OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca se apropie sfirsitul anului, se apropie si Festivalul National de Teatru „I.L. Caragiale“.
Desfasurat citiva ani la Iasi, mutat apoi in Bucuresti, festivalul incepe, ca intotdeauna, cu „hicuri“: multe schimbari in program, fonduri nesigure, care se deblocheaza greu. Mai ales cind unicul finantator este Ministerul Culturii si Cultelor… Inceput in ‘91 ca parteneriat intre Ministerul Culturii, UNITER si Primaria Bucuresti, festivalul a ramas intre timp numai pe spezele Ministerului si cu puterea de munca a echipei de la UNITER. „S-a organizat in conditii de front“, mentioneaza directorul festivalului si unicul selectioner, Ludmila Patlanjoglu, referindu-se pesemne la razboiul cu deblocarea fondurilor. Ca de fiecare data, evenimentul a cazut ca o bomba, nimeni nu stia ca, de doisprezece ani incoace, la fiecare sfirsit de noiembrie sau inceput de decembrie vine Festivalul National de Teatru. Asa ca si problemele, de doisprezece ani, au ramas aceleasi. Festivalul nu este un organism independent, ca atare nu are propria sa echipa si, in ajunul fiecarui noiembrie, incepe improvizatia: de la echipa de selectie si criteriile ei pina la regulile de ordin intern necesare pentru functionarea oricarui festival.

Si asa, facut pe ultima suta de metri, festivalul a inceput totusi. Structura ultimilor ani se pastreaza intacta: o sectiune oficiala, un off caruia i se alatura un off-off si fenomenele conexe spectacolelor – colocvii, dezbateri, lansari de carte. Din declaratiile facute la conferinta de presa reiese ca trei directii au fost urmarite de directorul artistic, Ludmila Patlanjoglu, in organizarea festivalului si in selectia spectacolelor. In anul deja tabacitului Caragiale, festivalul a inceput, fireste, cu dorinta de a readuce in atentie piesa romaneasca din diferite epoci. De aceea, debutul a fost facut, simbata 30 noiembrie, la Teatrul National, cu O noapte furtunoasa, in regia lui Felix Alexa, iar la final se va juca, la Bulandra, O noapte furtunoasa sau Nr. 9, in regia Teodorei Cimpineanu. Nu lipsesc clasicii, nu lipsesc dramaturgii in viata. Nu lipseste montarea lui Alexandru Dabija de la Teatrul Odeon cu Gaitele lui Alexandru Kiritescu. Eugen Ionescu este prezent cu doua piese, ambele in directia de scena a lui Victor Ioan Frunza si cu ingenioasa conceptie scenografica a Adrianei Grand: Lectia de la Teatrul „Csiky Gergely“ din Timisoara si Regele moare de la Theatrum Mundi. Din aceeasi epoca literara si in aceeasi maniera, regizorul Mihai Maniutiu aduce spectacolul Teatrului National din Cluj, Exact in acelasi timp, pe textul lui Gellu Naum. Seria dramaturgiei romanesti continua – chiar daca nu in sectiunea oficiala – cu Matei Visniec, Angajare de clovn, in regia lui Patrick Pelloquet, spectacol invitat in Festival de la Théatre Regional des Pays de la Loire, si, in sectiunea off, cu Deseuri, montarea dupa Teatrul descompus a Teatrului LUNI de la Green Hours, in regia tinerei Ana Margineanu. Ultimul spectacol din galeria dramaturgiei romanesti este dintre cele mai incitante: Ingerul electric de Radu Macrinici, spectacol al Teatrului ACT, in regia lui Radu Afrim.

A doua directie marturisita de selectionera a fost regia de arta, reprezentata prin Alexander Hausvater, Silviu Purcarete, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija, Radu Afrim, David Zinder, Victor Ioan Frunza s.a.m.d. Ca intotdeauna, spectacolele acestea sint cele mai asteptate, ele facind deliciul spectatorilor, cu atit mai mult cu cit publicul si atmosfera de festival sint incomparabile. E vorba despre montarile cu No. Cinci povesti de dragoste de Yukio Mishima, in regia lui Alexander Hausvater, la Teatrul National „Vasile Alecsandri“ din Iasi, Pilafuri si parfum de magar, pe texte alese de Silviu Purcarete si Alain Garlan din Cartea celor o mie si una de nopti, in regia lui Silviu Purcarete, la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, Flacara alba, flacara neagra, adaptare dupa piesa lui S. Anski, Dybbuk, in regia lui David Zinder, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, in sfirsit, in sectiunea off, Alge (Bernarda’s House Remix), dupa o idee de Federico Garcia Lorca, in regia lui Radu Afrim, spectacol al Teatrului „Andrei Muresanu“ din Sf. Gheorghe.
Al treilea criteriu de selectie marturisit de directoarea Ludmila Patlanjoglu a fost tineretea.

Dar, fireste, tineretea s-a concentrat in sectiunea off (denumita Sectiunea „Teatrul de la miezul noptii – Independenti si tineri creatori“) care, din aceasta pricina, promite sa fie si cea mai dinamica si mai diversa. De la recitaluri actoricesti de buna calitate, ca in Sex, drugs, rock and roll dupa Eric Bogosian, la Teatrul LUNI de la Green Hours, in regia si interpretarea lui Florin Piersic jr., la incomparabilul spectacol Drept ca o linie de Luis Alfaro, in regia lui Radu Apostol, de la Teatrul „Maria Filotti“ din Braila, spectrul regizoral si actoricesc al off-ului pare sa fie foarte larg. Regizoare tinere deja cunoscute ca Theodora Herghelegiu, prezenta cu montarea Ziua in care nu s-a intimplat nimic de Antoaneta Zaharia, sau ca Alina Nelega, invitata cu deliciosul spectacol Monoloagele vaginului de Eve Ensler de la Teatrul „Ariel“ din Tg. Mures, sau ca Ada Lupu, cu spectacolul invitat de la Teatrul National „Mihai Eminescu“ din Chisinau, Cind Isadora dansa, de Martin Sherman, sau ca Anca Maria Colteanu, cu spectacolul Alchimistul, dramatizare de Radu Macrinici dupa romanul omonim al lui Paulo Coelho, de la Teatrul Odeon (dupa cum se vede, regia feminina e bine reprezentata in festival) participa alaturi de incitantul spectacol al Vavei Stefanescu, Copy &Paste, de la Centrul MAD.

Pe scurt, un bun prilej de a face un „tur de orizont“ asupra momentului teatral. Amanunte – saptamina viitoare.