Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2007   |   Martie   |   Numarul 365   |   FILM. Aventurile lui Piccolo si Saxo

FILM. Aventurile lui Piccolo si Saxo

Autor: Ana-Maria POPESCU | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Pe pagina a doua a unui catalog de presa, excelent si consistent realizat, se pot citi urmatoarele: Dacodac, Haut et Court si Millimages prezinta Aventurile lui Piccolo si Saxo dupa personajele lui André Popp si Jean Broussolle pe un scenariu original de Isabelle de Catalogne si Juliette Sales premiera nationala 9 martie 2007 un film distribuit de „VISION P.M.“ Romania – 2007 – 80 min. – color – 1.85 – 35mm.
Este vorba despre primul film 3D produs in Romania, in parteneriat francez, care ruleaza inca si care merita vazut si revazut.

Personaje 3D
De obicei nu povestea in sine este cheia sau miza filmelor 3D. Desi de o buna bucata de vreme au aparut destule astfel de productii extrem de sofisticate, care suporta interpretari cit se poate de complicate (de la binecunoscutul Shrek pina la Cars), totusi schema e in general aceeasi, simpla si deloc noua, a clasicei povesti a copilariei noastre: personaje negative vs personaje pozitive, bunii si raii, un pretext (o intimplare) care initiaza plecarea pe un drum al aventurii, unde totul se complica, iar cadrul se umple cu noi personaje, noi intimplari, noi incercari, pe care bunii (intotdeauna aliati, si in final invingatori) trebuie sa le depaseasca, si criza este solutionata. Este o transpunere simplista pe schema morfologiei basmului, care nu se poate evita. S-a tot scris si parascris despre aceleasi clisee, readaptate doar la nivel formal, datorat contextului, in realitate arhetipurile raminind aceleasi: un singur exemplu ar fi destinul lui Fat-Frumos imbracat acum in cauciucuri si impopotonat cu gadget-uri. in sfirsit, nu are rost sa insist pe ansamblu. Ma opresc, insa, mai pe indelete la personaje, care fac totul si dau consistenta povestii: in Aventurile lui Piccolo si Saxo ele sint instrumente muzicale, carora li se dau ochi, miini, ginduri, viata, cu ajutorul miraculoasei tehnici 3D a asa-zisei animatii. in plus, sint investiti cu personalitate. Aici personajele-cheie sint doua: „ingeniosul Piccolo si intreprinzatorul Saxo“, un flaut si o trompeta, care, intilnindu-se intimplator, devin prieteni si pornesc in aventura vietii lor, care e firul povestii. Acasa la el, in Pays des Bois (Tara instrumentelor de lemn), Piccolo e supus si cumpatat, si este cunoscut pentru perfectiunea gamelor sale.

Provocarea, mica lui initiere datorata lui Saxo este ca invata sa improvizeze, in viata ca si in muzica. Saxo este un fel de Gavroche in muzica, e nesupus si impertinent, uneori de-a dreptul zeflemitor, el nu cinta decit improvizind, nu accepta gamele deloc. La rindu-i invata gama de la Piccolo. Ei devin aproape ca doi frati, Saxo fiind tandrul protector. Un alt personaj important, un fel de narator, este Do, nota care reda, discursiv, propria versiune a intimplarilor insotita de comentarii si reflectii personale. Ea este primul aliat si sustinator al lui Piccolo si Saxo. Contrebasse, megaloman si paranoic, este conducatorul-tiran al instrumentelor cu corzi. Docteur Marteau este personajul negativ, care si-a construit o replica subterana a lumii instrumentelor, pe care vrea cu tot dinadinsul sa le transforme, pentru a le putea manipula, intr-o masinarie muzicala infernala si a distrus vechea ordine a lumii instrumentelor furind cheile muzicale. Mai sint: Baryton, seful instrumentelor de alama, si mentorul lui Saxo, Grand-Pére Basson, care s-a autoexilat in Tara Linistii, care era de fapt poarta de trecere in lumea lui Docteur Marteau si de unde odata intrat, nu mai puteai fugi, Caisse Claire – o toba deprimata, a carei viata se schimba datorita intilnirii cu Piccolo si Saxo.

