Autor: 
Categoria: 
Între 27 aprilie şi 2 mai, în zona cea mai creativă artistic a Londrei, a avut loc ediţia a zecea a East End Film Festival, care a acordat o atenţie specială cinematografiei româneşti.
Anul trecut, filmul Francesca de Bobby Păunescu a obţinut premiul pentru Cel mai bun lungmetraj de debut (primul ca importanţă din palmaresul festivalului). Drept consecinţă a acestei reuşite, Bobby Păunescu a devenit regizor în rezidenţă în cadrul ediţiei aniversare (cea mai mare de pînă acum, cu proiecţii şi evenimente desfăşurate în nu mai puţin de 88 de locaţii răspîndite în întreaga zonă East End) şi a ales mai multe producţii cinematografice autohtone pentru un program special dedicat filmului românesc.
Acest focus românesc, organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Londra, a cuprins două lungmetraje de ficţiune ale unor debutanţi (Morgen de Marian Crişan şi Periferic de Bogdan George Apetri), alte două semnate de regizori mai experimentaţi (Marţi, după Crăciun de Radu Muntean şi Principii de viaţă de Constantin Popescu), patru scurtmetraje de ficţiune recente, care au precedat lungmetrajele amintite (Colivia de Adrian Sitaru, Grand Café de Bogdan Mihăilescu, Stopover de Ioana Uricaru şi Strung Love de Victor Dragomir), un film de montaj mai vechi, aflat la limita dintre documentar şi ficţiune (Out of the Present/ Rupt de prezent de Andrei Ujică, din 1995), precum şi un film mut (Manasse al pionierului Jean Mihail, din 1925). Acesta din urmă a fost proiectat, cu sprijinul Arhivei Naţionale de Filme şi cu acompaniamentul muzical live asigurat de formaţia britanică Minima (specializată în astfel de performances) în mijlocul unei pieţe acoperite (Old Spitalfields), evenimentul bucurîndu-se de un mare succes la publicul londonez. Un atractiv eveniment conex al programului românesc a fost Transylmania, cu un concert al trupei de jazz-rock Urma, cu mixaje de Nico de Transilvania şi DJ Si Begg şi visuals marca Addictive TV.
Printre invitaţii ICR-ului londonez, care au participat la sesiunile de Q&A de după proiecţii şi la o dezbatere despre starea cinematografiei româneşti (moderată de criticul britanic Ed Lawrenson), s-au numărat regizorii Bogdan George Apetri, Marian Crişan, Radu Muntean şi Andrei Ujică, actriţele Monica Bîrlădeanu (care a făcut parte din juriul ce a acordat premiul pentru debut de anul acesta) şi Ana Ularu, precum şi actorul Vlad Ivanov.
Am solicitat declaraţii „la cald“ cîtorva dintre persoanele implicate în festival şi/sau în programul românesc.
- Alison Poltock (director East East Film Festival): „Festivalul a fost creat în 2001 ca o platformă pentru cineaştii locali. East Est este o zonă foarte creativă şi, deşi sînt mulţi cineaşti aici, ei nu aveau unde să-şi prezinte creaţiile. De atunci, festivalul a crescut an de an, astfel încît acum cineaştii locali au oportunitatea de a-şi prezenta filmele în cadrul unui forum internaţional. Sînt entuziasmată şi încîntată de focusul românesc, un program foarte bogat şi divers. Unii spectatori nu realizează cît de dinamic şi de fecund este în acest moment filmul românesc, iar acest program puternic, alcătuit împreună cu ICR Londra şi Bobby Păunescu, a reprezentat o selecţie foarte convingătoare în acest sens“.
- Ed Lawrenson (critic de film): „Văd acest focus ca o modalitate de a reafirma, în faţa publicului londonez, forţa şi vitalitatea cinematografului românesc de azi, precum şi varietatea sa. Filmele româneşti sînt recunoscute pentru realismul lor neobosit, aspru şi auster, ceea ce este grozav, iar programul a evidenţiat calitatea consecventă a cinematografului românesc, revelîndu-mi în acelaşi timp diversitatea sa stilistică şi numeroasele subiecte care-i interesează pe cineaşti. Astfel, pot să zic că mie mi-a lărgit perspectiva asupra filmului românesc. Am fost încîntat şi de audienţă, mai ales că am avut în ultimele zile o nuntă regală, o sărbătoare legală (bank holiday) şi vreme bună, deci aducerea publicului în săli a reprezentat o provocare, dar spectatorii au fost destul de numeroşi. Mă bucur că publicul londonez sprijină cinematograful de calitate, filmele de autor puternice“.
