OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Orisicit, de consens in politica de breasla si chiar de unanimitate a factorilor de decizie, nu ne putem plinge ca n-am avea in cinematografie. Un vector unic si un sincronism perfect functioneaza, tutelare si eficiente, intre „Centrul National“ reinstaurat si Uniunea restauratiei. S-a vazut, definitoriu, pe parcursul elaborarii si adoptarii birocratice a Legii mafiote a Cinematografiei, dar si saptaminile trecute, cind CNC 2 a incheiat prima faza a unui concurs de scenarii suspendat trei semestre in sir, iar UCIN-ul inombrabil a publicat palmaresul premiilor sale anuale din care a suspendat Marele premiu si in care a doua distinctie devenita prima, Premiul special al juriului, a fost atribuita unui scurtmetraj documentar. Iata insa ca ziarul pe care-l cumpar personal de la chiosc, Adevarul, contrazice radical afirmatiile de mai sus, in una si aceeasi pagina (nr. 3943 din 1-2 martie crt.), cele doua evenimente recente fiind tratate cu mijloace si in registre diametral opuse.

In timp ce publicista nespecializata in cinema, Cristina Modreanu, scrie despre concursul de scenarii aminat sub titlul Cumetrie si cinematografie si indica „primatul intereselor de gasca“ si ca „lista celor inscrisi pune pe ginduri, fiindca ea sfideaza bunul simt“, bunul simt n-o pune deloc pe ginduri pe publicista specializata Magda Mihailescu, in ciuda spatiului mai mare de care dispune in articolul de dedesubt, intitulat triumfal, cu tot protocolul oficialitatii: Premiile Uniunii Cineastilor din Romania. Sa vina tinerii!. In articolul de deasupra, Cristina Modreanu observa: „Nu mai putin de cinci dintre membrii actualului Colegiu Consultativ – care oricum functiona in ilegalitate s…t se regasesc pe lista autorilor de proiecte“; si mai observa ca: „Alti trei membri s…t alcatuiesc Comisia de concurs“; si ca: „Senatorul Sergiu Nicolaescu, initiatorul Legii Cinematografiei, presedinte al Colegiului Consultativ, s-a inscris in concurs atit in calitate de regizor, cit si de producator“ s.a.m.d. In schimb, in articolul juxtapus mai jos, criticul M. Mihailescu nu observa nimic similar in Palmaresul si juriul UCIN, fara a mai vorbi cit de statutar si legal functioneaza institutia. Din contra, M. Mihailescu isi scrie de la primul rind articolul in linia triumfala a titlului, cu toata gargara aferenta: „«Fructele au depasit promisiunea florilor», a amintit, ieri, presedintele Uniunii Cineastilor, academician Mihnea Gheorghiu, pentru a marca imbucuratorul semn distinctiv al premiilor ce au rasplatit creatia cinematografica a anului trecut“. Si noi care credeam ca tocmai profesia criticii inseamna a citi dincolo de aparente, a cerceta legitimitatea unei ierarhii, socotind ca vocatia criticii te apara de flatarea propriei suficiente, de slugarniciile (ras)platite si complicitatile murdare?!

