OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A doua editie a Festivalului International de Animatie Anim’est (Bucuresti, 5-14 octombrie a.c.) a adus multe noutati si surprize placute iubitorilor genului. Cea mai indrazneata miscare a fost introducerea a cinci sectiuni competitive, dintre care una dedicata filmelor romanesti. Ideea s-a dovedit inspirata, pentru ca numarul spectatorilor a crescut, ajungind la 4200 – destul de putini, totusi, pentru bogata oferta a festivalului, care a inclus, in afara competitiei, si multe sectiuni paralele remarcabile.

Daca pina in 1989 Studioul Animafilm (preluat anul trecut de AVAS, dupa ce a fost declarat in colaps financiar) producea anual 50-60 de scurtmetraje si 2-3 lungmetraje, astazi animatia autohtona mai poate fi descoperita pe micul ecran doar in citeva reclame si videoclipuri (plus exceptia numita Animat Planet), iar din cinematografe lipseste cu desavirsire. in aceste conditii, am putea conchide fara ezitare ca in Romania nu se mai face animatie. Totusi, organizatorii Anim’est (Mihai Mitrica si Laurentiu Bratan de la Asociatia Este’n’Est) au izbutit sa adune laolalta 28 de filme (inclusiv clipuri), cu durata intre 1-9 minute, semnate de vreo 20 de animatori romani (marea majoritate tineri si foarte tineri).

Chiar daca, asa cum era de asteptat, nivelul sectiunii autohtone a fost mult sub cel al competitiei internationale, am (re)descoperit si citiva realizatori care promit: Tudor Avramut, Adrian Baluta, Matei Branea, Anton Octavian, Florin Simonovici si Raul Taciu. Singurul reprezentant al „vechii garzi“ a fost Szilagyi V. Zoltan, care a prezentat Proces verbal, un film-parabola in spiritul traditiei Animafilm. Cistigator a fost declarat clujeanul Raul Taciu, aflat la primul sau scurtmetraj, Acrofobia – o animatie de un minut, combinind tehnici stop motion si CGI (imagine generata pe calculator). intr-adevar, cel mai bun film romanesc, atit narativ, cit si vizual.
Un alt act de curaj al organizatorilor a fost aducerea la Bucuresti a unui invitat special putin cunoscut de tineri (dupa cum se pare, publicul-tinta al Anim’est). Daca la prima editie in aceasta postura s-a aflat americanul John Dilworth (foarte popular datorita animatiilor sale difuzate de posturi precum Cartoon Network sau MTV), anul acesta a venit rindul unui autor roman stabilit de peste doua decenii in Danemarca. Mihai Badica este un remarcabil animator cu personaje din plastilina si cu obiecte, asa cum a dovedit-o retrospectiva sa, incluzind cele mai importante creatii din epoca Animafilm si doua filme realizate in Danemarca.

Trofeul Anim’est 2007 a revenit scurtmetrajului indian Painted Rainbow de Gitanjali Rao, care a luat anul trecut trei premii la Cannes. Un film foarte personal (dedicat de autoare „bunicii mele si pisicii ei“), in care o batrina evadeaza zilnic din lumea ei in alb-negru, gratie unor cutii de chibrituri ce o poarta catre diverse destinatii exotice, pina cind isi gaseste linistea intr-unul dintre aceste locuri de vis si decide sa nu se mai intoarca in lumea reala. Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj a fost cistigat de un alt film cu multe premii internationale la activ, La memoria dei cani al lui Simone Massi, o animatie foarte emotionanta, lipsita insa de momente comice, despre maturizarea unui baiat de la tara. Premiul publicului, decernat pe baza votului spectatorilor, a ajuns la Lapsus, un foarte amuzant film realizat de argentinianul Juan Pablo Zamarella. Tot o animatie argentiniana (la fel de nostima), 2 metros de Javier Mrad, Javier Salazar si Eduardo Maraggi, film avind ca personaje obiecte precum un metru de croitorie sau o ruleta, a primit o mentiune speciala a juriului.

Premiul pentru cel mai bun lungmetraj a revenit unei animatii cehesti cu papusi, One Night in One City de Jan Balej, care cuprinde trei povesti fantastice (cu note absurde si chiar horror). Cel mai bun scurtmetraj studentesc, The Cleaner al elvetianului Dustin Rees, s-a remarcat printr-o conventie narativa originala: desi protagonist pare omuletul responsabil de curatenie, aflat mereu in primul plan, adevarata poveste (una de dragoste) se desfasoara in planul secund. in fine, competitia de videoclipuri si advertising a fost cistigata de un delectabil clip francez – Ce qui je suis, semnat de Joris Clerté (Doncvoilà).
La gala de inchidere a festivalului, Mihai Badica a spus, parafrazindu-l pe Shakespeare: „Noi, animatorii, sintem facuti din aceeasi materie din care sint facute visele“. Iar Anim’est exista – si va continua sa existe – pentru cei care nu au uitat sa viseze.