OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Povestea lui Andy Kaufman spusa de Milos Forman in Omul din luna (Man on the Moon) este aproape neverosimila. Daca n-am sti ca Andy a existat cu adevarat si ca a fost unul din cei mai originali performeri pe care i-a dat America, am avea toate motivele sa credem ca personajul a fost inventat... Kaufman a fost un „lunatic“ in sensul cel mai nobil al cuvintului, un „Pierrot lunaire“ devenit „performance artist“ in cea mai cinica si mai pragmatica dintre lumile posibile: Televiziunea!

„Specialitatea“ lui Andy (daca punem intre paranteze aparitia lui in sitcomul Taxi, care i-a adus totusi acea celebritate de care avea nevoie pentru a-si inscena „poznele“) a fost provocarea – o provocare atit de stilizata incit putina lume a inteles despre ce era vorba... Ne putem intreba astazi, fireste, daca tipul de provocare al lui Andy Kaufman ar fi putut schimba Televiziunea, daca dinamitarea din interior a acesteia, cu ajutorul unei tehnici, bine puse la punct si totusi rudimentare, de producere a gagului (dadaisto-situationist), ar fi putut sa modifice citusi de putin dezvoltarea (cancerigena) a acestui medium. Probabil ca nu. Andy a fost, si mai probabil, singurul constructor utopic in universul deja-distopic al micului ecran, unicul care, deconstruind cu inevitabila stingacie miturile acestuia, ar fi fost in stare sa mute cerurile Televiziunii din proximitatea acoperisurilor sufocate de antene in preajma visurilor copilariei. Provocind ceea ce, din exterior, nu parea decit hazard, Andy Kaufman a avut geniul paranoiei creative intr-un mediu inchis, in care singura paranoie este inscrisa in scenarii-sablon.

Milos Forman a reusit lucrul cel mai dificil din cite exista in cinema: revelarea unui personaj fara a-i fura misterul. Nu intimplator, este si lucrul care nu a fost inteles deloc in SUA, majoritatea cronicarilor reprosind regizorului faptul ca nu a „stiut“ sa... „descifreze enigma lui Kaufman“! De fapt, Forman nu a facut decit sa aplice, in film, „formula Andy“: inscenarea unei realitati ca si cum ar fi fictive. Toate gagurile, glumele, luptele – intr-un cuvint: actiunile – lui Andy au avut ca scop convingerea publicului ca ceea ce vede, desi real, este o farsa. Cu exceptia lui si a asistentului sau, Bob Zmuda (co-producator al filmului), nimeni nu a crezut. In tara „reality-show“-urilor si a „live“-urilor canibalice, gestul unui performer care pune in scena propriul masacru si intre ghilimele „realitatea“ Televiziunii este o transgresiune de neconceput si de neacceptat. Forman a vazut, pe buna dreptate, in Andy Kaufman un marginal care ajunge vedeta cu intentia declarata de a transforma vedeta intr-un marginal – adica exact opusul „visului american“, in care toata lumea vrea sa devina vedeta si sa ramina astfel, punct. In acest sens, Kaufman este adevaratul anti-erou american, mult mai autentic si mai tragic, pina la urma, decit un Larry Flynt. Cit despre Omul din luna, el este poate cel mai necomplezent si mai „neoficial“ film al lui Forman de la Taking Off (1971) incoace – o oglinda extrem de limpede a inadaptabilitatii funciare a Americii la orice contra-ideologie.

Forta filmului vine tocmai din aceasta operatie (pe creier deschis) prin care – via Andy Kaufman – se grefeaza un imaginar pe un altul. Inca de la primele cadre (in care, in pregeneric, Andy ne spune ca filmul, de fapt, s-a terminat, „noapte buna“..., „plecati!“ – si urmeaza genericul), Forman se joaca, buñuelian aproape, cu asteptarile publicului, recurgind la formula gata-facuta a flashback-ului explicativ (copilaria lui Andy, inceputurile sale etc.) doar pentru a situa, mai convingator din punct de vedere emotional, deconstructiile ulterioare. Este un joc continuu de-a aparentele deceptive, avind ca fundal cea mai deceptiva aparenta: Televiziunea, si ca „actant“, pe cel mai isteric produs al consumului de imagini: Jim Carrey. Actorul canadian face inca o creatie dramatica solida dupa rolul din Truman Show (care i-a adus primul Glob de Aur, al doilea fiind obtinut pentru Omul din luna). Desi diferenta de intentie si posibilitati intre Carrey si Kaufman este evidenta, poate nu este exagerat sa vedem in tendinta lui Carrey de a schimba registrul (de la Ace Ventura la Andy Kaufman, via Truman) un „replay“ al traiectoriei acestuia: odata celebritatea cistigata, Carrey incearca sa se faca acceptat (si) ca „actor serios“, capabil nu doar de metamorfoze gumilastice ci si de travestiuri de profunzime. Faptul ca a ales rolul (test definitiv pentru capacitatile sale) cameleonului genial Andy Kaufman este un prim indiciu. Faptul ca l-a dus la bun sfirsit cu brio este o confirmare. Iar faptul ca nu a fost nici macar nominalizat la Oscar il apropie, amar, de pozitia de outsider perdant... Sa nu ne amagim, totusi: Andy Kaufman a murit, iar un „nou“ Andy Kaufman, daca exista, nu e de gasit la Hollywood, ci pe Luna!
_____________
Andy Kaufman s-a nascut in 1949 la New York si a devenit vedeta a micului ecran in anii ‘70. In 1982 a fost exclus din „The Saturday Night Live“, dupa un vot al telespectatorilor. Desi n-a fumat si n-a baut, fiind vegetarian convins, a murit de un cancer la plamini, in 1984.
DannyDeVito (care in film joaca rolul impresarului lui Andy, George Shapiro) este la originea proiectului de film despre viata prietenului sau, pe care l-a discutat ani in sir cu Milos Forman – regizorul care i-a oferit primul rol important in Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975). DeVito este si unul dintre producatorii Omului din luna, in timp ce George Shapiro este unul dintre producatorii executivi.
Courtney Love (Lynne Margulies, care ajunge sotia lui Andy) a mai jucat rolul sotiei lui Larry Flynt in anteriorul film al lui Milos Forman, The People vs Larry Flynt (1996).
Titlul filmului provine de la melodia „Man on the Moon“ a celor de la R.E.M., inclusa pe albumul Automatic for the People din 1992. R.E.M. au compus si muzica de pe coloana sonora a Omului din luna.