Cum cineva definea critica prin capacitatea de a descifra un raport intre doua texte indepartate, ne-am fi asteptat (in ciuda probelor contrare de pina acum, sperind intr-o redresare care ne-ar fi permis sa revenim de la polemica la dialog), credem chiar ca un ziarist alfabetizat in critica va remarca, daca nu rima, macar corespondentul, de nu simetria, cel putin complementaritatea dintre textul „cumetriei“ cu hotie de la CNC 2 din acest an, identica cu cea de la concursul de scenarii din 2001, pe de o parte, si textul sarlataniei cu perfidie de la UCIN din acest an, in continuarea celei de la Premiile UCIN de anul trecut, pe de alta parte. Sau critica s-o fi redefinit, in speta, ca o cumetrie – vorba Cristinei Modreanu – cu „primatul intereselor de gasca“ de la UCIN, care ar explica si de ce ziarista de dedesubt a elogiat fara nici un semn de intrebare si palmaresul falsificat al Premiilor UCIN de anul trecut, iar acum nu divulga, cum ziceam, consensul si unanimitatea exersate toata viata de liderii papusari care trag sforile in ambele institutii tutelare? Unul fiind performerul, celalalt nasul aceleiasi „epopei cinematografice nationale“ deturnate ceausist, care le-a incununat filmografiile – cu Triunghiul mortii unuia, cu Burebista celuilalt. Ambii inscaunati din 1990, ca neclintiti garanti ai restauratiei in enclava cinematografica. Rimele abunda in umbra „epopeii“ care guverneaza neslabit actele publice si pe cele secrete ale celor doua oficine. Asa se face ca virfurile non-epopeice ale noului val regizoral iesit la iveala in acesti primi ani 2000 – Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Radu Muntean – nu participa nici unul si nu sint implicati nicicum in concursul de scenarii aminat trei semestre, ca sa-si faca vad „interesele de gasca“ numite in textul superior din Adevarul, de aceeasi aversiune fata de antiepopeici invrednicindu-se, concomitent, palmaresul Premiilor UCIN pentru anul 2002. Ia sa vedem cum.

Care-va-sa-zica, in anul in care pronia talentului a izbutit, in pofida tuturor privatiunilor si peste orice asteptari, sa faca demonstratia fara precedent a supravietuirii si refondarii unei scoli de arta, prin prezenta mai mult decit concludenta pe ecrane, atit a celui mai insemnat reprezentant al primelor valuri regizorale, Lucian Pintilie, cu Dupa-amiaza unui tortionar, cit si a doi dintre noii daruiti cu har, Cristian Mungiu cu Occident si Radu Muntean cu Furia, pentru acest an, juriul numit si instrumentat de Mihnea Gheorghiu a hotarit sa nu acorde Marele Premiu, locul sa ramina gol, iar – fiindca malversatiile sint totdeauna in escalada la UCIN – al doilea loc din ierarhie, premiul special al juriului, pus demonstrativ in fruntea listei, sa fie cedat unui scurtmetraj documentar pomenit mai incolo. Ca totul sa fie inca mai clar, la intrebarea unei ziariste de ce nu s-a acordat Marele premiu, presedinta juriului, numita si ea mai jos, a raspuns ca n-a existat un film „important“ care sa-l merite, asta dupa ce pigmeul megaloman uitat de statut si de lege presedinte viager urase in incheiere celor nedreptatiti sa faca in viitor filme care sa merite „premii mai multe si mai mari“.

E o performanta care o intrece pe cea de anul trecut, cind nasul „epopeii nationale“ l-a pus in fruntea juriului pe semi-epopeicul Ioan Grigorescu si au stabilit impreuna sa mute in palmares de pe locul 1 pe locul nu 2 sau 3, ci 15 Marfa si banii de Cristi Puiu. Filmul care – cum scrisese prompt tinarul critic Alex. Leo Serban in Libertatea – „anunta o noua directie in cinematografia noastra“ a fost pus sa se bata cap in cap cu altul, care nu avusese premiera publica atestata profesionist in 2001, dar putea sa para (inselator) a-l subclasa pe debutant – filmul haios „de unica folosinta“ Filantropica de Nae Caranfil. Perfidia fariseica, dar si vizibil paranoica, demna de scoala urmata de capul mediocratiei grandomane si punitive in anticamera Cepexului ceausist (– Iata cu cite capete sinteti mai prejos de mine, care sint Burebista!) e acum mult mai subreda, dar s-a dovedit totusi inca functionala in sucul propriu si ambiental. Pina acolo incit a consimtit la ea – nu stim cum si cu ce cuget – altminteri admirabila Irina Petrescu, pe post de presedinta de juriu, un indemn in acest sens, daca nu si un santaj, putind fi amintirea favorurilor de care a beneficiat ultima sa prestatie ecranista memorabila, in 1992-1993, cind monumentalul calofil Hotel de lux de Dan Pita a uzurpat Marele Premiu UCIN meritat de antiretoricul Balanta de Lucian Pintilie.

