Pe 24 ianuarie,
Cineclubul „Luni de film“ de la Noul Cinematograf al Regizorului
Român (NCRR) a prezentat al doilea film realizat de Dan Piţa
şi Mircea Veroiu pornind de la povestirile lui Ion Agârbiceanu,Duhul aurului (1974).
După ce, pe 29
noiembrie 2010, Dan Piţa participase, alături de directorul de
imagine Iosif Demian (stabilit în Australia), la proiecţia din
cadrul Cineclubului cu Nunta de piatră (1973), regizorul a revenit
la „Luni de film“ împreună cu scriitoarea Silvia Kerim,
producător delegat la Duhul aurului. După proiecţie, spectatorii
(de la studenţi la cele mai diverse facultăţi pînă la
cinefili şi cineaşti experimentaţi) au avut numeroase comentarii
şi întrebări pentru cei doi invitaţi, astfel încît
discuţia a durat la fel de mult ca şi filmul.
Dan Piţa a
început prin a observa că, în 1971, cînd au filmat
la Roşia Montană, el şi Mircea Veroiu doreau să realizeze un
singur lungmetraj, împărţit în patru episoade (cîte
două regizate de fiecare): „Intenţia noastră era să facem un
film de aproape 3 ore şi să reconstituim lumea lui Agârbiceanu
cît mai fidel, cît mai aproape de intenţiile
scriitorului. Cînd am legat cele patru poveşti şi s-a făcut
vizionarea la Centrul Naţional al Cinematografiei de atunci, unii
s-au plictisit, alţii au zis că e prea lung filmul şi a trebuit să
hotărîm noi care dintre cele patru episoade vor constitui un
film. Aşa am şi făcut“. Rezultatul a fost Nunta de piatră,
compus din mediumetrajele Fefeleaga (regia: Mircea Veroiu) şi La o
nuntă (regia: Dan Piţa). După multe insistenţe şi audienţe la
factorii de decizie din cinematografie, cei doi cineaşti au reuşit
să impună şi al doilea film, Duhul aurului, cuprinzînd
mediumetrajele Mârza de Mircea Veroiu şi Lada de Dan Piţa.
„Pentru mine, toate cele patru constituie un singur film. Nu sînt
două filme, dar aşa au ajuns ele la public şi trebuie respectată
formula asta“, a adăugat regizorul.
Silvia Kerim, care
a lansat anul trecut volumul Mircea Veroiu: Ultima vară a tinereţii,
a menţionat că, în România comunistă, producătorul
delegat trebuia să fie atent la calitatea artistică şi la măsura
în care scenariul se regăsea în film. Ca producător
delegat, după Duhul aurului, ea a mai colaborat la alte 3-4 filme
regizate de Mircea Veroiu. Silvia Kerim şi-a amintit cum, la cîteva
luni după premiera cu Nunta de piatră, Mircea Veroiu şi Dan Piţa
au primit fiecare cîte o hîrtie de la Buftea, prin care
li se solicita să plătească 7.000 de lei (sumă foarte mare în
acei ani) pentru „excedentul de peliculă“ de la filmare („pe
care, oricum, urmau să-l arunce la gunoi“). Din fericire, datorită
lui Dumitru Fernoagă (directorul Casei de Filme 5) şi lui
Constantin Pivniceru (pe atunci directorul general al Studioului
Bucureşti, în prezent, vicepreşedinte al Uniunii Cineaştilor
din România), cei doi tineri regizori au reuşit să termineDuhul aurului în 1974, beneficiind de cîteva zile de
filmări suplimentare. Silvia Kerim a precizat că premiera a avut
loc la Viitorul, „un cinematograf modest“, nu la Scala sau
Patria, sălile centrale în care erau organizate, de obicei,
premierele filmelor româneşti. Ulterior, un spectator a ţinut
să nuanţeze această afirmaţie, spunînd că la Viitorul se
prezentau, de obicei, filmele de artă, aşa că în acea salăDuhul aurului şi-a găsit publicul potrivit. „Aceste bijuterii,
aceste capodopere ale filmului nostru ar trebui să fie subtitrate şi
să circule într-o lume în care românii sînt
trataţi ca nişte hoţi, ca să se ştie ce artişti avem“, a
conchis Silvia Kerim, cerîndu-i scuze publicului, deoarece a
fost prea sentimentală.
