OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Razbunarea scenariilor proaste fata in fata cu atacul spectacolelor de lumini amenintate de fantoma plictiseli

Catalin Sturza in dialog cu Mihai Fulger

Mihai Fulger: Recent, a avut premiera mondiala Razbunarea Sith, ultimul film din odiseea Star Wars, inceputa acum aproape trei decenii. Dupa cum se stie, in 1999, la 16 ani de la trilogia clasica (1977, 1980, 1983), regizorul si scenaristul George Lucas a lansat Amenintarea fantomei, primul dintr-o serie de trei prequels cu actiunea plasata inaintea evenimentelor din filmele anterioare. Au urmat apoi Atacul Clonelor (2002) si, in fine, Razbunarea Sith, al treilea episod din saga si probabil cel mai asteptat film din toate timpurile.

- „Ala negru de respira greu“
In SUA de exemplu, cu mai bine de o luna inainte de premiera oficiala, fanii erau deja in fata cinematografelor unde era programat filmul, iar in ziua lansarii (19 mai) productia a avut incasari record de 50 de milioane de dolari. Principalul motiv al nerabdarii admiratorilor seriei era probabil curiozitatea de a asista la transformarea lui Anakin Skywalker (Hayden Christensen) in „ala negru de respira greu“ (Darth Vader, desigur). La finalul episodului anterior, eroul era cavaler Jedi si, in viziunea profetilor, singurul om care ar putea readuce pacea in galaxie.

In Razbunarea Sith, sub influenta cancelarului – viitor imparat – Palpatine (Ian McDiarmid), Anakin trece definitiv de partea intunecata a Fortei si isi ajuta noul stapin sa-i extermine pe Jedi. Intrebarea mea este daca aceasta metamorfoza radicala devine verosimila in film sau nu.
Catalin Sturza: Transformarea lui Anakin nu e deloc coerenta, insa nu e prima oara cind scenariul lui Lucas lasa de dorit. Un alt exemplu ar fi chiar primul film al seriei, in care tinarul Luke Skywalker (Mark Hamill) ajunge, foarte brusc si fara pregatire, din fermier pe Tatooine (planeta inspirata de un alt model celebru: Dune, a lui Frank Herbert), conducator al rebelilor impotriva temutei arme a Imparatului, Steau Mortii.
MF: Nu e chiar acelasi lucru, pentru ca Luke e initial doar un adolescent inocent, insa cu multe idealuri si spirit de aventura, care nici macar nu-si cunoaste latentele Jedi. E normal ca el sa treaca de partea binelui (mai ales ca in aceeasi tabara se afla si frumoasa printesa Leia). In schimb, Anakin este Alesul, crescut in spiritul dreptatii si pregatit pentru a pune capat razboiul galactic. Iata de ce metamorfozarea sa in cea mai infricosatoare si cea mai credincioasa unealta a raului (Darth Vader este mina dreapta a Imparatului) ar fi trebuit sa fie mult mai convingatoare. Cum iti explici astfel de incoerente?

- „Universul extins“
CS: Este important de spus ca saga Star Wars isi are de fapt inceputurile in cartile scriitorului de SF american Alan Dean Foster, autorul celui dintii roman al seriei, O noua speranta (1976). Povestea lui Foster a fost insusita in 1977 de George Lucas, odata cu lansarea primului film din serie: Star Wars: Episodul IV – O noua speranta. Lucas Arts, compania lui George Lucas, si-a asigurat toate drepturile de autor pentru ceea ce se cheama „seria de baza“ – cele sase filme cu scenarii semnate de regizorul californian, dupa care s-ar fi scris cele mai importante sase carti (dintre care doar trei au autori independenti: Foster, R.A. Salvatore si Matthew Stover). Rupturile si inegalitatile din scenariu s-ar putea explica, pe de o parte, prin haosul care exista in universul Star Wars, provocat de neincetatele certuri si contestatii in privinta drepturilor de autor, si, pe de alta parte, printr-o viziune simplificatoare si rezumativa a lui Lucas, care spune o poveste-sablon, de sorginte budista, despre Bine si Rau pe intelesul miliardelor de fani. Mai trebuie stiut ca intre filmele la care are acces publicul larg exista povesti intermediare, cum ar fi Ochiul mintii (1978) a lui Dean Foster, care e adevarata continuare a romanului din 1976, inaintea episodului al cincilea, Imperiul contraataca (1980), semnat de Lucas.

MF: Nu stiam toate aceste detalii, dar cred totusi ca George Lucas are principalul rol in construirea acestei lumi fictionale, una mai vasta chiar decit acelea create de J.R.R. Tolkien sau Frank Herbert. In „galaxia indepartata“ in care se petrece actiunea din saga Star Wars exista mai mult de 10 planete importante: Coruscant (centrul de conducere a Imperiului Galactic) si Tatooine (locul de nastere al lui Anakin Skywalker, dar si al fiului sau Luke), Kamino (planeta clonelor) si Geonosis (baza operatiilor Confederatiei Sistemelor Independente), ucigatoarea Stea a Mortii si victima ei Alderaan s.a.m.d. Adauga numeroasele popoare, rase sau tipuri de roboti, precum si zecile de personaje, dintre care multe au statut de mit (Luke, Leia, Anakin/Darth Vader, Han Solo, Chewbacca, Yoda, Jar Jar Binks, Obi-Wan Kenobi, R2-D2, C-3PO etc.), si vei obtine un univers unic si greu de egalat de orice creator.