Povestea disparitiei Lumii instrumentelor
in Sinopsisul din catalogul de presa povestea suna asa: „Nimic nu mai e cum trebuie pe planeta Muzica. Toate familiile de instrumente sint suparate. Totul a inceput de la disparitia cheilor Sol, Fa si Ut si, evident, familiile se suspecteaza intre ele de furtul cheilor. Pe scurt e o cacofonie: fiecare cinta in coltul sau si nimeni nu vrea sa auda vorbindu-se despre marea Orchestra. Dar atunci cind un instrument de lemn, Piccolo, devine cel mai bun prieten al unuia de alama, Saxo, nota Do li se alatura si ea… Daca cei doi devin prieteni si se hotarasc sa plece impreuna in cautarea cheilor, la capatul drumului se afla marea muzica. Deci toti trei se lanseaza intr-o mare aventura, plina de capcane si pericole. Cautarea armoniei nu e un lucru usor! Si iata-i prinsi in grifurile corzilor, aristocrati decazuti si hoti de note. Apoi vin percutiile, cit pe ce sa se rostogoleasca peste ei.

Ce nebunie! De abia se dezmeticesc ca se intilnesc cu Caisse Claire care accepta sa-i indrume spre Tara Linistii, cimitirul instrumentelor uzate, de unde nimeni nu s-a mai intors vreodata. Acolo lucrurile se precipita: prinsi in capcana de vicleanul Metronome, gardianul timpului, cad intr-un somn contagios… si se trezesc in pestera doctorului Marteau, inventatorul nebun si tiran, care recicleaza sunete si instrumente. Partida pare pierduta desi cheile sint atit de aproape.“
Am pastrat sinopsisul asa cum apare el in catalogul de prezentare a filmului pentru ca este bazat pe scenariul original, povestea scrisa in anul 1956. Lucru care explica ce cauta muzica clasica intr-o epoca a nebuniei virtuale. Pur si simplu, s-a ales povestea in sine, nu neaparat pentru succesul pe care l-a avut in urma cu… hat ani, ci, cred eu, pentru candoarea si frumusetea personajelor si, de ce nu, pentru a reinvia un mai vechi album de succes. Piccolo si Saxo a fost cintata ani in sir atit in Franta, cit si in multe alte tari ale lumii.

Aventurile lui Piccolo si Saxo este un film in primul rind pentru copii, primul din cite am vazut eu pina acest moment caruia i se pot aplica etichete gen dragut: adica neagresiv, neviolent, fara personaje ingrozitoare (pina si personajul negativ este suportabil, si mai degraba simpatic decit infricosator), ba mai mult decit atit, educativ. Mi se pare o miza propusa si un obiectiv atins cu succes. Sa speram ca este doar un inceput.
André Popp, compozitorul operei initiale, marturisea intr-un interviu ca a avut mai multe indoieli la traspunerea in format 3D: pe de o parte, muzica trebuia sa sune fals, dupa adaptarea povestii la scenariul pentru film, personajele urmau sa nu fie doar vesele, asa ca s-a pastrat doar tema muzicala principala de pe primul disc, iar cintecul lui Dr. Marteau, personajul cel rau, este nou in intregime, in plus, au fost sase ani lungi de munca a unei echipe substantiale la acest film. Dar pentru ca povestea curge, si spectatorul pleaca satisfacut si destins din sala, e dificil de presupus eforturile imense din spatelor unor astfel de productii.
Cu regret, evit sa transcriu lista impresionanta a celor de pe genericul filmului, de la scenaristi, creatie grafica, o sumedenie de directori (de lumini, animatie, compoziting si efecte 3D, productie s.a.m.d.) pina la cei care au fost vocile, pentru ca este foarte lunga.

Ca tema majora a filmului, la final, as selecta mai degraba copilaria, senina, cu aventurile si experientele ei. Apoi asumarea candida a unei atit de grave responsabilitati a celor doua personaje-copii, Piccolo si Saxo: salvarea si refacerea armoniei pierdute a lumii lor. In scurte cuvinte, lucruri care tin de normalitate. Este miza mea pentru a afirma ca filmul va fi un succes, nu doar acum, ci peste inca foarte multi ani. in plus, filmul readuce in urechile copiilor de azi muzica „adevarata“, cu care prea multi parinti au cam pierdut contactul. Cred ca va fi mai util, mai educativ si mult mai folositor decit plicticoasele ore de muzica de la scoala generala, „concertate“ de profesori care par decupati din alta realitate. Un ultim argument, baietelul meu de patru ani jumate (care „m-a adus“ de fapt la acest film) a rezistat desi filmul este in frantuzeste, si i-a placut mult pentru ca l-a povestit imediat, incintat, bunicii lui.

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
io ma opun (autoarei)!
Putina normalitate
succes
din păcate, inexact...
Mecanique sociale
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire