OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stimati colegi, desi initial nici un critic de film nu facea parte din lista de propuneri inaintate de CNC pentru comisiile de selectie la concursul de proiecte aminat din aprilie in august-septembrie 2007, prin forta demersurilor ulterioare ati fost investiti ca membri ai comisiei pentru filmele de fictiune, alaturi de criticul literar Dan C. Mihailescu, directorul de imagine-producator Doru Mitran si actorul Vlad Radescu. Va propun un dialog post factum in doua reprize. Iata un prim set de trei teme.

Repriza I
1. in conditiile legii si regulamentului in vigoare si in cadrul structurii actuale a CNC, in ce masura sint determinante componenta si calitatea comisiei de selectie pentru calitatea „Palmaresului“?
2. Aceeasi intrebare privind gradul si modul in care „se rezolva problema“ prin stabilirea unui clasament al proiectelor concurente, atita timp cit este prestabilit numarul de proiecte care intra automat la finantare si se prevede epuizarea fondului dinainte fixat pentru fiecare sesiune de concurs.
3. Cum ati cartografia peisajul actual al ofertei scenaristice, dupa mostra proiectelor din concursul recent incheiat? in ce proportie proiectele situate deasupra liniei de plutire sint partituri scenaristice finalizate profesionist si demne sa intre ca atare, imediat, direct, integral si definitiv la cofinantarea din bani publici?

- Laurentiu BRATAN:
„Au ramas nefinantate
cel putin 6-7 lungmetraje
de fictiune la care tineam“
1. intr-o masura... as zice medie. Desigur, nota scenariului acordata de juriu conteaza in proportie de maxim 50% din nota finala; dar sa nu uitam ca nota pentru capitolul productiei conteaza si ea, intr-un procentaj de maxim 25% din nota finala, iar (pentru lungmetraj fictiune consacrati) palmaresul regizoral (premii, numar de spectatori in Romania, numar de tari in care filmul anterior a fost distribuit, numarul de televiziuni care au cumparat acel film) conteaza de asemenea in proportie de maxim 25%.

2. Fondurile CNC-ului sint limitate si, ca atare, ramin „sub linie“ filme care au fost apreciate de juriu, dar pentru care n-au mai ajuns banii. Noi, la sesiunea aceasta, am adoptat strategia acordarii unor sume mai mici (decit cele cerute de producatori) mai multor filme, decit sa fi aprobat sume mai mari (adica mai apropiate de cele cerute de producatori) pentru mai putine filme. Strategie cu atit mai necesara, cu cit erau multe scenarii care ne-au placut si pe care ne-ar fi placut sa le vedem finantate, dar care, din lipsa banilor, n-au reusit sa obtina finantare.
3. Nu ma pot pronunta decit in ceea ce priveste calitatea scenariului, pentru ca nu stiu care e situatia din diversele case de productie care au depus scenariile. Asadar, in ceea ce priveste scenariile, au fost destul de multe bune, care meritau finantare, la toate sectiunile (lungmetraj fictiune consacrati; debut lungmetraj fictiune; scurtmetraj; proiecte de dezvoltare). Au ramas nefinantate cel putin 6-7 lungmetraje de fictiune (consacrati) la care tineam, de exemplu, ceea ce, personal, m-a mihnit. Dar chiar n-aveam ce face, astia au fost banii disponibili! Sper sa cistige la una din sesiunile viitoare.
Aceeasi situatie a fost si la scurtmetraje si mai ales la debut fictiune lungmetraj – mai putin la proiecte de dezvoltare, unde au fost depuse mai putine dosare.

- Magda MIHAILESCU: „Un sistem generator de efecte perverse“
1. Cred ca experienta a dovedit, deja, ca structura si – cum suna intrebarea – calitatea comisiei de selectie sint determinante intr-o masura semnificativa. Prin calitate eu inteleg profesionalismul si onestitatea amintitei comisii. Poate ca, in ceea ce priveste modalitatile de alcatuire a acestui juriu, s-ar mai putea discuta. Dupa cum se stie, criticii patrund destul de greu, ei trec mai anevoie de bariera numarului de voturi necesare, in conditiile in care nu au cum sa fie agreati de unele dintre societatile, uniunile etc. participante la exprimarea optiunilor. in general, prin natura profesiei sale, un critic de film nu este o persoana inconjurata cu cea mai mare afectiune nicaieri sub soare, dar intr-o societate a recunoasterii unor norme de functionare, simpatiile personale nu ar trebui sa intre in joc, atunci cind este vorba de urnirea unor mecanisme. imi ingadui sa cred ca rezultatele din acest an, asa cum arata lista cistigatorilor, pe care nu se mai regasesc nume abonate, reflecta si calitatea muncii unei comisii din care au facut parte un cineast – director de imagine si producator – un critic literar, un actor si doi critici de film, fiecare cu puterile lui de a-si „vizualiza“ potentialitatea cinematografica a proiectelor propuse.

