OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cinematograful asiatic e in mare voga in Europa ultimelor decenii, cind se descopera nu doar nume importante din tarile asiatice, dar si cinematograful de serie B si cel de consum. Sint multe festivaluri de film asiatic in Europa, dar majoritatea covirsitoare sint de interes local. Exista doar citeva mari, de interes european – cele mai mari sint cele de la Deauville (Franta) si Udine (Friuli, Italia).
Cel de la Udine (Udine Far East Film Festival) e centrat numai pe Extremul Orient si pe film comercial (cinema popolare, cum ii spun italienii). Din 21 in 29 aprilie 2006, a avut loc editia a VIII-a, cu vreo 70 de filme si foarte mult public.

Festivalul nu e unul competitiv propriu-zis (acorda numai un premiu al publicului) si prezinta, de regula, filme din anul precedent sau din cel in curs (2005-2006). Anul acesta a fost conceputa si o sectiune speciala, Asia cinta – Panorama musicalului asiatic, cu filme din anii 1930-1970. Foarte bine construita, prezentind raritati nu doar pentru Europa, ci si pentru Asia insasi, cu filme de la cele de propaganda maoista din China anilor Revolutiei Culturale (care abundau, impreuna cu cele nord-coreene, pe ecranele românesti din perioada ceausista), si pina la filmele japonezului Inoue Umetsugu.
I-a fost adus un tribut si unuia din cei mai cunoscuti regizori japonezi de film pink – Meike Mitsuru. Excelenta, de exemplu, parodia The Glamorous Life of Sachiko Hanai (2005), subintitulat (de catre italieni) „invazia cea mai porcoasa a lui George W. Bush“. Aflam, din film, ce alte lucruri mai poate face degetul aratator al stapinului lumii, pe linga obsesia de a apasa pe butonul declansator al razboiului atomic.

Filmele asa-zis in competitie (adica supuse votului publicului) au fost peste 45, din China (continentala), Hong Kong, Taiwan, Japonia, Coreea (de Sud), Thailanda si Filipine. Dintre ele – foarte multe de interes minor, replici ale filmelor hollywoodiene, de divertisment, doar ca unele mai prost facute (decit cele americane): comedii facile (M.A.I.D., Thailanda 2004, regia Yongyoot Thongkongtoon); filme (la fel de facile) cu si pentru adolescenti (Linda Linda Linda, Japonia 2005, regia Yamashita Nobuhiro) sau copii (Exodus: Tales from the Enchanted Kingdom, Filipine 2005, regia Eric Matti); drame romantice; thriller-uri de consum...
O parodie foarte reusita, foarte haioasa, e japonezul Tokyo Zombie (2005), de Sato Sakichi, plecind de la filmele cu zombi ale lui George A. Romero, parodiind scene din ele si mergind mai departe, cu multa imaginatie si putine mijloace.

Horror-urile si thriller-urile hard sint la virf in Extremul Orient – cinematografiile din zona exceleaza printr-o imbinare de rafinament, atmosfera si fantezie horror care, in ansamblu, dau produse cu mult peste nivelul celor hollywoodiene de gen. Taiwanezul The Heirloom (2005), regia Leste Chan, e un film cu fantome in aparenta banal, dar cu o imagine excelenta si o atmosfera foarte buna, ambele garantind rezultatul. Iar Rampo Noir (2005) e un film alcatuit din patru episoade, fiecare din ele realizat de cite un regizor. E definit, in programul festivalului, drept „delir ero-guro“ (erotic si grotesc) si unele episoade sint de-a dreptul halucinante: Caterpillar, de Sato Hisayasu, in care o sotie trasnet practica sex sado-maso cu un sot probabil fost trasnet, dar intors din razboi mutilat, fara miini si fara picioare, fara chiar si puterea de a vorbi – o omida, asa cum ii spune si titlul.
N-au lipsit povestile mai putin „tensionate“, bine facute – hongkong-ezul Cocktail (2006), de Herman Yau si Longisland So, cu povestile citorva personaje care au legatura (lucreaza, frecventeaza sau vin intimplator in contact) cu un bar de noapte din Hong Kong. E foarte bine filmat, foarte bine montat – povestile decurg fluent una din alta. De asemenea, e excelent construit coreeanul All for Love (2005), regia Min Kyu-dong – mozaic de mai multe destine care se intersecteaza, ca-n filmul Barbarei Albert (Nordrand), ca-n Istanbul Tales sau ca-n cel al lui Robert Altman (Short Cuts).
Una peste alta, Udine Far East Film Festival iti da ocazia sa vezi film comercial asiatic pe care altfel n-ai avea unde sa-l vezi, iar pe de alta parte nu ocoleste filmele „de festival“ sau chiar „de autor“, acoperind un spectru mult mai larg decit alte festivaluri. Cit despre organizare – jos palaria!