CS: Universul SW e, in realitate, infinit. Pe linga cele doua trilogii create de Lucas, exista „universul extins“, intins pe mai bine de 25.000 de ani, care, in afara de numeroasele romane, cuprinde colectii de benzi desenate, seriale TV si radio, jocuri pe calculator, cu sute de planete si personaje. Poate pentru prima data in istorie, o fictiune literara (la baza sta un roman!) nu mai e rodul mintii unui singur om: e un proiect al „satului global“. Oricine isi poate aduce contributia, pe principiul galeriilor de arta interactive de pe Internet: iti alegi o muchie a „cubului virtual“, alcatuit din lucrarile celorlalti, si ii atasezi propria creatie, fie ca e vorba de o pagina, de un scurt sau lungmetraj sau de o saga de zece volume. In tot acest haos democratic, George Lucas isi propune sa recucereasca, fara drept de apel, fanii, sa-si apere monopolul, sa alunge veleitarii. Vine cu un film bine realizat tehnic: efecte speciale remarcabile (si Regatul Cerului, si o suta de alte productii Hollywood le au!), unghiuri de filmare inovatoare (vezi batalia stelara din deschidere), montaj ingrijit, exigenta la nivelul micilor detalii (orice personaj care trece, fie si o fractiune de secunda, prin al doilea plan e suficient de convingator!). Dar care, la nivelul scenariului si, mai ales, al dialogului, lasa foarte tare de dorit. Mai e, in aceste conditii, filmul lui Lucas, impreuna cu intreaga „serie noua“, un reper convingator?

- Benzi desenate si spectacole de lumini
MF: Intr-adevar, dialogurile sint de benzi desenate (nu am vazut comics book-ul din „universul extins“ care acopera aceleasi evenimente, dar banuiesc ca replicile sint identice). Eu cred ca principala problema a noii trilogii este aceea ca nu are (si) o poveste de dragoste vandabila, adica una cu cel putin trei eroi (trebuie obligatoriu sa existe macar un oponent/competitor). Trilogia clasica avea triunghiul (potential) amoros Luke-Leia-Han Solo (Luke se simte si el atras de printesa, pina cind afla ca ii este sora), care dadea farmec povestii. Noile filme ii au doar pe Anakin Skywalker si pe senatoarea Padmé Amidala, relatia lor fiind menita a explica nasterea celor doi frati, dar si a oferi o justificare (putin credibila, din pacate) transformarii eroului. Acesta este motivul pentru care Lucas, in noile episoade, a neglijat povestea de dragoste in favoarea actiunii brute (sau, altfel spus, a efectelor speciale). Acest lucru este cel mai evident in ultima productie, in care relatia Anakin-Padmé este redusa la minimum, la fel ca si relatarea mortii eroinei, iar actiunea propriu-zisa (dueluri si urmariri in primul rind) ocupa cea mai mare parte din film. Razbunarea Sith isi joaca bine rolul de liant narativ, dar, desi are multe lumini (ar putea fi chiar etichetat ca laser show), nu prea straluceste. Personal, sper ca George Lucas sa fi pus punct definitiv seriei, pentru ca nu mai are nimic nou de spus.

CS: Mai sint multe lucruri de spus, dar cred ca Lucas si-a pierdut interesul si refuza sa vina cu ceva nou. Merita amintite cele doua RPG-uri Star Wars, Cavalerii vechii republici, din 2003 si din 2004, produse de Lucas Arts. Plasata cu 5.000 de ani inaintea trilogiilor, povestea jocurilor nu seamana cu nimic din ceea ce se vede la cinema. Forta inceteaza sa mai fie o religie pseudo-budista si se transforma intr-o filozofie complexa si fascinanta, istoria Galaxiei capata diversitate si adincime, fiecare civilizatie e reprezentata prin limba, obieceiurile si artefactele ei. Fanii care se limiteaza la filme rateaza, as spune, esenta universului SW si experienta de a intra in pielea unui erou, bun sau rau, infinit mai complicat si mai simpatic decit Luke sau Anakin.

Regizorul o tine, insa, pe-a lui: dragoste, urmariri si sabii laser. Asemanarile dintre vechea si noua serie merg, de altfel, dincolo de mina dreapta pierduta de Luke/Anakin in a doua parte a fiecarei trilogii. In prima parte, mentorul protagonistului (Qui-Gon Jinn, Obi-Wan) moare, tot atunci eroul are un rol decisiv, la finalul filmului, intr-o victorie (Anakin versus nava de control a droizilor Federatiei de Comert, respectiv Luke versus Steaua Mortii), in ultima parte, Anakin asista la o lupta pe viata si pe moarte intre Palapine si un adversar (Mace Windu in III si Luke in VI), partile III si VI se deschid cu o miscare a camerei de filmat care coboara si se fixeaza pe un distrugator imperial etc. Nu am sesizat eu aceste detalii, vuiesc forumurile pe Internet. Unii jucatori de fotbal poarta, la fiecare meci, ghetele dintr-o partida in care au avut succes. Poate ca mina taiata si miscarea camerei de filmat sint fetisurile lui Lucas: a dat lovitura o data, va hipnotiza publicul si a doua, a treia, si a n-a oara. Iar Forta e, cel putin in sanctuarul box- office-ului, de partea lui.

La nici o luna de la lansare, filmul e, deja, pe locul doi in topul SUA pe 2005. Oamenii vor sa creada in povesti, chiar daca sint subtiri precum telenovelele si orbitoare precum concertele Britney Spears, cu mii de culori care te zapacesc.