OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dupa doua luni de vacanta, pe 3 septembrie, Institutul Cultural Roman si-a relansat serile de film romanesc cu un tinar cineast cvasinecunoscut in tara sa de origine. Bogdan George Apetri a absolvit recent prestigioasa Columbia University (School of the Arts) din New York, cu un dublu master of fine arts, in regie si imagine de film. Scurtmetrajele sale studentesti au circulat pe la zeci de festivaluri din toata lumea, reprezentind Romania, tara in care nici macar criticii de cinema n-au auzit de autorul lor.

Ce-i drept, A Very Small Trilogy of Loneliness si Last Day of December au fost prezentate si in cadrul unor festivaluri de la noi (Transilvania, Anonimul si IPIFF), dar au trecut aproape neobservate. Oare citi cinefili autohtoni stiu ca primul titlu citat a fost nominalizat anul trecut la „Oscarurile studentesti“ (premii pe care Academia de Arte si Stiinte Cinematografice din SUA le acorda celor mai promitatori dintre viitorii regizori), iar anul acesta a fost singurul film romanesc selectat in competitia de la Clermont-Ferrand (cel mai important festival din lume dedicat exclusiv scurtmetrajelor)?

in aceste conditii, grupajul prezentat de ICR, incluzind cinci dintre filmele de pina acum ale lui Bogdan George Apetri, a reprezentat un eveniment cultural necesar. Publicul a avut ocazia sa urmareasca si evolutia autorului, pentru ca, de la Corny (2002) pina la Last Day of December (2006), cineastul a renuntat treptat la momentele comice, inlocuindu-le cu accente dramatice. De fapt, nici macar Corny, scurtmetraj care poate fi acuzat de persoanele foarte religioase ca trivializeaza relatia cu divinitatea, inaltind un banal baton de ciocolata la rangul de sens al vietii, nu este doar comic, capatind spre final valente tragice. Indiferent daca povestile lor sint plasate intr-o megametropola multiculturala precum New York-ul sau intr-un sat romanesc din creierii muntilor, filmele lui Bogdan George Apetri vorbesc in primul rind despre insingurare, cea mai grava maladie a spiritului contemporan. Problema personajelor nu este atit lipsa de comunicare, ci refuzul comunicarii cu aproapele, cum o dovedeste A Very Small Trilogy of Loneliness, in care cineastul izbuteste sa ne spuna o poveste convingatoare fara sprijinul cuvintelor, doar prin imagini si sunete.

Reusita unui astfel de experiment riscant dovedeste superioritatea unei scoli de film straine, in care, pe linga propriile sale proiecte de scurtmetraj, cineastul in devenire trebuie sa realizeze o serie de exercitii de regie, straine studentilor de la UNATC: filme cu doar doua personaje sau fara dialoguri si sound design (numai cu muzica), refacerea – cu o mica inovatie – a unei secvente faimoase sau exemplificarea unui anumit procedeu tehnic, filmarea unui concert sau a unui spectacol de teatru s.a.m.d. Astfel de exercitii, desi aparent restrictive, ii ofera regizorului posibilitatea de a se concentra asupra decupajului secventelor si compozitiei cadrelor, fara a-si mai face griji privind interpretarea actorilor, scenografia sau sunetul. De aceea, cinematografia noastra are nevoie (si) de regizori care sa fi trecut printr-o scoala de film profesionista din afara tarii. Cel mai bun exemplu este Cristi Puiu, care, reintors de la Geneva, a reinventat cinematograful mioritic, iar lista poate fi continuata cu Thomas Ciulei (documentaristul a studiat la München si la New York) si cu Ruxandra Zenide (prima femeie regizor care a debutat in lungmetraj dupa 1989 a urmat cursurile celebrei scoli de film FAMU din Praga).

Revenind la Bogdan George Apetri, nu cred ca este straina de educatia sa intr-ale regiei nici preocuparea pentru structura simetrica a filmelor sale; doar The Arrival of the Train at the Station (un filmulet dintr-un singur cadru, omagiu – nelipsit de ironie postmodernista – adus fratilor Lumière, cu al lor celebru L’arrivée d’un train à La Ciotat) reprezinta o exceptie de la regula. in rest, cineastul nu se multumeste sa decupeze „felii de viata“, ci aspira sa creeze lumi fictionale perfect inchegate, in care putem deslusi paralelisme intre actiunile a doua personaje sau ale unuia si aceluiasi personaj la doua virste diferite (ca in Last Day of December), finaluri inchise, circulare, sau climaxuri dublate etc. Bogdan George Apetri, care, pe linga regizor, este si scenarist, operator, monteur, sound designer si producator, se dovedeste un autor total, pe care noul cinema romanesc ar trebui sa-l revendice cit mai curind.