Istoria
filmului Avatar îşi are începuturile în anii ’90, cînd James Cameron scria un
scurt scenariu, de 80 de pagini. După ani în tehnologia 3D a ajuns la nivelul
dorit şi în care regizorul, ajutat de lingvistul Paul Frommer, a lucrat la
crearea limbii Na’vi, James Cameron a început filmarea în 2007 (filmările au
avut loc în Noua Zeelandă, Australia şi SUA), iar la doar cîteva luni de la
premiera sa, în decembrie 2009, Avatar a devenit un fenomen mondial, ce a
stîrnit nenumărate controverse.
Avatar
este un film care conţine toate ingredientele ideale pentru a atrage chiar şi
publicul care, de obicei, nu este un fan al producţiilor SF: a intrigat Vaticanul
– făcîndu-l pe Papa Benedict al XVI-lea să declare că pericolul pe care îl
reprezintă Avatar este acela de a transforma natura în noua divinitate, o
divinitate neopăgînă –, a fost acuzat de incorectitudine politică (John Nolte,
citat de www.huffingtonpost. com, afirma că mesajul lui Cameron este unul care
manifestă ură faţă de America; mai mult de atît, Avatar a fost acuzat chiar de
transmitere a unui mesaj rasist, prin promovarea ideii de superioritate a rasei
albe etc.), a fost acuzat că provoacă depresii (unii spectatori recunoscînd că
nu se mai puteau adapta realităţii, după ce văzuseră fascinanta lume Pandora),
a creat deja o categorie specială de fani, avatards („încerc orice că să evadez
din această realitate şi să trăiesc acolo, chiar şi să intru în comă, pentru ca
lumea mea de vis să fie Pandora“, declară un fan, citat pewww. guardian.co.uk) etc. În plus, au apărut
chiar implicaţii că James Cameron s-ar fi inspirat mai mult decît era cazul
dintr-o serie de scrieri fantastice de Arkady şi Boris Strugaţky, acuză evident
respinsă de regizor.
Principala
critică îndreptată împotriva Avatarului este că în spatele tehnologiei 3D nu se
găseşte nimic în afara unei simple poveşti cu extratereştri de pe o planetă
îndepărtată, iar viitorul filmul nu se va mai baza decît pe succesul adus de un
înveliş strălucitor, prea colorat (aşa cum se afirma pe www. guardian.co.uk).
Nimic mai neadevărat decît această perspectivă reducţionistă: Avatar nu este o
simplă poveste cu extratereştri, iar a crede că acesta este o ameninţare pentru
viitorul filmului denotă atît o lipsă de încredere în posibilităţile
cinematografiei, cît şi un grad de ostilitate în ceea ce priveşte receptarea
producţiilor ce creează o defamiliarizare de universul ştiut. Tot ceea ce a
realizat Avatara fost să deschidă una
dintre numeroasele posibilităţi pe care cinematografia le poate explora.
Recunosc
că întreaga controversă stîrnită în jurul acestui film, precum şi ideea unei
perspective noi, cea 3D, asupra experienţei cinematografice m-au determinat să
devin interesată de un SF care se anunţa a miza pe un imaginar şocant. Am fost
însă plăcut surprinsă să descopăr nu numai efecte spectaculoase, ce arată
nivelul avansat la care a ajuns tehnica vizuală, ci şi un fir narativ care, e
adevărat, nu a impresionat prin vreun element de şoc, ci a păstrat o linie
clasicizantă, căreia i-a trasat însă o perspectivă inedită: ideea de avatar
mulată pe o structură în aparenţă banală. Dacă povestea în sine respectă bine
ştiuta dualitate bine-rău, în mod evident înclinată în favoarea binelui,
aceasta nu presupune o încadrare a Avatarului în linia SF-urilor tipice, de
genul Alien sau Terminator al aceluiaşi Cameron.
Avatar îmbină un nivel SF cu
un plan ce ţine de fantasy şi de mistery, apropiindu-se, de pildă, de filme
precum El laberinto del fauno al lui Guillermo del Toro. Conectarea la un
dublu, la avatarul prin care se poate avea acces într-o lume a cărei
perfecţiune este ameninţată de intervenţia umană, reprezintă structura de
adîncime a filmului.
Efectul
3D potenţează, într-adevăr, fascinaţia asupra lumii naturale extraordinare de
pe planeta Pandora, însă viziunea lui Cameron rămîne atractivă şi impresionantă
chiar şi dincolo de „trucul“ 3D-ului. Munţii plutitori, vegetaţia luxuriantă,
de o coloristică barocă, vietăţile ce trebuie îmblînzite, ikranii, care devin
fideli pe viaţă celui care a reuşit să îi supună, copacul care face legătura cu
spiritele strămoşilor, Eywa, constituie componente ale unei lumi de o
perfecţiune ameţitoare, mind blowing chiar şi în 2D.
Poate că
motivul pentru care Avatar este judecat cu atîta uşurinţă nu constă în faptul
că dincolo de lumea creată de Cameron, ameţitoare prin frumuseţea ei, nu se
regăseşte nimic de substanţă, ci, dimpotrivă, în sugerarea unor realităţi prea
greu de acceptat.
Avatar
(2010), regia: James Cameron; distribuţie: Sam Worthington, Zoë Saldana,
Signourey Weaver, Stephen Lang, Michelle Rodriguez, Giovanni Ribisi, Joel David
Moore, Cch Pounder, Wes Studi, Laz Alonso.