Pentru Dan Piţa,
adevăratul său debut şi al lui Mircea Veroiu nu este legat deNunta de piatră şi Duhul aurului, ci de Apa ca un bivol negru, un
lungmetraj documentar despre inundaţiile din 1970 şi, totodată, un
film-manifest al generaţiei ’70 din cinematografia românească,
ai cărei reprezentanţi de abia absolviseră Institutul. „Toţi au
pus umărul, dar îndrăznesc să spun că în mod
strălucit cîţiva: Mircea Veroiu, Iosif Demian, care a filmat
foarte mult, şi Dan Naum, care un an şi ceva a montat, pînă
la istovire, fiecare variantă pe care noi i-o ceream şi cu care îl
chinuiam. El monta ziua, altul filma, iar seara Mircea şi cu mine
stăteam în cabina lui din Buftea şi montam cu el filmul
nostru, chiar şi pînă la miezul nopţii.“
Dan Piţa a vorbit
şi despre locurile în care s-au filmat Nunta de piatră şiDuhul aurului: „Mergînd pe urmele lui Agârbiceanu, care
a locuit în zona respectivă, am descoperit Apusenii şi am
descoperit Roşia Montană, care era un decor de film parcă lăsat
de Dumnezeu pentru noi, deoarece nu a mai trebuit să reconstruim în
Buftea, în platou, ce găsisem deja. Am descoperit acolo o lume
fascinantă, foarte aproape de viziunea lui Agârbiceanu asupra
satului, şi am crezut că în felul ăsta îl servim mai
bine“. Silvia Kerim a adăugat o informaţie primită de la Radu
Boruzescu, „ajuns unul dintre cei mai mari scenografi ai lumii“
(în special în teatru): „Acum aproape un an, arhitecţi
români şi francezi, avînd un DVD cu Nunta de piatră de
la Dan Piţa, au încercat să se ralieze demersului de salvare
a Roşiei Montane arătînd acest film. Bănuiesc că la fel de
convingător ar fi fost şi splendoarea asta de Duhul aurului...“.
Regizorul invitat
al cineclubului a mai spus: „Ne-am propus să avem cuvinte cît
mai puţine în film, pentru că sonorizarea era foarte ciudată.
Şi acum, de cîte ori văd cîte un film românesc,
am sentimentul că nu e bine captat sunetul, spre deosebire de
filmele făcute în America. Eu mi-am făcut filmele ţinînd
cont de două ceremonii: nunta şi înmormîntarea. Apoi am
reuşit ca în toate filmele mele să introduc cîte o
scenă de nuntă, dar fără să urmăresc asta“.
Întrebat de
elementele de western din Duhul aurului, Dan Piţa (care, alături de
Mircea Veroiu, a realizat, prin trilogia „ardelenilor“, singurele
producţii româneşti aparţinînd integral acestui gen de
origine americană) a mărturisit că iubeşte westernul („sînt
fascinat de poveştile spuse de americani şi mai ales de lumea
lor“), la fel cum îl iubea şi prietenul său. Silvia Kerim
l-a completat, spunînd că unul dintre filmele pe care Mircea
Veroiu le ştia, cadru cu cadru, era Undeva, cîndva în
Vest al lui Sergio Leone.
O veste bună
pentru cinefilii interesaţi de marile filme româneşti: Dan
Piţa a declarat că intenţionează să lanseze pe DVD Nunta de
piatră, Duhul aurului şi alte tilturi importante din filmografia
sa, în prezent greu accesibile.
Duhul aurului
Duhul aurului este
o adaptare cinematografică
după povestirile Vîlva băilor
(Mârza) şi Lada de Ion Agârbiceanu, plasate în
Munţii Apuseni, de sfîrşitului veacului al
XIX-lea – o lume dominată de „demonul
galben“, care le ia minţile oamenilor. Filmul
a obţinut cinci premii ale Asociaţiei
Cineaştilor din România (ACIN) pe anul 1974 –
pentru regie (Mircea Veroiu şi Dan Piţa),
imagine (Iosif Demian), interpretare
feminină (Eliza Petrăchescu), muzică (Dorin
Liviu Zaharia) şi montaj (Dan Naum) –,
precum şi Premiul Special al Juriului la
Festivalul de la Bergamo, 1975.
În imagine: regizorul Dan Piţa, la Cineclubul „Luni de film“, 24 ianuarie 2011; fotografie de Petru Leonte
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters