OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În perioada 27 august-2 septembrie, în al doilea oraș ca mărime din Albania a avut loc a patra ediție a Durrës International Film SummerFest, care a reușit deja să se impună, pe plan național, drept cel mai important eveniment cinematografic anual.

Bugetul festivalului de pe coasta Adriaticii a fost acoperit anul acesta în primul rînd de către Primăria din Durrës, căci Ministerul Culturii și Centrul Național al Cinematografiei au fost zgîrcite cu acest eveniment. Din fericire, primarul local este interesat ca Durrësul să își recîștige reputația de oraș al artelor, pe care o avea în perioada comunistă, așa că directoarea artistică Anila Varfi poate beneficia încă de sprijinul municipalității pentru organizarea festivalului. Totuși, pentru ca acest eveniment cinematografic major să-și asigure continuitatea, spre binele filmului albanez, este necesar ca instituțiile îndrituite ale statului să se implice cu adevărat în finanțarea SummerFest-ului.

Două competiții principale

Cum în Durrës nu mai există nici un cinematograf funcțional (de altfel, în întreaga țară situația sălilor este dezastruoasă), proiecțiile din cadrul festivalului s-au ținut, ca și la edițiile precedente, în două locații im-provizate: Teatrul Aleksander Moisiu și anticul Amfiteatru Roman.

Nucleul programului îl constituie cele două competiții principale, cea internațională („Contemporary Visions“) și cea regională („Balkan World“). Prima dintre ele, jurizată de Nik Powell (producător și director al reputatei National Film and Television School din Londra), Henning Lohner (compozitor și artist video germano-american) și Kujtim Çashku (cineast și profesor de film albanez), a inclus opt lungmetraje de ficțiune europene. Dintre acestea, trofeul „Gladiatorul de Aur“ pentru Cel mai bun film l-a primit o coproducție Italia-Franța din 2009, regizată de cunoscutul cineast Marco Bellocchio. Vincere, un film cu adevărat victorios, o are ca protagonistă pe Ida Dalser (memorabil interpretată de Giovanna Mezzogiorno, premiată și ea la Durrës), prima soție a viitorului lider fascist Benito Mussolini; ea i-a născut un copil înainte de Primul Război Mondial, care i-a despărțit. Atunci cînd a ajuns la putere, Mussolini i-a persecutat pe Ida și pe fiul ei, ținîndu-i închiși în aziluri. O poveste impresionantă și inedită pentru cea mai mare parte a publicului, pe care Marco Bellocchio (recent premiat la Veneția pentru întreaga sa activitate) a transformat-o într-un film extraordinar.

Premiul pentru cel mai bun regizor i-a revenit lui Lech Majewski, pentru temerarul său film The Mill and the Cross (coproducție Polonia-Suedia), care-și transportă spectatorii – într-o manieră destul de asemănătoare cu cea utilizată de Peter Greenaway – în lumea pictorului flamand Pieter Bruegel cel Bătrîn și a capodoperei sale Calvarul (1564). Premiul pentru cel mai bun actor a ajuns la Sergio Hasselbaink, interpretul unui tînăr surinamez, prins într-o iubire imposibilă, în drama olandeză Sonny Boy de Maria Peters, ecranizare a unui bestseller de Annejet van der Zijl. Juriul competiției internaționale a ținut să acorde și o mențiune specială, pentru cel mai bun scenariu, celebrului Václav Havel, fost președinte al Republicii Cehe. La aproape 75 de ani, scriitorul politician a debutat ca regizor cu Leaving, adaptare pentru ecran a propriei sale piese, o comedie satirică – cu accente fantastice – despre un fost cancelar (interpretat de popularul actor ceh Josef Abrhám), care este obligat să-și părăsească luxoasa vilă, împreună cu familia.

În competiția balcanică au intrat șase filme din ultimii ani, iar juriul acestei secțiuni a fost prezidat de renumitul regizor Jiri Menzel (care, la prima ediție a festivalului, a cîștigat trofeul „Gladiatorul de Aur“ cu cel mai recent film al său, În slujba regelui Angliei). Premiul pentru cel mai bun film balcanic i-a revenit lungmetrajului de debut semnat de Danilo Serbedzija, 72 Days (Croația-Serbia, 2010). Filmul, avîndu-l într-un rol principal pe tatăl regizorului (cunoscutul actor croat Rade Serbedzija), este o comedie neagră cu multe momente savuroase, un fel de The Ladykillers balcanic, cu mențiunea că ecourile războiului sînt în continuare vii pentru personaje. Pentru prima dată în scurta sa istorie, festivalul a avut anul acesta juriul FIPRESCI, al criticilor internaționali, iar acesta a distins filmul compatriotului nostru Napoleon Helmis (Nap Toader) Nuntă în Basarabia (coproducție România-Moldova-Luxemburg).

Oaspeți de vază

Claudia Cardinale a prezentat filmul de închidere al festivalului (într-o cópie de arhivă proiectată pentru prima dată public), capodopera felliniană Opt și jumătate (1963), în care actrița o interpreta pe muza regizorului Guido Anselmi (Marcello Mastroianni), dar și un film din competiția „Balkan World“, Being Italian with Signora Enrica (Turcia, 2011), în care îi revine principalul rol feminin. Regizorul Ali Ilhan, debutant în lungmetraj, a avut curajul de a-i propune legendarei actrițe să joace în film, iar ea, încîntată de scenariu și de rol, a acceptat. A rezultat o comedie agreabilă, deși convențională, cu un emoționant omagiu adus lui Fellini; filmul a primit Premiul publicului.

Un alt invitat important al ediției a patra a fost producătorul, de origine germană, Jan Harlan, care a susținut festivalul din Albania încă de la debut. Jan Harlan a prezentat anul acesta două filme notabile la care a lucrat: Barry Lyndon (1975) de Stanley Kubrick șiInteligența Artificială (2001) de Steven Spielberg (un proiect abandonat al aceluiași Kubrick).

Șansele filmului albanez

În condițiile în care fondurile Centrului Național al Cinematografiei sînt foarte mici, în Albania nu se produc mai mult de 2-3 lungmetraje pe an, majoritatea în coproducție cu alte țări europene. Ediția a patra a SummerFest-ului a prezentat un singur lungmetraj albanez, Out of Touch, semnat de Andi Deliana, regizor debutant cu studii în Canada și experiență în SUA. Totuși, cinematografia națională a mai fost reprezentată de opt scurtmetraje studențești, un documentar despre Frații Manakia și o proiecție-omagiu în onoarea actorului Vangjush Furxhi, persecutat de regimul comunist și distins postum cu un premiu pentru întreaga sa carieră.

În scurta mea ședere în Albania, am vizitat și prima școală de film națională (Academia de Film și Multimedia Marubi), fondată în 2004, în pofida tuturor obstacolelor (venite inclusiv din partea autorităților), de către deja amintitul Kujtim Çashku, pe terenul fostului Kino Studio. Cineastul albanez, care a studiat Regie la București, la începutul anilor ’70 , a reușit să impună o veritabilă școală de film, apreciată în întreaga regiune. Festivalul de la Durrës, cu selecția sa valoroasă și cu invitații săi de marcă, și Academia Marubi, cu cei 25-30 de studenți din Albania și din țările vecine, care învață să facă filme în fiecare an, reprezintă două importante șanse pentru cinematografia albaneză, care poate cîștiga astfel noi fonduri externe și mai multă vizibilitate internațională.