Premii:
Premiul Golden Globe pentru Cel mai bun regizor şi pentru Cel mai bun film,
Premiul Critics Choice Award la categoriile „Best Action Movie“, „Best Art
Direction“, „Best Cinematography“, „Best Editing“, „Best Sound“, „Best Visual
Effects“, Premiul FFCC Award la categoria „Best Cinematography“, Sierra Award
la categoria „Best Art Direction“, PFCS Award la categoriile „Best
Cinematography“, „Best Film Editing“, „Best Production Design“, „Best Visual
Effects“.
Avatar,
ce a avut un buget de peste 300 de milioane de dolari, a detronat recordul deţinut,
timp de 13 ani, de către Titanic, al aceluiaşi James Cameron, de cel mai bine
vîndut film din toate timpurile. De la premiera sa, în decembrie 2009,
Avatara bătut deja recordul de
încasări, înregistrînd peste 2 miliarde de dolari.
În afara
Statelor Unite, filmul rulează cu un succes impresionant în ţări precum Franţa,
Germania, Spania, Marea Britanie, pe cînd în China a fost retrasă varianta 2D,
pe considerentul că trebuie promovate producţiile interne; în urma limitării de
difuzare a filmului Avatar, a fost introdus în cinematografe un film centrat pe
viaţa lui Confucius.
Fanii
filmului se pot bucura acum şi de un site: www.avatarmovie.com, ale cărui
diverse secţiuni oferă chiar posibilitatea învăţării limbii Na’vi sau a
prelungirii aventurilor din Pandora în Avatar, The Game.
un minus al filmului il reprezinta, dupa mine, cele 10-15 minute de "lupta" din finalul filmului. partea aceasta e mult prea comerciala, plina de clisee. prea ieftina
Indignare nejustificataCititorul - Joi, 4 Februarie 2010, 11:36
In acest numar al revistei, aveti si doua admirabile cronici de film. Ma bucur ca v-ati hotarat sa comentati "Avatar" si "Dr. Parnassus". Cei care se indigneaza ca e prea multa politica in revista, sa vada si sa citeasca toata revista: cronici de carte, dar si aceste minunate consemnari cinematografice despre doua filme in voga.
Sclipici pe PandoraCinefil - Joi, 4 Februarie 2010, 14:26
"Avatar" - mai mult sclipici, mai putina substanta. Ingenioasa constructia planetei Pandora.
...adaos de...adaugari (retorice)VerSus - Vineri, 5 Februarie 2010, 14:56
Cu tot respectul, dar partea cu "lupta" din viata de zi cu zi "e mult prea comerciala, plina de clisee. prea ieftina" - mancati de razboaie a caror singur scop e asigurarea unui flux comercial si o cota buna la bursa a firmelor de armamanet si de 'reconstructie'; societatea noastra e prea fada, prea 'sclipicoasa' in falsul sau de reusesc fictiunile sa ne acapareze atat de mult. Capitalismul in plenititudinea desueta a 'luptei de a cumpara si a vinde' este 'cancerul'. Avem resurse, avem putiinta, dar nu si vointa din cauza intereselor meschine a celor de la putere. Ia sa fie cheltuite fondurile pentru inarmare/dezarmare spre folosul avansului tehnic-medical, social-organizatoric etc. "Avatar" e o chemare la reala natura a omului si la frumusetea comuniunii armonioase, iar noi criticam din prisma 'papucelului cu halat de barfa de dupa corporatismul derizoriu de zi'. Da, "lumea creată de Cameron" este "ameţitoare" prin "sugerarea unor realităţi prea greu de acceptat.", mai ales cand sunt interese de 'supunere a maselor', cum e cu Vaticanul.
offffqui-qui - Duminica, 7 Februarie 2010, 04:45
Sper ca nu sunteti serioasa crezand ca acest textuletz dulceag si rarefiat este o cronica critica facuta filmului Avatar! voilà cateva idei de reflectie:
1) scenariul : orice student de anul I in antropologie sau studii culturale regaseste mitul bunului salbatic, al eroului civilizator, al trangresarii lumilor si al "interpretului cultural", al femeii ca "agent de integrare societal-culturala", etc. 2) elementele tehnice: nimeni nu contesta performantele tehnice, dar se pune intrebarea "pachetului discursiv" care le insoteste - ce fel de realitate ni se livreaza - sa ne gandim numai la distanta personala care e complet anulata de apropieri micronice intre personaje si spectatori
avaraaarale - Luni, 8 Februarie 2010, 22:39
oamenii se mananca unii pe altii. aceasta e creuda realitate. si eu am sapas placut surprinsa dar in acelasi timp si trista pentru ca traim intr-o lume prea cruda si prea plina de sine care nu mai are valori, unde suntem cai mai buni dupa numarul de arme sau de distrugeri in masa pe care le facem.
noi suntem niste amanunte minuscule. nu vom reusi niciodata sa schimbam nimica... nici cu un film care ii face pe altii sa se sinucida.
e un film foarte reusit. este adevarat ca acea lupta de la sfarsit e cam comuna si superficiala.
dar trebuie sa existe mereu un happy end
cred ca daca era ceva tragic la sfarsit, ca de exemplu exterminarea bastinasiilor... se sinucideau mai multi oameni...
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters