OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Luna aceasta, la invitatia Institutului Polonez din Bucuresti si cu sprijinul Institutului „Adam Mickiewicz“ din Varsovia, am avut prilejul de a vizita tara lui Wajda si a lui Kies´lowski, dar si de a cunoaste o industrie cinematografica importanta, care a reusit sa se regaseasca dupa comunism si tranzitie.

Cinematografia poloneza a produs anul trecut 37 de lungmetraje de fictiune, depasind astfel un record ce data tocmai din involburatul an 1976, iar estimarile anunta o noua performanta pentru 2007: peste 40 de filme. in plus, multe dintre cele mai populare productii locale nu au primit nici un sprijin financiar de la Institutul Polonez de Arta Cinematografica, Institut care, de doi ani incoace, functioneaza ca un echivalent al CNC-ului romanesc. Pentru romani, este greu de inteles cum s-a ajuns la aceste realizari, in conditiile in care, la noi, nu se produc mai mult de 15 filme pe an, iar marea lor majoritate sint finantate din bani publici. „Vinovata“ este noua Lege a cinematografiei, promulgata in 2005, gratie careia fondurile publice destinate filmelor – acordate anterior de Ministerul Culturii – au crescut de 3-4 ori, depasind 30 de milioane de euro, suma impartita in patru sesiuni de concurs. Pentru comparatie, Fondul cinematografic din Romania nu depaseste 11 milioane de euro si este organizat, de obicei, un singur concurs de proiecte pe an.

O industrie profitabila
Aceasta crestere accelerata a bugetului pe care Institutul il aloca in primul rind productiei de filme (fictiune, documentar si animatie), dar si dezvoltarii proiectelor cinematografice, distributiei filmelor necomerciale si promovarii productiilor nationale, este explicabila prin succesul tot mai mare al intregii industrii de film. Astfel, orice firma sau institutie care obtine profit de pe urma filmului (televiziuni, sali de cinema, distribuitori, operatori de cablu, magazine de inchirieri video etc.) este obligata sa vireze Institutului 1,5% din incasarile sale totale. Cum, de exemplu, piata de publicitate (incluzind reclamele care intrerup filmele difuzate de televiziuni) se dezvolta foarte rapid, sint disponibili tot mai multi bani pentru cinematografie. Astfel, se acopera 90% din fondurile de care dispune Institutul; in plus, bugetul de stat mai ofera 8% (pentru cheltuielile interne), iar Loteria Nationala – restul de 2%. Asadar, un sistem bine gindit si articulat, de pe urma caruia profita toata lumea, interesul comun fiind succesul filmelor poloneze.
Repartizarea fondurilor este decisa, intr-o prima faza, de mereu alte comisii, alcatuite din cite sase experti, alesi (aproape) aleatoriu dintre cei peste 200 recunoscuti ca atare de Institut. Membrii comisiilor nu trebuie sa aiba nici o legatura cu vreunul dintre proiectele intrate in concurs, sint stabiliti si in functie de profesia lor (de exemplu, orice comisie include doi regizori, un producator si un distribuitor de film) si pot evalua doar 12 proiecte (altfel spus, numarul comisiilor decizionale este direct proportional cu numarul aplicatiilor primite). insa decizia finala si responsabilitatea ei ii revin directoarei Institutului, Agnieszka Odorowicz, un politician fara nici o legatura cu cinematografia si, ca atare, deseori contestat de catre reprezentantii breslei.

Profitabilitatea industriei de film este determinata si de succesul cinematografelor poloneze. Astfel, daca in Romania, la 18 ani de la caderea comunismului, in afara multiplexurilor mai rezista cel mult 40 de sali, spectatorii polonezi au la dispozitie in jur de 1.000 de sali. in ultimii ani ai comunismului, numarul cinematografelor, imprastiate in toata tara, ajungea la 900, insa doar 100 dintre sali erau cu adevarat profitabile. Acum, marea majoritate a fostelor cinematografe de stat, care nu au fost privatizate inca, au devenit – si la ei – niste ruine, insa au fost inlocuite cu succes de salile din malluri – ce-i drept, concentrate in orasele mari, fiecare dintre acestea dispunind de 2-3 multiplexuri. Pe linga acestea, Statul finanteaza o retea cu vreo 20 de sali, in care sint difuzate cu precadere filme de autor. in fine, cifrele de audienta elimina orice posibilitate de comparatie cu situatia din Romania: in primul trimestru al anului, patru productii locale au reusit sa atraga in salile de cinema peste un milion de spectatori, iar toate premierele poloneze au adus un procent de 40% din public.