De dragul demnitatii actritei distribuita de Liviu Ciulei, Iulian Mihu si Lucian Pintilie in Valurile Dunarii, Poveste sentimentala si respectiv Duminica la ora 6, sa notam insa ca miscarile sale in juriu vor fi fost drastic limitate de dispozitivul totdeauna draconic instalat de fantoma vivanta a fostei nomenklaturi de serviciu, care i-a pus in coasta, ca secretara a juriului, pe operanta tuturor poltroneriilor jurizate din ultimii ani, administratora de fisier C. Corciovescu si inca o reprezentanta a criticii denaturate, propria fiica a akademikului de partid, care-i datoreaza in intregime gaunoasa-i cariera, M. Cernat (fac economie de epitete, in contextul razboinic actual, pentru reprezentantul istoriografiei militare, intens promovat de clanul epopeic, neocriticul Viorel Domenico, precum si in citarea celorlalti membri ai juriului, toti unul-si-unul, de nu stii cu care sa continui: tovarasa Victoria Marinescu, camarazii Nicolae Cabel si Stefan Antonescu, conclavul fiind ornat de eternii substituti ai cineastilor alungati sau autoexilati din UCIN, E. Bostan si Fl. Mihailescu).

Cel mai ingrat a fost insa, in malversatia escaladata, rolul ce i s-a impus (nota bene: in absenta!) tinarului cineast Alexandru Solomon. Impins in fruntea palmaresului decapitat prin anularea Marelui premiu, realizatorul documentarului Franzela exilului, caruia i-a revenit Premiul special al juriului, a fost folosit ca torpila pentru scufundarea in subsidiar a filmelor Occident si Furia, fara a mai vorbi de Dupa-amiaza unui tortionar, al carui autor, Lucian Pintilie, care tocmai va implini 70 de ani, era cu atit mai indreptatit sa-si dispute, fara nici o plafonare, cu Cristian Mungiu si Radu Muntean, etajele superioare ale Palmaresului. Am marcat intr-o nota din Observator cultural si, mai pe larg, intr-o cronica radiofonica (Radio Romania Cultural) virtutile relative si, mai discret, debilitatile scurtmetrajului despre exilul de sapte ani la Berlin al lui I.L. Caragiale. A facut-o mai explicit Eugenia Voda in Romania literara. Nu stiu daca sa regret dispensele acordate in acele comentarii, fiindca poate, daca ar fi fost prezent la festivitatea de premiere din sala de marmura intinata de la Cinema Studio, cel folosit ca torpila, macar in speach-ul de acceptare, n-ar fi inghitit fara cricnire, ca Nae Caranfil anul trecut, hapul infamant. Pentru ca, in ce-i priveste pe membrii juriului, fosti, prezenti si previzibili in actualul UCIN, e sigur ca ei n-ar fi in stare sa se mintuie, urmind gestul tinarului critic Andrei Gorzo, coselectioner la Festivalul DaKino din toamna, care a rupt traditia unitatii granitice, disociindu-se public si in scris de traficul de influenta fraudulos al prezidentului executiv de la CNC 2, Decebal Mitulescu-Aquarium (supranumit astfel dupa titlul subprodusului impus in concurs).