- Bobby Păunescu: „Îmi face mereu mare plăcere să promovez cît pot de mult filmele din zona şi societatea în care activez şi, ca urmare a invitaţiei primite din partea East End Film Festival după premiul de anul trecut, mi s-a părut un moment potrivit ca să propun, pe lîngă filmele noi (ce a scos cinematografia românească mai bun în ultima perioadă), şi un film mai vechi al lui Andrei Ujică, Out of the Present, care mi-a plăcut şi m-a inspirat mult. Cei de la festival au fost foarte cooperanţi, iar ICR-ul a contribuit foarte mult la organizarea întregului proiect. Cred că trăim un moment foarte bun pentru filmul românesc, în care vin în permanenţă alte nume, regizori tineri, talentaţi şi apreciaţi, contribuind la consolidarea cinematografiei româneşti. Toţi vrem să demonstrăm că reprezentăm o cinematografie solidă, nu doar un val. La urma urmei, vorbim de 6-7 ani de cinema de calitate şi eu sînt destul de optimist, în ciuda unor probleme, precum o Lege a cinematografiei care nu-i sprijină foarte mult pe realizatorii de film din România, în comparaţie cu legile foarte bine puse la punct din ţările occidentale. Eu cred că toate chestiile astea se pot modifica în bine dacă există cît mai multe astfel de confirmări internaţionale şi că ar trebui să organizăm lucruri de acest gen peste tot, pentru că toate petele de culoare, pe care n-ai cum să le eviţi în contextul internaţional, nu pot fi contrabalansate decît cu evenimente culturale de succes, cum a fost cel de aici“.
- Monica Bîrlădeanu: „Jurizarea a fost o experienţă foarte aseptică – nu am interacţionat cu ceilalţi membri ai juriului, am văzut filmele pe cont propriu. Fiecare dintre noi propune o listă scurtă cu filmele sale preferate, dintre care, după centralizare, este stabilit cîştigătorul. După cealaltă experienţă de acest fel pe care am avut-o, cea de la TIFF, unde juriul se mişca peste tot ca o masă compactă, m-am tot gîndit dacă acea formulă nu îţi alterează, de fapt, opinia ta personală despre un film, deoarece nu ai timp, practic, să-l digeri, imediat după proiecţie avînd loc un prim schimb de opinii. Atunci nu mai ştii exact ce ai simţit tu şi dacă nu cumva ai adoptat o părere care nu era a ta iniţial. Aici este o experienţă interesantă să iei în calcul strict răspunsul tău emoţional de după vizionarea unui film, apoi criteriile tale personale, şi pe baza acestora să dai o notă, mental, filmului, situîndu-l în clasamentul tău. Mi se pare sănătos acest mod de a juriza“.
- Dorian Branea (director ICR Londra): „Este cel mai mare proiect realizat vreodată de ICR în Londra, din punct de vedere logistic şi organizatoric, dar în primul rînd prin prisma invitaţilor şi a impactului avut. Eu zic că parteneriatul nostru cu East End Film Festival a debutat foarte bine şi se va dezvolta, cu siguranţă, prin alte proiecte comune. Acesta fost un proiect foarte important, pentru că filmul românesc este domeniul cultural cel mai apreciat în lume şi ne bucurăm că a avut succes. Trebuie spus că nu este un proiect singular, ci face parte dintr-un fel de caravană a filmului românesc. Am început în ianuarie, la Belfast, cu un minifestival, am continuat cu o întreagă secţiune românească în cadrul Festivalului de la Dublin, acum am ajuns la Londra şi vom merge spre nord, la Festivalul de la Reykjavík. Prin această caravană, încercăm să arătăm cele mai noi şi mai premiate filme româneşti cît mai multor spectatori occidentali“.
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters