprimă dorinţele, scriitorii au ocazia unui feedback pe care, altfel, nu l-ar avea decît din cronici – dar cîte cărţi F&SF au parte de cronici în revistele literare?
Cum se comportă scriitorii/editorii în această relaţie? Cum se comportă citito-rii? Ce „găşti“ se fac şi se desfac?
Cînd lucrurile merg pe făgaşul normal, de respect reciproc, de discuţii la subiect, totul e OK. Am avut, în ultima vreme, cîteva exemple în acest sens: intervenţiile lui Sebastian A. Corn şi ale lui Bogdan Suceavă pe blogul Cititor SF, în urma cărora cei doi scriitori au punctat la capitolul „respectul cititorilor“.
Altfel stau lucrurile atunci cînd autorii se supără pe cei care scriu nu tocmai în termeni laudativi despre operele lor, cînd editorii de cărţi sau de reviste se supără pe cei care n-o ţin într-o laudă de la început pînă la sfîrşit. Ştiu că toţi încercăm să dăm tot ce e mai bun în noi atunci cînd facem ceva, mai ales atunci cînd facem ceva pentru public. Dar asta nu înseamnă că, automat, ceea ce facem va strînge adeziunile tuturor acelora cărora ne adresăm. A te supăra, a reacţiona – uneori, violent – la lucruri care nu-ţi convin, a-i întoarce reproşurile celui care le-a formulat... asta e o atitudine care nu aduce decît pierderi.
Şi autorii îşi pot pierde din popularitate atunci cînd au o atitudine revoltată faţă de editorul care n-a făcut suficient pentru a-i promova cărţile, faţă de cel ale cărui impresii de lectură nu-i sînt chiar favorabile. Aici ar mai trebui observat un fenomen: fiecare autor are fanii lui. Fani care, din prea mare dragoste faţă de autorul iubit, tind să poarte războaie cu oricine nu este de acord cu ei în adorare. Iar aceste războaie tot pe bloguri se poartă şi, în final, tot la indicele de popularitate a autorului sapă. A folosi termeni ca „inchiziţie“, „frustraţi“ – termeni adresaţi celor care scriu despre cărţi, însemnînd „sînt invidioşi că nu sînt ei în stare să scrie cărţi“ – iarăşi mi se pare exagerat.
Relaţia scriitor/editor–cititor este o floare gingaşă, care n-ar trebui să cuprindă în ea nici frustrări, nici supărări. Sau măcar să nu fie făcute publice, pentru că, probabil, fiecare are mîhnirile lui...
RSS Feed
Newsletters