OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Festivalul International de Film B-EST, editia a treia (14-21 aprilie). Oaspete de onoare: „Tarul“ cinematografiei rusesti, Nikita Mihalkov. Un regizor si actor foarte iubit in Romania, dupa cum au dovedit-o salile mereu neincapatoare, indiferent ca a fost vorba de proiectia unuia dintre filmele pe care le-a realizat sau/si in care a interpretat un rol, de conferinta de presa sau de master-class-ul de regie pe care le-a sustinut. Plin de verva si cu un umor irezistibil, acest B-EST guest star a facut fata cu brio avalansei de intrebari ale audientei, avida sa afle absolut totul despre cineastul si omul Nikita Mihalkov. „in ultimele doua zile am vorbit cit n-am vorbit in jumatate de an“, a glumit regizorul rus la despartirea de Bucuresti, unde spera sa revina cu un nou film. in ciuda programului foarte incarcat al cineastului, am avut privilegiul de a-i adresa citeva intrebari si in particular.

In filmele dumneavoastra vorbiti nu numai despre dragoste, cum ne-ati mai declarat, ci si despre relatia dintre istoria individuala si istoria colectiva sau despre regretul dupa o lume care s-a stins, ucisa de Istoria necrutatoare. Va considerati, din punct de vedere structural, un nostalgic?
Da, sint un nostalgic. Cehov spunea ca rusii isi adora trecutul, urasc prezentul si se tem de viitor. Pare o formula care nu-ti ofera nici o cale de iesire. Eu insa m-am gindit ca nu e chiar atit de ingrozitor totul, pentru ca, intr-un fel sau altul, viitorul de care te temi se transforma treptat in prezentul pe care il urasti si, in cele din urma, devine trecutul pe care il adori.

Credeti ca spiritul revolutionar – „soarele inselator“, cum l-ati numit dumneavoastra – reprezinta o componenta esentiala a ceea ce ne-am obisnuit sa numim „sufletul rus“?
Da, insa eu nu as vorbi despre un „spirit revolutionar“, ci despre un „spirit de rascoala“.

Care ar fi diferenta?
Revolutia inseamna totusi ideologie, pe cind acest spirit de rascoala, aceasta fronda poate sa insemne si faptul ca nu esti de acord cu tine insuti.

Lucrati in paralel la doua filme, dintre care primul, 12, este un remake dupa un film-cult hollywoodian de acum jumatate de secol, 12 oameni furiosi de Sidney Lumet. Ce va aduce nou adaptarea dumneavoastra?
Totul va fi nou, cu exceptia fabulei; doar ea va mai ramine din filmul lui Lumet, restul este radical diferit. La mine, este vorba despre 12 jurati care judeca un tinar cecen acuzat de a-si fi ucis tatal adoptiv, un ofiter rus. Astfel incit, dupa cum vedeti, nu prea are legatura cu filmul american.
Impulsul vine de acolo, dar restul este original. Iar rolurile sint interpretate de 12 actori rusi cunoscuti, printre care ma numar si eu.

De ce ati recurs la aceasta formula, a remake-ului?
Fiindca mi s-a parut formula cea mai comoda ca sa vorbesc despre starea de astazi a Rusiei.

Al doilea film la care lucrati se va numi Soarele inselator 2. De ce ati simtit nevoia sa realizati o continuare dupa succesul dumneavoastra din 1994, care v-a adus singurul Premiu Oscar de pina acum si care a deschis Festivalul B-EST?
Pentru ca mi se pare ca sint foarte putine cazurile cind poti sa faci un film cu o actrita care avea initial sase ani si acum are 20, cum este fiica mea Nadia; ea imi era copil si pe ecran, in filmul initial, unde eu il jucam pe colonelul Kotov.

Acesta este unicul motiv?
Nu, bineinteles, dar restul cred ca il veti intelege din film. De fapt, vor fi doua filme de aproape trei ore fiecare, lansate in cinematografele din Rusia la doua saptamini distanta.

Si totusi, cum il veti reinvia pe colonelul Kotov, despre a carui moarte aflam la sfirsitul primului Soarele inselator?
Filmul anterior a fost facut acum mai bine de un deceniu, asa ca s-au mai schimbat lucrurile intre timp...

Dintre filmele dumneavoastra, pe care il simtiti cel mai aproape in prezent?
Nu as putea spune care film imi este cel mai apropiat, pentru ca fiecare are propria lui istorie. Filmele mele sint ca niste copii, iar un copil, indiferent daca e cuminte sau golan, tot al tau ramine.

Atunci cum ati ales cele trei filme care au fost prezentate la Bucuresti (Soarele inselator, Barbierul din Siberia si Consilierul de stat de Filip Yankovski, la care ati colaborat ca actor si producator)?
Au fost alese acele filme care probabil nu s-au mai vazut la Bucuresti.

Ati debutat ca actor si continuati sa jucati in filmele dumneavoastra si ale altor regizori. Cum va alegeti rolurile?
Eu nu aleg roluri, ci regizori, si ii aleg pe aceia in care am incredere. Joc cu placere doar in filmele pe care nu le regizez, insa uneori, din diverse motive, sint obligat sa joc si in filmele mele. De pilda, atunci cind am aparut in Consilierul de stat, nu mai jucasem de multi ani, asa ca am facut-o cu o placere imensa.

Ne-ati vorbit despre ritmul accelerat in care se dezvolta industria de film din Rusia. Cite filme rusesti sint produse anual, cite dintre ele primesc fonduri din partea statului si cite reusesc sa treaca de granitele tarii?
Mi-e greu sa spun cite filme rusesti ajung in lume, numai producatorii lor va pot spune asta. Se fac cam 140 de filme pe an, iar in jur de 85% dintre ele primesc sprijin de la stat.

Ce ii lipseste cinematografiei ruse pentru a combina succesul intern cu un succes extern semnificativ?
Cred ca are de toate, trebuie numai sa vina momentul potrivit. Nu a sosit inca vremea noilor cineasti rusi. La noi e o vorba care spune ca poti obtine totul, dar totul vine numai la cei care nu asteapta acest lucru.

in 1994, cind Soarele inselator a pierdut premiul Palme d’Or la Cannes in favoarea lui Pulp Fiction de Quentin Tarantino, ati declarat, dezamagit, ca nu veti mai participa la marile festivaluri...
Am mai participat chiar si la Cannes, unde am deschis editia din 1999 cu Barbierul din Siberia. Am spus insa ca nu voi mai intra in vreo competitie; acest lucru l-as face probabil doar in cazul festivalului de la Venetia.

Din 2000 incoace, sinteti presedintele Festivalului International de Film de la Moscova. Ce atributii presupune aceasta functie?
Ca presedinte, eu propun oaspetii internationali si stabilesc strategia generala a festivalului.

Cind vor fi prezenti la Moscova si reprezentantii Noului Val din cinematografia romaneasca, precum Catalin Mitulescu, caruia, in calitate de presedinte al juriului, i-ati inminat acum trei ani un Palme d’Or pentru scurtmetraj?
Asta nu depinde de mine, ci de comisia de selectie a festivalului. Eu unul ii astept cu mult drag pe Catalin si pe ceilalti regizori romani.