OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

High culture cu ketch-up si mustar

In perioada 24-29 septembrie, Nitra a gazduit cea de-a XIII-a editie a unuia dintre cele mai importante festivaluri internationale de teatru est-europene, la care participa in fiecare an spectacole axate pe inovatii regizorale si pe un discurs teatral apt sa-si provoace limitele.

Situat la 60 de km de Bratislava (Slovacia), orasul pastreaza puternic marcile perioadei comuniste, evidente mai ales in arhitectura „mult iubitelor“ blocuri si in aspectul unor cladiri-mamut, acum dezafectate, spatii de trista, dar imposibil de hasurat amintire. Peste urmele unui trecut inca viu se suprapun firmele luminoase (Kenvelo, Colin’s), tonetele de inghetata cu arome imbietoare si apetisantele fete blonde. Toate, intr-un pachet promotional la vedere. Organizarea festivalului se desfasoara de-a lungul unui an intreg, la aceasta editie fiind prezente spectacole de serie A ca The History of Ronald, the Clown of McDonald, care i-a cam lasat cu respiratia taiata pe cei prezenti la Avignon, in regia lui Rodrigo Garcia, Pescarusul, pus in scena de Arpád Schilling, Oxigen, cu miza exclusiv pe textul tulburator al lui Ivan Ryzhakov, regizat de Viktor Ryzhakov, Noaptea araba, in regia lui Martin C¡ic¡vák etc.

Alaturi de ele, inocenta si sincopat amnezica lume libidinala a celor Trei surori, imaginata de Radu Afrim, montare invitata sa participe, in urma prestatiei de la Nitra, la doua festivaluri importante, la Helsinki si la Viena.
Lucru de tinut minte: chiar daca esti participant la festival, iti cumperi bilet.
Loc de revizitat cu proxima ocazie: intima si placuta Café Antic, unde patroana, o doamna fancy si volubila, ni l-a pus la patefon pe Harry. Belafonte, for sure, cam ragusit, caci, de!, si peste patefon a cam trecut timpul.
In rest, conversatia de la micul-dejun s-a redus la: ei – „je dnes uz kultovym“..., noi – OK.

Una peste alta, festivalul a meritat, fie si numai pentru ca am vazut un spectacolu-barometru al prezentului, cum, din pacate, nu prea exista in Romania. E-adevarat, el poarta semnatura unuia dintre cei mai inventivi regizori europeni ai momentului, Rodrigo Garcia. Nascut in 1964 in Argentina, Garcia traieste din 1986 la Madrid, infiintind aici compania de teatru „La Carniceria“ (Macelaria), experimentind la nivelul unui limbaj teatral deschis puternic spre o vizualitate viscerala.
The History of Ronald... (textul ii apartine regizorului), este o mostra de cum poti sa concepi inteligent un spectacol cu tentacule multiplu rasfrinte, de o percutanta actualitate, integrind in acelasi timp citatul cultural, numele frisonante setate, de obicei, intr-un canon muzeal si, aparent, intangibile. Garcia „umanizeaza“ si contextualizeaza in functie de prezentul referential toate figurile culturale dominante, pe care le suprapune istoriei recente. Mitul civilizatiei actuale, excelent transpus de regizor, este consumul globalizant al identitatii, inghitirea si macerarea ei in simulacre ale confortului subversiv.

Cu The History of Ronald..., discursul critic insusi sufera o considerabila mutatie de perceptie, pliindu-se pe o realitate-produs si pe mecanismele de receptare ale unui spectator-consumator. Elitismul este coborit in zona cea mai bruta a consumismului, „imblinzit“, fara ca pragul descinderii sa altereze semnificatiile importante – dimpotriva, le acutizeaza. Rodrigo Garcia, frustrant de up-to-date pentru veleitatile noastre defazant high culture, conectat la hemoragia si agresivitatea ambalajelor prin care ajungem sa respiram, gaseste formula perfecta a adecvarii registrului dramaturgic (monologul este forma predilecta a scriiturii sale) la o vizualitate mixata haotic. Sticle de Coca-Cola cu care sint stropite corpurile actorilor, cutii de lapte, pungi cu mincare pentru ciini, bucati de brinza si resturi alimentare digera la nesfirsit metabolismul regenerat prin consum. O picla amorfa de produse inunda scena si se intersecteaza cu imagini vandabile de maxim impact, stimuli care ne alimenteaza imaginarul: Tom si Jerry, Rafaella Cara, printesa Diana etc.

Radicalitatea extrema e marca teatrului fizic total, cu un ritm biotermic intens, incisiv si anarhic, practicat la cel mai profesionist nivel cu putinta de Garcia.
Spectacolul e concentrat pe iminente contradictii si discrepante in figurarea celuilalt, in accentuarea a ceea ce numim political (in)correctness. Copilul de noua ani care traieste la Bruxelles, Florenta sau New-York merge in fiecare duminica la McDonald’s, unde primeste un happy meal. Mentalul lui va fi construit in functie de aceasta pilula stimulativa a bunastarii si acumularii, impregnata pe retina implinirii tuturor dorintelor. Pentru copilul care isi duce existenta in Africa, Cuba sau Bolivia, happy-meal-ul este o iluzorica alimentatie, cu jucarii din baloane de sapun.

In realitate, ceea ce gindim este efectul a ceea ce ni se livreaza zilnic in doze de manipulare terifianta. Indiferent de amploarea evenimentului/produsului, totul nu e altceva decit un construct. Hiroshima, teatrul sau marcile inregistrate ale industriei publicitare functioneaza in aceasta paradigma.
Corpul e absorbit, filtrat, stampilat de simbolul apartenentei la societatea de consum in cel mai uniformizant si dezintegrant stadiu al ei (pe fundul unui actor e desenat un m; in crestetul altuia, in timp ce fata ii este invelita in ziare, se toarna lichide, firimituri si informatii). Trupul devine o sugativa, un recipient viu, care se misca aiuritor de la un capat la altul al scenei.
Garcia deconstruieste cu o dezinvoltura totala tot ce e cliseu si tabu. Corp si minte sint cele doua axe pe care evolueaza dinamica exercitiilor fizice, transformindu-se, pe parcurs, in centri de procesare si livrare a datelor primite.

Rodrigo Garcia asambleaza un spectacol activat in imediat, cu prelungiri cultural-identitare penetrante. In timp ce „nume grele“ sint rostite succesiv (Toma d’Acquino, Shakespeare, Heidegger), pe ecran, trei clovni Ronald ard carti si le pun intr-un sandvis. Cu ketch-up si mustar, digestia actuala se produce firesc.
Ceea ce reusesc Garcia si cei trei actori este trecerea cu brio peste proba adincirii in actualitate, intr-un teatru cinetic, multidimensional, integrant, investigind abrupt si totodata subtil pragmatica culturii cotidiene. The History of Ronald... este forma cea mai adecvata de performativitate a spectacolului contemporan, de care regizorii, actorii si mai ales critica din Romania ar avea, cu siguranta, nevoie. Pentru un motiv simplu: sa evolueze.