OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A inceput agitatia provocata de premiile literare. Nici domeniul fantasticului (science fiction, fantasy, horror) nu asteapta vara pentru a se exprima. Astfel, deja s-a acordat primul premiu important: „William L. Crawford“, pentru scriitori debutanti. in 2008, Premiul Crawford i-a revenit lui Christopher Barzak pentru romanul One for Sorrow.

S-au mai anuntat nominalizarile pentru Premiile British Science Fiction; sefistii britanici sint printre cei mai grabiti in acest an, conventia lor va avea loc in luna martie (Eastercon 2008, Londra, 21-24 martie). Membrii asociatiei si participantii la conventie vor avea de ales, la sectiunea „Roman“, intre Alice in Sunderland de Bryan Talbot, Black Man de Richard Morgan, Brasyl de Ian McDonald, The Execution Channel de Ken MacLeod, The Prefect de Alastair Reynolds si The Yiddish Policemen’s Union de Michael Chabon. La sectiunea de „Proza scurta“, candidate sint texte de Ken MacLeod, Chaz Brenchley, Ted Chiang, Ian Whates si Alastair Reynolds.

Si pentru cele doua mari premii – Hugo si Nebula – au inceput pregatirile, dar aici sintem de-abia in faza voturilor preliminare.
Dupa cum se stie, doar unele dintre premiile literare aduc cistigatorilor bani. in domeniul F&F, in general e vorba doar de trofee simbolice. Exista si exceptii, una dintre ele fiind Premiul „Arthur C. Clarke“, care ii va aduce cistigatorului, in acest an, suma de 2008 lire sterline. Ceea ce, s-o recunoastem, nici nu inseamna cine stie ce.
in lumea literara romaneasca, se spune adeseori ca premiile nu sint suficient de consistente. Uite ca lucrurile stau la fel si la altii. Si-atunci, se naste intrebarea: daca tot nu ne imbogatim din premiile literare, la ce bun toata agitatia? Sa fie vorba doar de orgolii?

Revin la premiile din domeniul fantasticului. in afara ceremoniei de decernare a premiilor, cind laureatii devin vedete si au momentul lor de glorie, adevarata lansare a carierei (relansare uneori) incepe abia a doua zi. Pentru ca un astfel de premiu inseamna, in primul rind, cresterea vinzarilor pentru romanele premiate, noi editii, antologii gen Nebula Awards Showcase 2002: The Year’s Best SF and Fantasy, lupta editurilor mari pentru contractarea urmatoarei (sau urmatoarelor) carti. Exista obiceiul ca, pe copertele cartilor, sub numele autorului, sa se precizeze ca acesta este cistigator al Premiului Hugo/Nebula si asta intra in campaniile de promovare a cartii/autorului. Ca sa nu mai vorbim de traduceri. Editurile din afara spatiului anglofon urmaresc, in primul rind, achizitionarea drepturilor de traducere pentru autorii care au in palmares premii ca Hugo, Nebula, World Fantasy (a se vedea si la noi copertele cartilor de la Nemira si Tritonic, cu specificarea premiilor), pentru ca cititorii de peste tot vor sa le aiba in biblioteca. imi amintesc ca una dintre dorintele mele, inca de cind am intrat in lumea F&F, asta a fost, sa citesc lucrarile premiate. Si, daca se poate, cit mai aproape de momentul respectiv, tocmai pentru a fi la curent cu prezentul fenomenului.
Urmatoarea intrebare, pe care si-o pun mai degraba editorii decit cititorii, este: un premiu international vinde cartea in Romania? Este de ajuns ca o carte sa ia un premiu pentru a avea vinzarea asigurata? Am spus ca cititorii sint curiosi, vor sa fie la zi cu premiile. Dar sint acestia suficient de multi cit sa justifice un tiraj romanesc? Sau, pentru a deveni un bestseller la noi, cartea respectiva trebuie sa mai aiba ceva? Un raspuns la repezeala ar fi „cartea trebuie sa fie buna“.

Evident ca editorul o considera buna, din moment ce o publica! Si totusi... ce mai inseamna „buna“ cind ne referim la o carte? Premii? Recenzii entuziaste? Sint ele suficiente? De pilda, Aer de Geoff Ryman a luat patru premii in perioada scursa de la semnarea contractului de traducere pina la aparitia ei pe piata si, totusi, vinzarile n-au fost un succes de librarie. Romanele lui Miéville si Gaiman (si ele premiate la vremea lor) au avut vinzari mult mai bune. Acum, in topurile de vinzari se afla antologia The Year’s Best Science Fiction (Nemira, 2007, 2008, doua volume) a lui Gardner Dozois, care nu este o suma a premiilor pentru proza scurta din 2006. Si totusi este un bestseller. Sa fie vorba de numele editorului american? Cititorul roman a auzit de Dozois de multa vreme, are informatii despre antologiile lui anuale (in 2008 va aparea antologia cu numarul 25 – cea publicata de Nemira este a 23-a), stie ca este cel mai celebru editor la ora actuala, ca are cincisprezece Premii Hugo la categoria „Best editor“... Si uite-asa am ajuns din nou la premii.
Nu stiu daca un premiu face dintr-o carte un bestseller. Dar, in orice caz, ajuta mult vinzarile. Iar pentru scriitorul care-l primeste inseamna noi contracte.

in lumea literara romaneasca, se pare ca premiile nu au acelasi impact. A cistiga un premiu literar la noi inseamna, de cele mai multe ori, doar o victorie de orgoliu. N-am auzit de vreo lupta a editurilor pentru viitoarele carti. Dar daca n-am auzit, nu inseamna neaparat ca aceasta nu exista. insa lucrurile astea, prin alte parti, sint publice, cititorul poate afla cind un scriitor a semnat un nou contract. Am mai zis eu ca cititorii sint dornici de a afla ce carti sint in pregatire la edituri, ce va aparea pe piata in urmatoarele luni. Exista o secretomanie a editurilor noastre (sa nu afle concurenta!) care, pina la urma, tine si cititorii deoparte. Si inca: vitrinele librariilor noastre nu sint inundate cu zeci de exemplare ale unei carti proaspat premiate de Uniunea Scriitorilor sau mai stiu eu ce alt organism care acorda premiile importante. De ce? Poate pentru ca, de multe ori, facem lucrurile ca la UTC, adica „bifam actiuni“, dupa care ne vedem linistiti de treaba (care treaba?).
Premiile literare n-au fost inventate doar pentru a mingiia orgoliile scriitorilor, vanitatile lor. Indiferent de cine le acorda si de modul in care se face selectia, premiile sint parte integranta din industria editoriala si, la urma urmei, din ceea ce ne place sa numim cultura.