OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

´´´´´ – maxim
— – subminimum

´´´´ Cartea de capatii (The Pillow Book, UK- Franta-Olanda, 126’) de Peter Greenaway. O firma putin cunoscuta (SC ColorFilm SRL) isi incearca norocul distribuind un film de cinemateca (dateaza din 1996, cind ar fi fost bun pentru salile d’art et d’essai pe care nu le avem) sau pentru proiectii omagiale de festival (s-a vazut la DaKINO). Manifest si in acelasi timp necrolog al cinemaului care „moare“ (dupa declaratiile autorului), optind riscant intre a fi „realitate“ sau spectacol pentru o vocatie terta, ca scriere (in speta, pe corpurile nude ale personajelor).

´´´´ Prietenie absoluta (The Constant Gardener, SUA-UK, 129’) de Fernando Meirelles. Prolificul regizor brazilian isi extinde bravurile pe mapamond prin ecranizarea unui al doilea roman socio-poltic si pe deasupra exotic, erotic si de spionaj: dupa proza lui Paulo Lins din Cidade de Deus, cea a lui John le Carré despre promiscuitatea africana speculata criminal de consortiile globalizate ale fabricantilor de medicamente. Plus suspiciunea unei crime in familie. Exista insa si nerv cinematic valid si Ralh Fiennes adus eficient din Pacientul englez.

´´´ Calea imparatului (La Marche de l’empereur, Franta, 80’) de Luc Jacquet. Reper retrospectiv ar fi Nanook of the North al lui Flaherthy. Dar nu extremitatea nordica a planetei, ci cea sudica, nu oamenii, ci celelalte vietati bipede, surprinse in intimitatile si migratiile lor ritualice pe continentul alb. Compensatoriu, functioneaza (prea multe) rime ale omenescului: realizatorul poemului documentar inventeaza chiar trei „voci ale gindului“ pinguin-umane (masculul, femela si puiul lor), pe post de comentariu intimist-reflexiv.

´´ King Kong (SUA-Noua Zeelanda, 180’) de Peter Jackson. De departe cea mai lunga si impresionanta tehnologic versiune a acestei povesti nascute de cinematograful insusi, filmul lui Peter Jackson e tot atit de departe de un plus echivalent in vibratie. Lipsit de magia inerenta subiectului tratat in Stapinul inelelor, industriosul realizator n-a avut la indemina ceva asemanator cu care sa se invesminteze, postindu-se ca o „bestie“ fata de frumoasa Naomi Watts, banalizata prin reciprocitate.

´ Cum se tin barbatii in lesa (Un fil à la patte, Franta, 90’) de Michel Deville. Cu utopia unei eterne comedii de epoca (un „ieri sarmant“), un veteran care n-a rimat cu Noul Val din anii ’60 si nu-si afla racord nici cu vreun trend actual ecranizeaza un vodevil de Georges Feydeau, cu oarecari atuuiri in distributie, incepind cu Emmanuelle Béart („melanj magnific de plenitudine si mister“, spune regizorul), ca altadata o Brigitte Bardot in L’ours et la poupée.

´ Craciun fericit (Joyeux Noël, Franta, Germania, UK, Belgia, Romania, 116’) de Christian Carion. Blestemul locului, al confectiilor epopeice de la Buftea, se razbuna in aceasta coproductie, incepind cu ambitia cvasidebutantului regizor de a-si scrie singur scenariul si cu oportunismul ilustrarii pozitiei oficiale, de non combat, a Frantei de astazi, mutata intr-un episod de fraternizare a combatantilor din primul razboi mondial.

— Asasinarea lui Richard Nixon (The Assassination of Richard Nixon, SUA, 95’) de Niels Mueller. Prea mult, prea clar, prea sigur e totul in acest film, pentru ca intregul sa nu se autoanuleze. De atita seriozitate, sirguinta si exactitudine nu mai ramine loc pentru nimic nestiut, neinteles sau nespus. Sean Penn ilustreaza cu aplicatie un studiu de caz socio-psiho-ideologic (aviz amatorilor), o intoarcere pe dos a „visului“ american: un ratat in toate face in 1974 fixatia de a-l ucide pe presedintele Nixon. Titlul e o reusita sigura. (Val. S.)