OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dacă finalul unui an este, de obicei, al bilanţurilor, începutul de an ar trebui să fie un prilej pentru făcut planuri, pentru exprimat dorinţe, speranţe etc.
Ce-mi doresc eu de la sefeul românesc şi, la urma urmei, de la mine, pentru anul în care tocmai am intrat?
Să vedem...
Pe plan personal, îmi doresc să public cel puţin două cărţi: ...nici Torquemada, cel de-al doilea volum de publicistică (după Nu sînt guru, Tritonic, 2006), şi Vremea zăpuşelii, romanul din care mai am de scris partea a treia.
Poate ar mai încăpea o antologie AtelierKult (a treia, după cele din 2005 şi 2009).
Nu în ultimul rînd, să văd ediţia a doua a volumului meu de debut, Madia Mangalena, în seria Seniorii imaginaţiei (planificată pentru începutul de an).
Şi-mi mai doresc să fiu sănătos şi să-mi scriu articolele la timp. Dacă mai încape şi niţică proză... cu atît mai bine.
Mai departe. Pentru editura la care lucrez îmi doresc să putem scoate toate cele 36 de titluri planificate. Dintre ele, evident, cele mai dragi îmi sînt (deja) cele cîteva cărţi cu autori români. Rămînem, şi în acest an, fideli programului nostru de promovare a sefeului românesc, iar prin promovare înţelegem publicarea autorilor români, fie în culegeri colective, fie în volume proprii. Tot aici se înscrie şi cea de-a treia antologie AtelierKult, despre care vorbeam la proiectele personale.

Alt proiect al editurii, revista Galileo: sper ca în 2011 să recupereze cele două numere restante de anul trecut şi să iasă pe piaţă şi cu cele patru numere pe 2011. Noi ne dorim ca Galileo să fie cea mai bună revistă F&SF care a apărut vreodată în România.
Pentru Galileo Online îmi doresc să aibă în fiecare zi cîte un articol, o ştire, un anunţ, ceva care să arate că sefeul se află într-un prezent continuu.
Astea au fost ale mele.
Ce aştept din partea altora? Ce-mi doresc să se mai întîmple în sefeul românesc?
Să-şi continue Mugur Cornilă (şi Editura Eagle) seria Seniorii imaginaţiei, dacă nu cu cinci volume pe lună, măcar cu trei, şi să (re)vedem publicate alte şi alte cărţi celebre ale sefeului românesc, cărţi care s-au constituit în jaloane ale literaturii de gen autohtone, care au atras atenţia la vremea lor etc. etc. Tot spre Eagle îmi îndrept gîndurile şi spun că aştept cu nerăbdare să înceapă publicarea celor două serii de antologii: Marea antologie a anticipaţiei româneşti (coordonator Mircea Opriţă, o serie de antologii tematice) şi Viitorul aşa cum a fost (coordonator Ştefan Ghidoveau, o selecţie cronologică din proza scurtă SF românească).

Revistelor Helion şi Nautilus le doresc să apară constant, lună de lună. Pentru Helion mai am o menţiune: să ceară un ISSN şi pentru varianta prezentă, on-line, ca să intre în catalogul publicaţiilor din România. E păcat ca o revistă cu tradiţia Helionului să rămînă în afara listei oficiale. E păcat şi pentru realizatori, şi pentru cei care publică în Helion. Aceleaşi urări de apariţie constantă le adresez şi mezinei presei SF româneşti, şi am numit Gazeta SF, un fanzin cu apariţie on-line al clubului SF „Cygnus-Quasar“ din Suceava (fanzin-fanzin, dar cu ISSN!).
În domeniul editorial ce mi-aş putea dori să se întîmple? Nemira să-şi păstreze apariţia constantă cu două titluri pe lună. Poate să găsească curajul şi inspiraţia de a propune şi nişte nume noi (mai multe decît pînă acum), afirmate în ultimul deceniu, şi, de ce nu?, măcar un volum pe an scris de un autor român. Sau poate reluarea antologiilor din anii ’90 (chiar dacă se va renunţa la ideea de antologii bilingve). Leda să-şi consolideze un plan de apariţii, să ştim la ce să ne aşteptăm în viitor, să-şi declare, eventual, şi un program editorial pentru amatorii de F&SF. Tritonic să fie iarăşi ce-a fost sau măcar pe-aproape, pentru că încă e necesar un program editorial care să se ocupe declarat de autorii nou apăruţi, pentru a ţine în contact cu prezentul atît cititorii, cît şi autorii români. Un program pentru publicarea de cărţi F&SF (eventual o colecţie dedicată) mi-aş dori să-şi asume RAO, pentru că, acum, deşi publică des literatură de gen, apariţiile par sporadice, întîmplătoare. Un astfel de program/colecţie poate ar fideliza şi fanii SF. Acelaşi lucru ar fi bun şi pentru Litera, o colecţie declarată de F&SF ajutînd enorm la promovarea cărţilor de gen pe care editura se pare că le-a descoperit în ultima vreme, spre bucuria fanilor. De la restul editurilor îmi doresc să „greşească“ cît mai des şi să „scape“ printre apariţii titluri încadrabile în F&SF, şi mă refer în primul rînd la Polirom, Humanitas Fiction, Paralela 45.

Cenaclurilor le doresc viaţă îndelungată, noi membri şi o mai strînsă legătură cu publicaţiile de profil. Pentru că un cenaclu care nu oferă un debuşeu pentru creaţiile proprii nu are altă menire decît mîngîierea vanităţii celor care s-au instalat la conducerea lui.
Iar în rest... cine zice că promovează sefeul românesc să promoveze sefeul românesc, nu numai pe cel creat în grădina proprie, cine zice că vrea o federaţie a fanilor să pună mîna s-o şi facă (deşi nu cred că sîntem în faza în care e necesară o federaţie, fanii încă nu sînt organizaţi în nimic, aşa că o asociaţie a fanilor F&SF ar fi suficientă), cine zice că vrea să facă o asociaţie a scriitorilor de F&SF s-o facă şi să urmărească interesele stricte ale creatorilor, uneori divergente de cele ale fanilor, cine se crede în stare să facă o revistă să pună mîna s-o facă, nicidată nu vor prisosi revistele... iar scritorii să pună mîna să scrie, să scrie şi iar să scrie. Că dacă ei nu scriu, nici noi nu avem despre ce vorbi.
Şi, mai presus de toate, mi-aş dori ca în 2011 să încetăm războaiele pe care le purtăm arătînd cu degetul spre ceilalţi – sigur că mereu ceilalţi sînt vinovaţi, şi pentru greşelile noastre, pe care în ruptul capului nu vrem să le recunoaştem, şi pentru orgoliile invers proporţionale cu realizările (ca întotdeauna şi peste tot, nu?), şi pentru faptul că spunem una şi facem alta, că ne fixăm nişte obiective şi, uşor-uşor, le pierdem din vedere, ameţiţi (poate) de aerul tare al înălţimilor pe care ni se pare că am ajuns...

Nu e nimeni sfînt, nici mieluşel. Dacă am avea răbdarea, curajul şi înţelepciunea de a ne privi în oglindă măcar un minut atunci cînd cineva ne semnalează că greşim, poate multe dintre greşelile făcute în 2010 nu vor mai fi repetate şi în 2011.
Un minut în faţa oglinzii, pentru toţi, e prima mea dorinţă în 2011.