OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- In asteptarea top 10-ului cronicarului de la Chicago Sun Times, Roger Ebert, iata-l pe cel al colegului sau de la Chicago Reader (fost partener de juriu FIPRESCI al subsemnatului), Jonathan Rosenbaum.
Cum il stiam pe Jonathan mare consumator si amator de cinema iranian, as fi putut jura ca, pe primul loc, sta Kiarostami cu The Wind Will Carry Us („o capodopera“). Indeed. Urmeaza: 2. Rosetta (r. Luc si Jean-Pierre Dardenne); 3. Beau Travail (mai incapea vorba?); 4. Ghost Dog – Calea samuraiului – „filmul meu american preferat“); 5. River (r. Tsai Ming-liang) – „minimalism cu maximum de impact“; 6. The House of Mirth – „Gillian Anderson si Dan Aykroyd sint neobisnuit de buni“; 7. The Smell of Camphor, the Scent of Jasmine si The Child and the Soldier – alte doua filme iraniene!; 8. Krustaliov, masina (r. Alexei Gherman); 9. Crouching Tiger, Hidden Dragon; 10. Kikujiro (r. Takeshi Kitano). In categoria „placerilor vinovate“, Rosenbaum listeaza: Nurse Betty, Pola X si... Invizbil si periculos (r. Paul Verhoeven).

- Topul celor cinci cronicari de la Austin Chronicle. In fine, un top unitar, daca se poate spune asa: 1. Traffic; 2. Crouching Tiger, Hidden Dragon – „o poveste de dragoste mai tare decit senzationalele efecte speciale“; 3. Dancer in the Dark; 4. Almost Famous; 5. O Brother, Where Art Thou?; 6. Chuck &Buck + Unde dai si unde crapa + Beautiful People; 9. Chicken Run, + Cast Away + Before Night Falls. Marjorie Baumgarten crede ca Erin Brockovich e un film ratat de putin, ca Dr. T and the Women e cel mai prost film al anului si ca cel mai jalnic „trend“ e „critica extatica la adresa filmelor iraniene, ale caror idei simplissime sint vazute ca niste revelatii“. Oare de ce ne place de aceasta Marjorie? Restul criticilor considera ca cel mai „supraevaluat film al anului“ e Gladiator, in timp cei doi dintre ei desfiinteaza Scary Movie, incluzindu-l la categoriile „cel mai prost film“ si „cel mai jenant trend“: „pirturi deghizate in poante, dar si criticii de film care proslavesc acest rahat de liliac, numindu-l cel mai amuzant film vazut vreodata“. Oare de ce nu ne mai place de acestia? (M.C.)

- Top 10 al celor de la Cahiers du cinéma – publicat in numarul pe ianuarie al faimosului lunar parizian – arata dupa cum urmeaza: 1. Esther Khan (r. A. Desplechin); 2. La captive (r. C. Ackerman); 3. Omul din luna; 4. Misiune pe Marte; 5. In the Mood for Love; 6. M/Other; 7. Virgin Suicides (r. Sophia Coppola) &Yi Yi; 9. Space Cowboys; 10. Les savantes du Bon Dieu. El este rezultatul centralizarii Top 10-urilor celor 16 redactori si/sau colaboratori ai revistei; doua observatii de detaliu: Unu – prezenta in Top 10-le final al unui film atit de prost precum Misiune pe Marte este urmarea „logica“ a plasarii lui foarte sus pe listele noilor (si foarte tinerilor) redactori/colaboratori ai C.d.c. – veteranii revistei (un Thierry Jousse – fost redactor-sef – sau Charles Tesson – actualul redactor-sef) neincluzindu-l printre cele 10 filme preferate..., si Doi – topul criticilor este, pentru prima oara de cind se practica la C.d.c., „exilat“ intr-un colt de pagina, cu o litera putin vizibila (italice) si fara a i se da, aparent, mare importanta... in timp ce Topul cititorilor are parte de „onorurile“ unui chenar, de o litera colorata si – mai ales – de fotografiile celor 10 filme alese! Care sint acestea? 1. In the Mood for Love; 2. Yi Yi; 3. Esther Khan; 4. The Yards; 5. Sleepy Hollow; 6. Space Cowboys; 7. Virgin Suicides; 8. Omul din luna; 9. Ressources humaines (r. Laurent Cantet), 10. Merci pour le chocolat.

-In acelasi numar (553) al revistei: o pagina publicitara anuntind iesirea apropiata (7 februarie) pe ecranele franceze a lui Sous le sable de François Ozon; pagina cuprinde citate din presa, salutind in filmul tinarului cineast „o subtilitate riguroasa, care da acestui al patrulea film al sau o forta neasteptata... Magnific jucat de Charlotte Rampling“ (Le Monde); „are de partea sa calmul regiei, care pune in valoare o distributie prodigioasa (d’enfer) peste care domneste o Charlotte Rampling tulburatoare“ (Libération); „un adevarat soc, o Rampling fabulos «locuita» de cel mai bun rol al sau, un film intens si rascolitor“ (Les inrockuptibles); „un film de o eleganta incordata, cu o mizanscena de o inteleapta virtuozitate“ (Cahiers du cinéma). Cum am vorbit despre acest ultim film al lui Ozon in cronica festivalului de la Salonic (v. Obs. cult., nr. 42), ma bucur sa constat ca, pour une fois, coincid in gusturi cu critica franceza...

-Si o ultima informatie din „Hexagon“: Premiul „Louis Delluc“ – cea mai prestigioasa distinctie acordata unui film de critica franceza – a recompensat anul acesta Merci pour le chocolat al lui Claude Chabrol, aflat intr-o competitie strinsa cu marele favorit, pelicula lui Dominik Moll Harry, un ami qui vous veut du bien; juriul a fost condus de presedintele Festivalului de la Cannes (fostul sau „delegat general“), Gilles Jacob. (Pentru propriile pareri despre Merci pour le chocolat – vezi, in Obs. cult., cronica festivalului de la Venetia, dar si Topul celor mai bune 10 filme din festivaluri, unde se afla pe pozitia 9.)

- In Suedia, Premiile „Gulbagge“ – echivalentele Oscarurilor – sint in principal disputate intre filmul lui Lukas Moodyson Tillsammans (despre care a scris M.C. in cronica festivalului de la Venetia si care este pe pozitia 2 in Top Ten-ul meu de filme din festivaluri) si cel al lui Roy Andersson Cintecele etajului doi (despre care am scris in corespondenta de la Cannes). De remarcat faptul ca filmul lui Moodyson candideaza la categoriile „Cea mai buna regie“ si „Cel mai bun scenariu“, dar nu si la „Cel mai bun film“ – in ciuda faptului ca a fost record de box-office in Suedia (comentatorii locali sustin ca acest lucru se datoreaza atitudinii lui Moodyson la ceremonia de acum doi ani, cind a aratat publicului degetul...). Cu doua categorii in plus („Cel mai bun film“, respectiv „Cea mai buna imagine“), filmul lui Andersson porneste asadar favorit in aceasta competitie, in care mai figureaza extraordinara Lena Endre, protagonista filmului lui Liv Ullmann, Trolösa – evident, la categoria „Cea mai buna actrita“. (a.l.s.)