OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Producător al filmului lui Luis Buñuel, Viridiana, persecutat de regimul franchist şi lăsat fără paşaport (pentru că decadentul Viridiana făcuse de ruşine etica Spaniei lui Franco nici mai mult, nici mai puţin decît la Cannes), senator în primul Parlament democratic de după reinstalarea regelui şi cosemnatar al noii Constituţii, cu nu foarte multe creaţii, catalanul Pere Portabella e un experimentalist în cinema, un artist al peliculei mai mult decît un cineast. Buñuel şi Portabella sînt singurii realizatori spanioli de filme prezenţi cu o retrospectivă la MoMA din New York – şi nu degeaba.

 

Tăcerea de dinainte de Bach (2007) – prima întoarcere a lui Portabella la cinema, după Podul Varşoviei (1990) şi un proiect colectiv în 2004 – este şi nu este o poveste despre Johann Sebastian Bach. E un film despre Bach ca referinţă muzicală, ca autor al unei muzici eterne ce rezonează în timp şi spaţiu – ceea ce face din abordarea lui Portabella una conceptuală, lipsită de liniaritate temporală ori cauzală. Naraţiunea istorică (mutarea lui Bach în funcţia de cantor la Leipzig şi viaţa lui de om modest şi compozitor genial, în acelaşi timp) e spartă de un puzzle, lipsit de logică aparentă, de salturi în actualitate şi secvenţe onirice. Portabella experimentează pe teritoriul cinematografului ca artă simfonică, studiind interacţiunile labirintice dintre muzică şi imagine, ceea ce, e adevărat, aruncă momente întregi din Tăcerea… într-o zonă intelectuală aproape ocultă, o zonă a percepţiei cerebrale, nu emoţionale. Prima întîlnire cu acest film e şocantă, dar nu suficientă.

Ceea ce s-ar putea spune, de altfel, despre mare parte din cinema-ul hispanofon contemporan, inclusiv dintre cele proiectate la Bucureşti – nu fiindcă în Spania sau America de Sud nu s-ar produce filme de divertisment, filme optimiste. Ceea ce lasă, însă, să se vadă chiar şi o selecţie atematică este identitatea acestui cinematograf ca fiind legată, pe de o parte, de o anume reflexivitate socială cu specific regional (a se vedea Bunicul lui Garcí, distins cu Premiul Goya), iar pe de altă parte, de eterna tentaţie a experimentului vizual şi scenaristic. O voce europeană distinctă, pentru care Pere Portabella nu e neapărat reprezentativ, dar, în orice moment, o experienţă unică.

 

„Zilele Filmului de Limbă Spaniolă“ a cuprins, de asemenea, creaţii de Juan Carlos Fresnadillo (aclamatul Intacto), Adrián Caetano (Ursul roşu şi Bolivia), José Luis Guerín (În oraşul Silviei), Bunicul lui José Luis Garcí, Camino al lui Javier Fesser,Vederi din Leningrad al Marianei Rondón, În oraşul fără limite de Antonio Hernández, Soare cu dinţi de Pablo Malo şiBicicleta lui Sigfrid Monleón. Peliculele prezentate – creaţii ale ultimului deceniu – provin din Filmoteca Ministerului de Afaceri Externe şi Cooperare al Spaniei.

 

În imagine: secvenţă din fimul Tăcerea dinainte de Bach