FILM. Cannes 2010: cineaştii asiatici revin la modă (VIDEO)

Autor: Mihai FULGER | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

FILM. Cannes 2010: cineaştii asiatici revin la modă (VIDEO)

Ediţia a 63-a a Festivalului de la Cannes (12-23 mai) s-a încheiat cu noi succese, în competiţia principală şi în secţiunea „Un Certain Regard“, pentru producţii cinematografice asiatice. Anul acesta, românii au obţinut doar un premiu pentru scurtmetraj, în cadrul secţiunii „Quinzaine des Réalisateurs“.

Palme d’Or-ul nu mai ajunsese la un film asiatic din 1997, atunci cînd iranianul Abbas Kiarostami şi japonezul Shôhei Imamura îşi împărţeau trofeul cannez. Anul acesta, marele cîştigător a fost regizorul Apichatpong Weerasethakul, cu filmul său Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives, unul dintre cele mai bune ale unei competiţii nu prea strălucite. Cineastul şi artistul thailandez se află la a treia selecţie la Cannes (prima, din 2002, fiind în secţiunea „Un Certain Regard“) şi, totodată, la al treilea premiu. Excelent primit de criticii prezenţi pe Croazetă, Uncle Boonmee... (coproducţie Marea Britanie–Thailanda–Franţa–Germania–Spania) depăşeşte limitele filmului de gen (peliculele cu fantome sînt foarte apreciate de publicul asiatic) şi se dovedeşte un superb film de autor. Înainte de a părăsi lumea pentru a coborî, conform credinţei, în adîncurile pămîntului, protagonistul Boonmee (Thanapat Saisaymar) se întreţine cu soţia şi fiul său, ambii decedaţi, şi îşi revede vieţile anterioare. Deşi Apichatpong Weerasethakul a pornit de la un caz real, el a ticluit poveştile din film inspirîndu-se din benzi desenate thailandeze şi din vechi emisiuni de televiziune.

Un alt film asiatic care şi-a găsit un loc binemeritat în palmaresul cannez este Poetry al cineastului coreean Lee Chang-dong, recompensat cu premiul pentru cel mai bun scenariu. Mija (interpretată de legendara actriţă Yun Jung-hee), o doamnă cochetă şi stilată, îi are în grijă atît pe nepotul iresponsabil Wook, cît şi pe Kang, un bătrîn semiparalizat şi năzuros. În timp ce primele semne ale maladiei Alzheimer îşi fac apariţia, iar o tragedie îi loveşte familia, ea trebuie să scrie primul poem din viaţă. Prin Poetry, Lee Chang-dong ne oferă un film încîntător despre poezia naturii şi prozaismul existenţei umane.

Cum anticipam, pelicula franceză Des hommes et des dieux a lui Xavier Beauvois a primit o distincţie importantă – Marele Premiu al juriului, prezidat de către cineastul american Tim Burton. Într-o mănăstire maghrebiană, opt călugări francezi, pe care regizorul ni-i prezintă cu o remarcabilă fineţe psihologică, trăiesc în armonie cu fraţii lor musulmani, pînă la izbucnirea războiului civil din Algeria...

Previzibile au fost şi premiile pentru interpretare. Fascinanta actriţă franceză Juliette Binoche, care apare şi pe afişul de anul acesta al Festivalului, a fost distinsă pentru rolul ei din Copie conforme, cel mai comercial film al marelui cineast Abbas Kiarostami. Filmat în Toscana (regizorul iranian a lucrat pentru prima dată în afara ţării sale) şi asemănat, pe bună dreptate, cu clasicul Călătorie în Italia al lui Roberto Rossellini, Copie conforme ne propune o „felie de viaţă“ amoroasă, eficient pusă în scenă cu resurse minime şi dublată de reflecţii teoretice privind relaţia dintre original şi copie. La rîndul său, Javier Bardem a fost premiat pentru rolul principal din Biutiful, noul film al lui Alejandro González Iñárritu. Actorul spaniol, care a împărţit premiul cu italianul Elio Germano (din La nostra vita de Daniele Luchetti), creează un personaj memorabil – barcelonezul Uxbal, călăuzitor al spiritelor către celălalt tărîm, care, realizînd că nu mai are mult de trăit, se străduieşte să-şi rezolve problemele de familie şi de muncă (implicînd exploatarea imigranţilor din lumea a treia).

La capitolul surprize, popularul actor francez Mathieu Amalric a obţinut atît premiul pentru regie, cît şi cel acordat de juriul criticilor FIPRESCI, cu comedia sa Tournée, iar Premiul special al juriului a ajuns la cineastul Mahamat-Saleh Haroun, originar din republica africană Ciad, pentru Un Homme qui crie. De asemenea, surprinzătoare este şi absenţa din palmares a filmului britanic Another Year de Mike Leigh, plasat pe primul loc în topul criticilor.

Distincţia pentru lungmetraj de debut, Caméra d’Or, i-a revenit producţiei mexicane Año bisiesto de Michael Rowe (din secţiunea paralelă „Quinzaine des Réalisateurs“), iar Palme d’Or-ul pentru scurtmetraj – animaţiei Chienne d’histoire (coproducţie Franţa-Turcia) de Serge Avédikian.

Anul acesta, cinefilii români au avut mari aşteptări de la secţiunea competiţională „Un Certain Regard“, în cadrul căreia au fost prezentate două producţii autohtone: Aurora de Cristi Puiu şi Marţi, după Crăciun de Radu Muntean. Din nefericire, juriul condus de către cineasta franceză Claire Denis a ignorat filmele româneşti. Marele premiu al secţiunii i-a revenit unei alte producţii sud-coreene, Ha Ha Ha. Al zecelea lungmetraj al cineastului Hong Sangsoo – şi al cincilea film al său selecţionat la Cannes – nu se remarcă prin originalitate sau prin calităţi tehnice, ci prin scenariul şi dialogurile care înfăţişează cu cald umor relaţiile unor tinere cupluri din Coreea de azi.

În aceeaşi secţiune, Octubre, excepţionalul lungmetraj de debut al fraţilor Daniel şi Diego Vega, a primit Premiul juriului. Cei doi cineaşti peruani au reuşit să creeze o delectabilă şi profundă comedie amară despre singurătate, din aceeaşi familie cu uruguayanul Whisky de Juan Pablo Rebella şi Pablo Stoll. Anul acesta, juriul „Un Certain Regard“ a acordat şi un premiu de interpretare celor trei actriţe principale din filmul argentinian Los Labios (regizori – Iván Fund şi Santiago Loza): Eva Bianco, Victoria Raposo şi Adela Sanchez. După asiatici, cineaştii latino-americani au avut cel mai mare succes pe Croazetă.

Cît despre distincţiile pentru producţiile româneşti, ne mulţumim de data aceasta cu un premiu pentru scurtmetraj, obţinut de Căutare, documentarul lui Ionuţ Piţurescu, în cadrul secţiunii paralele „Quinzaine des Réalisateurs“ (ex aequo cu filmul american Mary Last Seen de Sean Durkin). Totuşi, nu trebuie să supraevaluăm acest documentar mediu, care, deşi evident superior filmelor anterioare ale regizorului şi beneficiind de nişte personaje foarte interesante, suferă din pricina lipsei de imaginaţie şi de ritm.

Chiar şi fără premii, cele două filme din „Un Certain Regard“ şi Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, tulburătorul documentar de montaj al lui Andrei Ujică, prezentat hors compétition, au dovedit la Cannes că Noul Cinema Românesc rămîne pe val.

Această corespondenţă nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Institutului Cultural Român.

VIDEO trailer Poetry de Lee Chang-dong