Scoala de film, caut studenti romani
Scoala Nationala de Film, Teatru si Televiziune din L´ódz´, cea mai cunoscuta universitate de specialitate din Polonia, si-a dobindit faima gratie absolventilor sai, printre care se numara Andrzej Wajda, Roman Polan´ski, Krzysztof Kies´lowski sau Krzysztof Zanussi. Rectorul institutiei – si fostul director al televiziunii nationale –, Jerzy Woz´niak, ne-a primit neprotocolar si ne-a vorbit, deschis si fara retorisme de parada, despre trecutul si prezentul Scolii pe care are privilegiul de a o conduce. Printre altele, el a precizat ca studentii din tarile membre ale Uniunii Europene nu platesc taxa de scolarizare si ca ar vrea ca in viitorul apropiat sa predea si unor romani. Examenul de admitere se poate da in limba materna a candidatului, iar daca acesta este declarat admis, are la dispozitie un an pregatitor pentru a invata limba poloneza; urmeaza apoi cinci ani de studiu, de asemenea fara taxa. Scoala are patru sectii principale: Regie de film si televiziune, Imagine de film si televiziune, Actorie si Organizarea artei cinematografice (Productie cinematografica, altfel spus). Campusul universitar are de toate: un studio si aparatura pentru film si televiziune, o sala de proiectie, expozitii ale studentilor, spatii de recreere etc. Vizionind doua filme de absolvire (Citeva cuvinte simple de Anna Kazejak-Dawid si Kongola de Sylwester Jakimow), pe care aveam sa le regasim apoi la Festivalul Filmului Polonez, ne-am convins ca la L´ódz´ se face, intr-adevar, arta cinematografica.

Dupa trei zile, la Gdynia, am cunoscut-o si pe Katarzyna S´lesicka, director al Scolii Masterale de Regie de Film „Andrzej Wajda“, care a aniversat cinci ani de existenta. Si aceasta interlocutoare ne-a rugat sa le transmitem tinerilor cineasti romani care au facut citeva filme pina acum (preferabil un lungmetraj, dar si scurtmetrajele pot fi suficiente) ca pot sa aplice cu proiectele lor la training-ul EKRAN, finantat (si) de programul Media al Uniunii Europene. Aici sint acceptate anual 15 echipe din toata Europa, alcatuite din regizor, (co)scenarist, producator si, optional, operator. Cursurile se tin in engleza, iar candidatilor admisi nu numai ca nu li se cere o taxa de scolarizare, dar li se si deconteaza cheltuielile de transport. Asadar, studentii est-europeni – si romani, in particular – sint la mare cautare in scolile de film poloneze.

Oscarul lesesc
Excursia noastra de documentare s-a incheiat la Gdynia, oras situat pe tarmul Marii Baltice, unde am participat la ultimele zile ale Festivalului Filmului Polonez. Acest eveniment, ajuns la a 32-a editie, a fost infiintat in 1974 in orasul vecin Gdansk si s-a desfasurat acolo pina in 1986, cu doi ani de pauza (1982-1983, cind Polonia s-a aflat sub lege martiala). Nu mica mi-a fost mirarea sa descopar, in seara de gala a Festivalului, o atmosfera demna de Oscaruri, cu covor rosu si vinatori de autografe, aclamatii si fluieraturi, vedete si circari s.a.m.d.

Din cite filme am apucat sa vad la Gdynia si din cite opinii am auzit de la criticii locali, verdictele juriului principalei sectiuni competitive, care au avut de evaluat 22 de productii (dintre care sase independente), au fost in general corecte. Marele premiu, Leul de Aur, in valoare de 50.000 de zloti (peste 13.000 de euro), a revenit lui Andrzej Jakimowski, pentru al doilea sau film, atasantul si rafinatul Trucuri, anterior remarcat si premiat la Festivalul de la Venetia de anul acesta. Premiul pentru regie a ajuns la Tomasz Wiszniewski (Totul va fi bine), cel pentru scenariu – la cunoscutul cineast (fost actor de geniu) Jerzy Stuhr (intorsaturile sortii – aici am fost putin nedumerit, pentru ca productia sufera mult tocmai la capitolul scenariu), iar cel mai bun regizor debutant a fost desemnat L´ukasz Palkowski (Rezervatie). in afara competitiei a fost proiectat cel mai asteptat film al Festivalului, Katyn´. Cea mai recenta creatie a maestrului Andrzej Wajda – o reusita in primul rind pe plan etic, nu estetic – este o evocare uneori emotionanta, alteori conventionala, a masacrului din localitatea ce da titlul filmului. Aici, in aprilie si mai 1940, trupele sovietice au executat 22.000 de soldati si ofiteri polonezi – un masacru pe care rusii refuza inca sa si-l asume. Un film controversat inca dinainte de a ajunge pe ecrane, foarte important pentru poporul polonez si pentru Wajda insusi, al carui tata s-a numarat printre victimele inocente de la Katy´n.