Nr. 611 din 10.02.2012

Memoria locurilor
Biblioteca observator cultural
Editorial
Actualitate
In memoriam
Opinii
Document
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Memorialistică
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Iunie   |   Numarul 527   |   FANTASY&CIENCE FICTION. Vine Bookfest peste noi

FANTASY&CIENCE FICTION. Vine Bookfest peste noi

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Nu ştiu cine este acest domn Bookfest, dar am băgat de seamă că, de la o vreme, an de an vine peste noi ca o furtună, ca o molimă, ca o iubire tîrzie, ca orice vreţi, şi noi nu facem altceva decît să ne aruncăm cu capul înainte, să ne lăsăm duşi de val şi să gustăm pînă la ultima picătură zeama, şi oasele, şi carnea...

Pentru mine, puţine lucruri, puţine întîmplări au atîta farmec precum tîrgurile de carte (şi mă refer la tîrgurile de carte aşa cum sînt ele la noi, adică un fel de malluri de cărţi, şi nu tîrguri de copyrighturi, cum sînt pe la alţii).

Sînt zilele febrile de dinainte, în care caut pe net, pe site-urile editurilor, pe blogurile cititorilor, pe site-ul tîrgului, pentru a afla ce cărţi noi vor fi prezentate, ca şi programul lansărilor. Apoi îmi fac liste. Lista generală, lista F&SF, lista cu evenimentele la care vreau să ajung (aici se îmbină titluri cu autori şi cu invitaţi pentru care vreau să fiu de faţă). O altă listă conţine cărţile pe care mi le doresc.
 

Febrile am zis? Da, că de febră e vorba, evident, cîtă vreme nu mă întreb unde le mai pun şi pe astea sau cînd o să le mai citesc şi pe ele. Cumpăratul cărţilor e boală veche, şi cine s-a îmbolnăvit nu se mai vindecă, asta nu trece nici cu ceaiuri, nici cu hapuri, nici chirurgical. Îmi amintesc că veneam la tîrgurile de carte cînd locuiam în Iaşi, îmi amintesc că veneam cînd locuiam la Braşov. Acum stau în Bucureşti şi nu pot să nu mă gîndesc cum s-au aranjat lucrurile de m-am tras din ce în ce mai aproape... Poate că purtăm unele lucruri în noi fără să ştim, poate că avem unele gînduri în noi fără să le conştientizăm şi apoi vine un moment în care se întîmplă ceva şi totul începe să se lege, totul începe să se explice, deşi niciodată nu ţi-a trecut prin cap acea explicaţie... Aşa o fi.

Pentru ce, pentru cine merge lumea la tîrg?

Întotdeauna se vor găsi nişte cărţi care să merite deplasarea. Întotdeauna vor fi nişte cărţi – altele decît cele de pe lista fiecăruia – care să justifice vizita. Pentru că niciodată nu ai suficiente informaţii, mereu va mai fi o editură de care n-ai aflat, în al cărei stand va exista o carte care să te atragă prin ceva. Şi, dincolo de lucrurile programate – lista de acasă! –, mai rămîne plăcerea descoperitului, plăcerea de a găsi acea carte despre care habar n-aveai că urma să se publice sau că s-a publicat. Sau bucuria descoperirii unei noi edituri, cu idei proaspete despre cum se face o copertă, cu un program editorial viu, gata să te trezească din amorţeala cotidiană, gata să-ţi spună: Hei, eu sînt Cutare, tu cine eşti, nu vrei să stăm de vorbă?
 

Întotdeauna vor fi prezenţi la tîrg – o zi sau mai multe – autori pe care ai vrea să-i vezi, cărora ai vrea să le ceri autografe. Pentru mine, tîrgurile de carte sînt prilejuri de a mă întîlni cu oameni pe care, altfel, n-am cum să-i văd. Există o comunitate („ne citim unii pe alţii“) ai cărei membri doar la tîrgurile de carte au ocazia să se salute, să schimbe două vorbe, să-şi ureze succes etc.

Şi mai sînt lansările... O, da, lansările... Momente importante din viaţa oricărui scriitor, cînd acesta se simte într-adevăr scriitor, cînd vede că are cititori, poate chiar fani. Sînt acele 15 minute de glorie pe care fiecare le trăieşte atunci cînd îşi prezintă lumii odraslele. Pentru bucuria lor, pentru zîmbetul lor (sfios sau de cuceritor) merită să participi la lansări, acolo unde parcă toată lumea păşeşte (pluteşte?) pe covorul roşu. Pînă şi în discursurile autorilor au început să-şi facă loc obişnuitele mulţumiri de la Oscar... Sînt tradiţii la care ţinem, sînt tradiţii pe care le închegăm an după an, sînt amintiri pe care le adunăm cu grijă pentru vremea cînd doar amintirile vor mai rămîne.
 

Ştiţi ce-am mai văzut în ultima vreme? Editori, doamnelor şi domnilor. Industria românească de carte a produs în ultima vreme noi vedete: editorii. Nu ştiu cum era în urmă cu douăzeci, treizeci de ani, nu ştiu cîtă lume ştia cine este coordonatorul colecţiei X de la editura Y, nu ştiu cîtă lume se aduna la o lansare doar ca să-l vadă, ca să-l audă pe Z, un alt coordonator de colecţie sau director de editură. Dar ştiu că azi sînt cîţiva editori pe care-i ştie toată lumea: Denisa Comănescu, Bogdan Alexandru Stănescu sau, ca să revenim la F&SF, Mihai-Dan Pavelescu. Zei ai colecţiilor, inventatori de autori, iniţiatori de tendinţe, celebrităţi pe care le ascultăm vorbind despre cărţi, lăsîndu-ne seduşi de atingerea inefabilului pe care se sprijină toată povestea asta cu literatura. A trecut vremea în care oamenii nu citeau pagina de gardă, aşa cred eu, a trecut vremea în care editorii erau doar nişte necunoscuţi, simpli angajaţi la edituri, care munceau în spatele paravanului, pentru ca Măria Sa, Cititorul, să aibă ce citi. Editorilor li se recunosc meritele şi, la noi, uneori mai iau şi cîte un premiu pe ici, pe colo, prin mainstream sau prin nişa F&SF.

Am spus vedete? Adică oameni pe care-i ştie lumea şi vine să-i vadă la tîrgul de carte? Mai ştiu o categorie: traducătorii. Mai există o pagină care se citeşte încă din librărie, atunci cînd pui mîna pe o carte nouă, tradusă. De ce? Ca să ştii cine a tradus-o, numele traducătorului fiind aşa, un fel de garanţie a calităţii. Antoaneta Ralian, Irina Horea (şi deja am pătruns în domeniul F&SF), Mihai-Dan Pavelescu, Ştefan Ghidoveanu sau Mircea Pricăjan sînt nume care, laolaltă cu numele autorului, fac dintr-o carte un posibil bestseller.
 

Şi, dacă i-am scoate din peisaj pe toţi aceştia, ar rămîne standurile – care mai de care mai dichisit, mai original, menit să atragă vizitatorii şi să-i transforme în cumpărători –, standurile în care tronează ele, Cărţile. Broşate, legate, în format de buzunar sau ditamai ceasloavele, aliniate cuminţi una lîngă alta, strigîndu-te, chemîndu-te, şoptindu-ţi... Cît despre coperte... Parcă niciodată n-au fost copertele cărţilor noastre mai atractive, mai luminoase, mai opere de artă ele însele.

Cu toate acestea, vine peste noi Bookfest, un domn ciudat, cu aripi uriaşe, ca-ntr-o poveste de demult.

 


Etichete:  Bookfest
 
 
 
Cele mai citite articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
La telefon, Ion Vinea
AVALON. Modelul prezidenţial
Cele mai comentate articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Exponatul
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
Caragiale de ieri şi politicienii de azi
Cele mai recente comentarii
Cand "executia simbolica" a tatuclui Base?
Prea multa patima
MEMORIA-I OCHIUL TIMPULUI ( şi nu numai d-lui. Peter Dan)
da, da,
vaz ca,
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Infocarte Uniunea Artistilor Plastici Cartier
 
Elite Art Gallery vreaubilet ro Corporate Image Reteaua literara Institutul Cultural Roman Business Edu Dana Art Gallery
 
International Experimental Engraving Biennial LicArt Senso TV