Mai nefasta chiar decit legea mediocratiei oligarhice, strecurata de Sergiu Nicolaescu cu complicitatea culturnicului de la UCIN (lege pe care, domnisoara Cristina Modreanu, n-o pot repara nici un fel de „norme metodologice“) este legea mafiota nescrisa a coniventei (ras)platite. Ea are o putere de iradiere si de inductie fabuloasa si aceeasi functie de torpila, prin agenti directi interesati. L-am vazut nu demult in aceasta ipostaza pe moderatorul unei emisiuni de la TVR Cultural, in persoana interpretului din Vlad nemuritorul, Adrian Pintea. In filiatia filmografica locala stiuta a nemuritorului si in culturalitatea intrinseca a interpretului, la conferinta de presa din toamna a filmului, care concureaza la titlul de cel mai penibil subprodus al tuturor timpurilor, actorul repudiase prin titluri citate „filmele de actualitate“ ca Marfa si banii si Occident, care n-ar oferi sanse marilor nostri arlechini. Ipostaziat acum in arbitru de talk-show al unui canal cu pretentii culturale, el si-a asigurat mai intii prezenta pe platou a confinilor de gen, D. Pita si M. Cernat, spre a relansa acelasi atac la adresa acelorasi filme, stigmatizindu-le o data in plus sub eticheta dispretuitoare „filme din spatele blocului“. Mai si intrebindu-i persiflant pe cooperantii de fata care e numele de familie si care de botez al debutantului Cristi Puiu. La acelasi nivel intelectual si de moralitate, cei doi reprezentanti ai breslei au prizat zeflemeaua, lasind intrebarea in suspensie, ba chiar patentata nulitate filmologica din tripleta a tinut sa-l descalifice suplimentar, politic, pe debutantul in discutie, asezindu-l in linia propagandei fostului regim, pentru ca intr-un interviu intercalat in emisiune se referise la educatia deficitara a publicului nostru cinefil. Ajunge.


Post scriptum

Cu prilejul Martisorului si al Zilei de 8 Martie, anunt ca voi propune in curind unei edituri un volum intitulat si subintitulat provizoriu Mafia cinematografica, breasla de precupete si al patrulea val. Articole polemice, eseuri, cronici, interviuri, scrisori si altele, printre care un Decalog 1999-2003. Vomul cuprinde texte publicate in Romania literara, Dilema si, mai ales, Observator cultural, cite o interventie din Adevarul literar si artistic, Cinesemnal – Cinemateca Romana si Plai cu boi, precum si o parte din pronuntarile la Radio Romania Cultural, cu unele prescurtari, dar si cu frecvente adaugiri la zi, ca note de subsol. Textele sint ordonate cronologic, fiecare an avind definitia sa: „1999. Uvertura cu premonitii si S.O.S.“; „2000. Hiatusul filmic dintre secole, noul val ca zvon, restauratia punitiva in culisele mediocratiei“; „2001. Falimentul moral si restauratia versus reforma si refondare. Manifestul unui regizor debutant“; „2002. Restauratia in mars prin enclava cinematografica. Al patrulea val regizoral – o ipoteza plauzibila“; „2003. Bilantul restauratiei: perpetuarea mediocratiei si opturarea noului val“. Multumesc pe aceasta cale celor pomeniti in articolul de mai sus si cu alte ocazii, pentru prestatiile lor expresive, ii rog sa ramina in continuare in posturile in care se afla sau sa avanseze, procedind si in viitor la fel.


Post post scriptum

Salut reintroducerea in Palmaresul premiilor UCIN, dupa cinci ani de absenta, a premiului pentru critica suprimat in 1999 la aparitia volumului Istoria critica a fimului romanesc contemporan. 1. Distinctia e restabilita in 2003 cu denumirea si destinatia „Premiul pentru carte de cinema – Ion Truica pentru volumul Poetica filmului de animatie“. Precedentul premiu UCIN pentru critica din seria intrerupta a fost inminat in 1998 pentru anii 1996-1997: „Viorel Domenico pentru volumul Istoria secreta a filmului romanesc“ (cf. Premiile cineastilor. 1970-2000, tiparitura UCIN ingrijita de Nicolae Cabel). Intre timp, operatia respectiva, coborita in rang, era repartizata spre executie asociatiei criticilor din subordine, dar protestul subordonatilor privati acum de aceasta atributie nu va veni, fiindca au fost (ras)platiti pentru modul cum au executat-o in rastimp, iar momentul ales pentru miscarea inversa e cel mai oportun: premiul pentru critica nu e acordat unui critic. Scoala din anticamera Comitetului Politic Executiv al PCR nu se dezminte.