OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Incepind din 1993, la fiecare sfirsit de ianuarie se desfasoara in capitala Cehiei un amplu festival consacrat creatiei cinematografice si de televiziune. Initiatorul acestui proiect este regizorul si producatorul Fero Fenic, personaj pe cit de sufletist si entuziast, pe atit de pitoresc si controversat in cinematografiile ceha si slovaca din ultimii douazeci de ani. Cu un deceniu in urma, ideea sa de a organiza o „antologie a filmului mondial“ (!) a fost primita cu scepticism si chiar cu ilaritate. Nu mica le-a fost surprinderea pesimistilor atunci cind, dupa numai citeva editii, acest festival (de altminteri necompetitiv) a devenit cel mai important tirg de film din Europa Centrala. Se proiecteaza aici in fiecare iarna peste 400 de pelicule (documentare si de fictiune), se incheie contracte impresionante, se realizeaza cifre de afaceri comparabile cu acelea „atinse“ in culisele festivalurilor de la Cannes, Venetia sau Rotterdam.

Tocmai din acest motiv, „puteri cinematografice“ traditionale precum Franta, Italia sau Germania isi organizeaza la FebioFest ample „sectiuni nationale“, care nu contin niciodata mai putin de 30 de titluri. O participare constanta si aplaudata au avut, mai ales din 1997 incoace, Rusia si cinematografiile ex-sovietice. Mileniul al treilea a adus cu sine si o binevenita „invazie“ de filme sud-coreene, latino-americane si iraniene, menite sa reprezinte dinamica dezvoltare pe care a cunoscut-o cea de-a saptea arta in tarile respective. Eforturi sustinute pentru a trimite in ianuarie la Praga macar doua sau trei titluri depun chiar si Bulgaria, Albania, tarile baltice sau Kirghizstanul. Si exemplele ar putea continua. Nu lipseste nici „lumea buna“. La editia din acest an, Roman Polanski si-a prezentat productia de ultima ora The Pianist (titlu mult mai convingator decit penibilii si comercialii Ochi larg deschisi pe care i-a semnat in 2001), iar Laura Betti a adus cu sine, pe linga amintirile despre Pier Paolo Pasolini, si un incitant documentar consacrat marelui scriitor si cineast italian. Conferinte de presa reusite si interesante au mai sustinut Agneszka Holland, Juan Carlos Cremata Malberti, Roman Balajan, Brad Kahlhamer, Andrei Kravciuk, Michelle Svenson, Tom Tykwer sau Francziszek Pieczka – pentru a mentiona doar numele cele mai sonore.

Speram ca elementele pe care le-am amintit pina acum au reusit macar sa schiteze o imagine a dimensiunilor si a importantei acestei ample antologii de inceput de an consacrate slujitorilor celei de-a zecea muze. Sa mai adaugam doar faptul – destul de trist – ca, pina acum, prezenta romaneasca la FebioFest a fost, mai degraba, sporadica si simbolica. In 2001, Lunga calatorie cu trenul a lui Sinisa Dragin (titlu a carui participare a fost anuntata in ultima clipa, dupa tiparirea programului oficial!) a facut senzatie, dar stie tot romanul ce se poate si ce nu se poate face cu o (singura) floare… Anul trecut ne-au salvat onoarea niste materiale video si de televiziune bine injghebate si gindite, dar al caror principal neajuns a fost, din nou, putinatatea (ca sa nu spunem singularitatea) lor. In schimb, in aceasta iarna „ne-am dat drumul“!!! La FebioFest au fost prezente nu mai putin de opt filme romanesti (Raminerea, Marfa si banii, Filantropica, Razboi in bucatarie, Pepe si Fifi, E pericoloso sporgersi, In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura si Faimosul paparazzo).

Intr-o capitala europeana in care persoanele de virsta medie nu mai stiau nimic despre cinematografia noastra de aproape 14 ani, iar tinerii si adolescentii nu erau siguri daca la poalele Carpatilor s-a auzit vreodata vorbindu-se despre notiuni „abstracte“ precum pelicula, camera sau montaj, interesul pentru titlurile prezentate la proaspat incheiata editie a FebioFest-ului a fost enorm. Iar succesul, trebuie s-o spunem, s-a ridicat la inaltimea interesului si a asteptarilor. La concurenta cu peste 400 de productii venite din lumea intreaga, toate filmele noastre s-au „jucat“ cu casa inchisa! Un bilet la Filantropica, Marfa si banii, E pericoloso sporgersi sau In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura nu se mai putea gasi nici la suprapret! Si aceasta in conditiile in care, in acelasi multiplex, la aceeasi ora, rulau L’intervention divine, M. Klein sau Un soir, un train! Am trait s-o vedem si pe-asta! Sintem „mai tari decit ei“!

Mai multe companii de distributie si-au exprimat interesul in legatura cu unul sau altul dintre titlurile romanesti prezente in festival. Negocierile par a fi ajuns intr-un stadiu avansat pentru Filantropica. Dar nu ne propunem aici sa evidentiem un film in detrimentul altuia. Ceea ce s-a intimplat la Praga a fost, in primul rind, o „victorie colectiva“ a cinematografiei noastre. Intr-un oras care aproape uitase de noi, am demonstrat ca filmul romanesc traieste si ca nimeni nu-i mai poate adresa acuzatii gratuite de „elitism“ sau „veleitarism festivalier“. Spectatorii prezenti in sali erau, ce-i drept, critici si istorici cehi de renume, interesati de evolutia cinematografiei romanesti dupa caderea comunismului si, mai ales, de revirimentul sau din ultimii doi ani, dar si „oameni de pe strada“, printre care – fapt imbucurator – foarte multi tineri, curiosi sa constate daca pe meleagurile lui Dracula stie cineva sa tina in mina o camera de luat vederi. Asa cum am mai mentionat, interesul publicului a fost rasplatit din plin, iar entuziasmul crescind al cehilor fata de cultura romana incepe sa aminteasca de „vremurile de aur“ din anii ’60.

O excelenta impresie a creat si invitatul roman prezent la FebioFest, Laurentiu Damian, prorector al UNATC, redactor-sef al revistei Cinema si regizor al filmului Raminerea. Conferinta de presa a lui Damian a fost una dintre cele mai reusite, fapt recunoscut chiar de catre organizatorii festivalului. La rindul lor, redactorii Departamentului Cultural de la Prima (unul dintre cele mai urmarite posturi de televiziune din Republica Ceha) i-au consacrat cineastului roman un program de aproape 30 de minute, cuprinzind un interviu si secvente din filmele sale. Nu exageram cu nimic afirmind ca succesul romanesc de la FebioFest se datoreaza in mare masura invitatului din acest an.

Succesul romanesc de la Praga s-a reeditat la Brno, Ostrava, Liberec si Bratislava, unde au fost reproiectate o parte dintre filmele prezente in festival, dupa inchiderea oficiala a acestuia. Pe de alta parte, pelicula Faimosul paparazzo ne va reprezenta si la Zilele Filmului European, antologie traditionala organizata la Praga in prima jumatate a lunii martie si unde participarea romaneasca este, de asemenea, o premiera. Drumul a fost deschis. Sa speram ca vom avea puterea sa-l urmam, ca am reusit sa intelegem, o data pentru totdeauna, eroarea (jenant de frecventa in ultimii 14 ani) de a plasa Praga undeva intr-o zona a provincialismului cultural european si ca nu o vom repeta. Nu putem incheia fara a mentiona echipa care au sprijinit participarea filmului romanesc la editia din acest an a FebioFest-ului – Viorica Bucur, Alina Salcudeanu si Nicoleta Mocanu.