OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

´´´´´ – maxim
— – subminimum
´´´ Miami Vice (SUA, 146’) de Michael Mann. Mixtura rafinata a tuturor ingredientelor filmului de gen pe tema drogurilor, cu centrul de actiune in mi-rifica Florida. De unde si gustul fotogeniei sublime in toate secventele si cadrele, in asa fel incit tenebroasele afa-ceri ies toate in lumina cea mai seducatoare si ceea ce parea la inceput un prospect tehnic idealizat tip „Drogurile – mod de intrebuintare“ se complica intrucitva. Miami – vizavi de Cuba – e placa turnanta a miscarii mapamondice in materie, din America Latina spre Ucraina si China, trecind prin Elvetia, dus-intors, nu fara a figura totusi alegoric un personaj malefic din umbra, care seamana cu Osama Bin Laden. Primul plan e rezervat insa clasicizatului cuplu de politisti – un alb si un negru (Colin Farrell – Jamie Foxx) – care s-au infiltrat in retea, inclusiv prin cite un amor romantic-carnal, la rindu-i fotogenic in nuditatile distilate imagistic, ca si peisajele exotice ale acestui film de vacanta elitist.

´´ Surprize la Palatul regal (Palais Royal, Franta, 110’) de Valérie Lemercier. Regizoarea Lemercier – care e si scenarista, co-dialoghista si actrita in unul dintre cele doua roluri feminine principale, respectiv tinara regina in devenire, alaturi de regina mama, interpretata de Catherine Deneuve – recurge la o sursa de comedie dramatica sau tandru sofisticata, de mirare atit de putin pusa in valoare de cinema-ul european contemporan: viata cvasioperetistica de la curtile monarhice persistente pe continentul nostru. Nimic insa din ceea ce ar fi fost tangent cu parodia sau pamfletul, daca n-ar fi decit pentru faptul ca filmul incepe si se termina cu cadre de la inmormintarea reginei in devenire, in rima discreta cu mediatizata tragedie a printesei Diana. Pariul riscat e de a practica un umor al gagurilor suspendate, niciodata inseriate – gaguri in surdina, episodice, inregistrate aproape documentaristic, ferindu-se sa treaca din cadru in secventa, cum e gafa coroanei care-i cade protagonistei de pe cap in farfuria de supa si acolo ramine. inca un film de vacanta cu care aceasta vara ne... regaleaza.

´ Cel mai rapid motor din lume (The World’s Fastest Indian, SUA-Noua Zeelanda, 127’) de Roger Donaldson. Bestialul Anthony Hopkins este aici un bonom septuagenar din Noua Zeelanda a anilor ’50, pasnic bunic pasionat de motorul si angrenajul unei motociclete interbelice, cu care se ambitioneaza sa cistige un concurs de viteza faimos, din indepartatele State Unite ale Americii. Ceea ce – bravind virsta si filtrind happy-end-ul printr-un suspans conventional bine speculat – se inscrie in reteta exotic-retro a „visului american“ cel mai transparent, pigmentat cu un omagiu nostalgic adus frustului, provincialului, artizanalului de altadata si frizind un background propagandistic.

Click – „Zapind“ prin viata (Click, SUA, 107’) de Frank Coraci. Comedie de recuzita tehnica, c u o „telecomnda universala“ in rolul principal, de care se foloseste actorul din rolul secundar Adam Sandler, nu numai ca sa-si regleze facil de la distanta televizorul si toata aparatura din casa, ci si viata-i trecuta, prezenta si viitoare: jucind feste inchipuite familiei, iubitelor, sefilor, propriei imaginatii si spectatorilor. (Valerian SAVA)