Anul trecut, cu putin inaintea lansarii filmului Any Given Sunday/Duminica, pierzi sau cistigi pe ecranele americane, Elaine Lipworth statea de vorba cu regizorul lui, Oliver Stone, despre...
Duminica, pierzi sau cistigi*
Sint foarte multumit de filmul asta. E vorba despre traditie, despre schimbare, despre conflictul dintre eul individual si cel de echipa. Fiecare dintre personajele principale trece printr-o schimbare de un soi sau altul si invata din aceasta experienta.
Despre asta este vorba in film: a invata din lucrurile trecute, a-ti recunoaste responsabilitatea fata de trecut si fata de viitor si a incerca sa traiesti in ambele lumi in acelasi timp, asa cum incearca personajul lui Pacino (Tony D’Amato, n.tr.). Familia lui e trecutul iar el a pierdut legatura cu trecutul.
Cine vrea o familie disfunctionala? Cine vrea toate acele minciuni oribile? In filmul meu, eu ma lupt pentru un nou concept, potrivit caruia oamenii pot invata, pot deveni mai buni, se pot ajuta. Filmul demonstreaza ca o echipa poate functiona mai bine decit un individ. Indivizii se maninca unii pe altii, se ucid, dar ca grup, de pilda ca echipa de fotbal, lumea poate deveni mai buna.
Am cunoscut pusti care au venit sa-mi spuna: „Am vazut JFK de douaj’ de ori, filmu’ asta mi-a deschis mintea, omule!“ A fost foarte important pentru mine s-aud asta. E o placere pe care n-o poti cumpara cu nimic.
Oliver Stone
Eu nu sint deloc ca Pacino in film, dar e-adevarat ca lumea ma compara toata vremea cu filmele mele, cu Nixon, sau cu Jim Morrison in The Doors, sau cu Garrison in JFK, sau cu Kennedy. Oamenii ma vad in culori foarte pestrite, citeodata ca un demon, alteori ca un inger.
Spre deosebire de personajul lui Pacino, eu sint foarte apropiat de familia mea, atit de fosta sotie, cit si de actuala. Sint amindoua extrem de iubitoare, iar eu le-am fost mereu loial.
Bineinteles ca am ratat nenumarate lucruri in viata, n-am fost in stare sa gasesc echilibrul dorit in privinta multora. Dar am reusit pina la urma sa gasim solutia impreuna si furia ne-a mai trecut. Copiii sint fiinte care invata, cresc si dispar din viata ta inainte sa-ti dai seama. Am avut o viata grea, dar o familie unita.
Fotbal american
Fotbalul este conflict in forma rituala. E ca un spectacol cu gladiatori. E, in acelasi timp, o religie care se practica duminica si versiunea americana, violenta, a jocurilor cu gladiatori.
Charlton Heston joaca in Ben Hur un sclav alb care e gladiator, acum, in anul 2000, apare in chip de presedinte al federatiei de fotbal – un rol foarte pretentios si nobil, foarte à la Charlton Heston. Acum, sclavul a ajuns jucator de fotbal, este Jamie Foxx (personajul din film se numeste Willie Beamen). Desi cistiga milioane de dolari, ironia este ca a ramas tot sclav, trudind la galera.
Jucatorii de fotbal sint foarte superstitiosi. Unii iti vor spune ca aud pasii vechilor jucatori bintuind stadioanele... Ce-mi place la fulgere (si folosesc o gramada in filmul asta!) este ca par a spune ca zeii sint acolo, zeii fotbalului: bintuie cerul inca de la prima secunda a meciurilor.
Muzica
Am recurs la sase compozitori diferiti: (LL) Cool J a contribuit cu un cintec, Courtney Love cu altul, iar Robbie Robertson (fostul lider al trupei The Band) a jucat un rol urias la muzica filmului.
Cameron Diaz
Intr-una din scene (care se petrece in vestiarul fotbalistilor), am pus-o pe Cameron sa se-mbrace in toalele cele mai trasnet si i-am zis unuia dintre actori, care era in fundul gol, „Du-te si zii-i hello lui Cameron“. A fost o chestie absolut improvizata, daca si-ar fi infasurat pe el un prosop nu l-as fi oprit. Am lasat pur si simplu lucrurile sa curga de la sine... Iar JC (actorul) a facut ce i-am zis si Cameron nici n-a clipit! M-a facut praf reactia ei. E atit de cool. Mi-as dori foarte mult sa lucrez din nou cu ea. E frumoasa, haioasa si e o placere sa lucrezi cu ea.
Viata si filme
Viata e plina de controverse, comportamentul uman la fel. Cred in comportament si in studierea comportamentelor si in ideea ca trebuie sa fii realist in viata.
Poate ca oamenii sint mult mai directi in filmele mele. Eu sint mereu pe graba, gata sa prind ultimele titluri ale ziarelor, cine stie?, poate vorbesc despre mine... Dar nici unul dintre filmele mele nu e la fel cu altul. Nixon e o pelicula introvertita, meditativa. U Turn (Ocol periculos) a fost cu totul altceva, singurul meu film in care toata lumea moare la sfirsit si nu ramin decit vulturii care dau tircoale cadavrelor. Cred ca asta spunea ceva despre ce simteam atunci despre mine si despre viata mea. Era un punct mort, era timpul sa fac „U Turn“ (cale-ntoarsa)...
Intr-o vreme, credeam ca pot sa rezolv de unul singur anumite lucruri prin intermediul filmelor mele, dar acum stiu ca e nevoie de un efort global. Ai nevoie de tot sufletul si de toata inima si ai nevoie sa-i inspiri si pe ceilalti sa-si dedice tot sufletul si inima lor.
Traducere si adaptare de
Alex. Leo Serban
(Warner Bros., prin amabilitatea firmei InterComFilm Romania)

