OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prea captaţi de deliciile şi suspansul festivalurilor, nu prea mai avem însă timp să ne ocupăm de prima, principala şi pînă la urmă singura sursă de informare certă asupra evoluţiilor/involuţiilor şi celorlalte stări reale ale filmului propriu şi străin, care sînt premierele publice locale. Probabil că la asta contribuie şi dispariţia a ceea ce s-ar putea numi reţeaua naţională de cinematografe – fenomen de care nici un factor autorizat nu ia act serios, nu formulează şi nu supune unei dezbateri profesioniste un program de salvgardare sau măcar compensatoriu ori de tranziţie. Temerara şi relativ rodnica soluţie din toamna trecută, a particularului Cristian Mungiu, care, în disperare de cauză, a recurs la o caravană, purtînd în căruţă prin ţară un ecran mobil şi rolele/casetele cu filmul 4, 3, 2, nu numai că n-a fost imitată de nimeni, dar nici n-a alertat autorităţile de resort, în căutarea unor continuităţi sau alternative. Aşa s-a ajuns în situaţia fără precedent în care unica lansare românească a lunii mai 2008, cu filmul comercial onorabil Poveste de cartier de Theodor Halacu Nicon, să aibă loc într-un anonimat desăvîrşit, fără conferinţă de presă, fără spectacol de gală, fără programare la cinematograful central al firmei producătoare, Cinema PRO.

 

 

Aşa ajungem şi la numita cacealma. Cum am semnalat într-o notă din Observator cultural nr. 165 (423), la data premierei secretizate cu Poveste de cartier (9 mai 2008), pelicula numită Dincolo de America de Marius Barna, cu un scenariu de Eugen Şerbănescu, urma, de fapt, să fie lansată cu tam-tam sporit, prin includerea în Festivalul Filmului European.  În ziarul AperiTIFF al ediţiei a 7-a a festivalului de la Cluj (unde se ştie că nici un product neaoş n-a trecut proba preselecţiei), Anca Grădinariu a găsit altă locuţiune în citarea aceluiaşi titlu, printre producţiile „lăsate pe dinafară“ chiar de la secţiunea informativă „Zilele Filmului Românesc“: „ultima ispravă (că film nu pot să-i zic) a lui Marius Barna“. Între timp au ieşit la lumină şi alte date: directorul general în funcţie la CNC voise ca productul al cărui scenariu îi aparţine să fie prezentat cu anticipaţie, înainte de Festivalul Filmului European, şi celor zece critici de film străini, invitaţi la o conferinţă de presă/colocviu, la Bucureşti, în luna aprilie, drept mostră pilduitoare asupra ceea ce este filmul românesc azi. Or, nu numai că Dincolo de America  a fost retras pe şest/refuzat tacit în cele trei-patru prilejuri, dar nu mai figurează acum deloc în programările anunţate, deşi finanţarea sa din bani publici a început cu patru ani în urmă şi nimeni din cei vizaţi n-a găsit că e cazul să protesteze ori să explice ceva, după ce scrisesem luna trecută despre filmul-cacealma: „respins de comisia CNC din vara lui 2004 şi intrat în lucru numai printr-o decizie ministerială, contestată la timpul respectiv de tinerii cineaşti“. Aştept în continuare replica şi la formulări încă mai ultragiante: „o politică a struţului, oficializată acum prin filmul girat scenaristic de directorul general de la CNC (ni se spune că premiera va avea loc în toamnă, probabil după ultimele alegeri ale anului), politică generalizată de cei inapţi să deconteze banii publici nemeritaţi“.

 

 

În secretismul practicat asiduu de CNC, extrem de instructivă este cercetarea periodică a site-ului Cinemagia, cu premierele precizate pînă în anul 2012, dar printre care nu citim titlul Dincolo de America. Aflăm cu exactitate că la data de 07.05.2010 va fi lansat în România The Chronicales of Narnia. The Vorace of Down Treader, ca şi informaţii tot atît de minuţioase calendaristic pentru multe dintre sutele de filme străine programate pînă peste pragul deceniului următor, în timp ce premierele româneşti anunţate pentru luna septembrie 2008, îngrămădite ipotetic în număr de patru, claie peste grămadă (laconic: 09.08), nu se ştie cu certitudine la ce date ar putea fi lansate efectiv, încît avem toate motivele să credem/să sperăm că măcar unu-doi dintre cei patru realizatori vor refuza cascada săptămînală, sinucigaşă promoţional, concepută să compenseze hiatusul de vreo patru luni de la cumpăna anilor 2007-2008 şi eschivele din mai-iunie: Boogie de Radu Muntean, Dragoste pierdută/Aripi de fluturi de Petre Năstase (plimbat şi el cu dublul titlu, prin programările fantezist-mincinoase ale ultimilor patru ani), Marilena de Mircea Daneliuc, Week-end cu mama de Stere Gulea. În lunile octombrie-decembrie 2008, nu mai figurează în schimb nici un titlu aplicat la calendar, dintre cele care ar urma să deconteze finanţări din decembrie 2006 ori mai recente. E doar o altă grămadă de patru titluri sub indicativul „Nedatate 2008“, grămadă tocmai bună să facă scăpate rebuturile.