2-3. Asa cum este formulata, intrebarea a doua presupune o discutare mai ampla a regulamentului de concurs, a ordonantelor de urgenta devenite legi, in sfirsit, a sistemului rezultat din atitea interventii. Asa cum arata el acum, in ochii mei, dupa ce l-am cunoscut mai indeaproape, este generator al unor „efecte perverse“. Sigur, mi s-ar putea raspunde, mutatis mutandis, cu vorbele lui Churchill, cum ca democratia nu este o forma perfecta de guvernamint, dar alta mai buna nu avem. Ar trebui repusa, totusi, in discutie institutia autoratului si a producatorului, separat, poate, pentru fiecare sectiune. Criteriile ar trebui diferentiate, pentru ca, bunaoara, un incepator cu un bun scenariu de lungmetraj, dar fara scurtmetraje la activ sau unul fara sustinerea unei case de productie cu autoritate dobindita pot cadea „sub linie“. Poate ca ar trebui ca aprecierea juriului sa aiba o mai mare greutate in matematica stabilirii notei finale, mai ales in cazul debutantilor.

in acest fel, s-ar preintimpina, cred, si „focul verde“ automat dat unor proiecte „cistigatoare“ in virtutea unui clasament. Daca, sa zicem, intr-o sesiune, plutesc doar citeva proiecte bune intr-o masa de mediocritati, nu vad de ce nu ne-am opri la un numar mai mic de intrari in productie, barind astfel calea posibilelor rebuturi. Dupa cum, distribuirea fondurilor intre „consacrati“ si debutanti s-ar cere mai fluida, de la caz la caz. Daca esalonul debutantilor este mai puternic, asa cum mi s-a parut a fi cel din actuala sesiune, de ce nu am putea directiona mai multe fonduri catre ei?
Am intrat, deja, in zona celei de a 3-a intrebari, eu una gasind ca „oferta scenaristica“ a debutantilor, ca si cea a autorilor de scurtmetraje, a fost mai bogata si mai convingatoare. (a se vedea si notele de 9 si 10 ale comisiei). imi pare rau ca, din cauza acelor amintite efecte, un scenariu precum cel al lui Razvan Radulescu, candidat la debutul in regie, va trebui sa mai astepte, neaflindu-se acum pe lista cistigatorilor. in ceea ce priveste ultima parte a intrebarii: potentialitatea cinematografica a proiectelor aflate „deasupra liniei de plutire“ este diferita, se intelege. S-a observat, cred, ca preferatul juriului a fost scenariul lui Tudor Voican Medalia de onoare (nota 9), incredintat regizorului Calin Netzer, „cazut“ pe locul 3 dupa aditionari, conform regulamentului. El ramine o fagaduinta bine conturata, ca si Alice in tara tovarasilor (Nae Caranfil), Domnisoara Cristina (Adrian Istraescu-Lener), Sint o baba comunista (Stere Gulea). Corpul pe care il va dobindi viitorul film depinde, insa, de atitia vectori!

Repriza II
4. Desi pare mai putin transant decit deciziile din vara lui 2005 ale comisiei de selectie, care includea si ea doi critici (pe Andrei Gorzo si Cristina Corciovescu), Palmaresul din septembrie 2007 promite sa fie si el „o abatere“ de la linia obisnuita a concursurilor CNC. Cit de simptomatice vi se par, in acest sens, alegatiile tiparite intr-un cotidian de mare tiraj de catre o vedeta de televiziune, Mihaela Radulescu, totodata studenta cu intirziere, taman la Universitatea Hyperion, vedeta consacrata filmic mai ales prin prestatia topless in recentul film Se credea un Picasso? Ea… se crede cineasta-regizoare-concomitent-scenarista si, refuzata cu proiectul sau, va acuza de „discriminare profesionala“.
5. Contestatara in chestiune divulga negru pe alb ca a aflat „din cel putin doua surse“ in ce termeni exacti, citati intre ghilimele, i-a fost discutat proiectul in comisia de selectie. Credeti ca modalitatile de desemnare a organismelor de decizie si de lucru din CNC, in speta cu „cel putin doua surse“ delatoare, tine de ceea ce avea in vedere prin democratie inainte citatul Churchill sau mai degraba de recoafarea sistemului corporatist, substituit democratiei in anii ’20-’30 ai secolului trecut?
6. in prima repriza a dialogului, v-ati referit mai mult la „partea plina a paharului“. Cum e insa cu cealalta parte? in ce masura recentul Palmares a inchis robinetul pentru „esecurile previzibile“ si pentru alte variante ale irosirii banilor publici?
7. Apropo de „banii publici“, in presa razbat din cind in cind afirmatiile unor oficiali si legiuitori din bransa, dupa care banii din Fondul Cinematografic n-ar fi bani publici, pentru motivul ca sint colectati din surse private (ca si Bugetul de Stat, de altminteri). Nu va solicit un consult juridic (el poate fi obtinut de la primul candidat la examenul de admitere la o facultate de resort, intilnit pe strada), va indemn la o deductie logica privind functionalitatea acestei speculatii candide, despre care „din cel putin doua surse“ aflam ca persista in Consiliul de Administratie CNC.

- Magda MIHAILESCU: „Noi nu am fost chemati
sa impartim o coliva“
4. in legatura cu plingerea unui cunoscut star TV, am citit si eu rindurile cu pricina. Autoarea vorbeste despre nu stiu ce „sume uriase, de la buget“, care ar fi fost lasate pe seama noastra, a comisiei. As fi crezut ca o persoana care, prin natura meseriei sale de vedeta, stie cum arata la fata sau, ma rog, in cont, o suma uriasa, isi poate da seama cam ce inseamna „imensa“ suma de 15 milioane RON distribuiti pentru acoperirea tuturor proiectelor din aceasta sesiune. Noi nu am fost chemati sa impartim un tort sau o coliva, puse in brate de statul marinimos, in asa fel incit sa ajunga fiecaruia cite putin, ci sa stabilim o ierarhie.
5. Nu cred ca trebuie sa dam prea mare importanta afirmatiei potrivit careia contestatara ar sti „din cel putin doua surse“ ca ne-am fi dedat la birfe pe seama ei. Care sa fie acele surse? Discutiile noastre nu au avut loc in prezenta Consiliului de Administratie, prin urmare ar insemna ca doi dintre cei cinci membri ai juriului ar fi in cauza. Mai multa modestie i-ar sta bine chiar si unui star, autentic star TV, adaug, dar dornic sa sara peste etape, direct la lungmetraj din anul II, sa nu piarda vremea cu scurtmetraje, ca un Mungiu, Porumboiu, Puiu, Mitulescu, Muntean.
6-7. Tot ce stiu este ca nu sint bani de la buget. Ce ramine atunci?

- Laurentiu BRATAN: „Discriminare profesionala? Ei bine, da! Mi se pare
normal sa «discriminezi»
ceea ce e lipsit de valoare“.
4. „Discriminare profesionala“? Ei bine, da, chiar asta am facut: am preferat scenariile valoroase celor fara valoare, pe criterii strict profesionale! Mi se pare normal sa „discriminezi“ ceea ce e lipsit de valoare profesionala.
5. Personal, habar n-am avut, in momentele citirii si jurizarii, ca Mihaela Radulescu avea un scenariu in concurs si nici nu am auzit „comentariile“ respective in cadrul comisiei.
6. Legea actuala are partile ei discutabile si, dupa jurizare, am avut discutii indelungi pe aceasta tema intre noi, membrii juriului, si cu dl Eugen Serbanescu, directorul general al CNC. E vorba in primul rind de felul in care o casa de productie cu experienta poate ridica nota unui scenariu notat mai prost de juriu, astfel incit acesta sa se ridice in cele din urma deasupra unora notate mai bine de catre juriu. S-a intimplat asta la concursul de fata si am regretat ca filme ca acela care urma sa fie regizat de Titus Muntean, de exemplu, au cazut sub limita de finantare din cauza ca producatorul nu a reusit sa adune suficiente puncte pentru a mentine scenariul pe o pozitie mai buna. De asemenea, legea in vigoare promoveaza si filme cu succes de public virtual, chiar daca sint nule valoric. Asta inseamna, de exemplu, ca un film cum e Garcea poate stringe mai multe puncte decit Moartea domnului Lazarescu!!! Ar trebui gasita o cale de reducere sau anulare a acestor „anomalii“.
7. Da, am observat si eu ca CNC-ul insista pe ideea ca banii din Fondul Cinematografic n-ar fi bani publici, pentru ca nu vin de la Bugetul de Stat. Sa fim seriosi, banii respectivi vin din taxe la care contribuie poate 99,9% din populatia platitoare de taxe! Deci nu vad cum banii respectivi s-ar putea numi altfel decit „publici“! Nu stiu care e definitia „banilor publici“ intr-un manual de drept, dar „deductia logica“ ma conduce la concluzia ca Fondul Cinematografic intra in categoria „bani publici“!