OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

S-a intimplat in a doua zi de Paste, la Jina, un sat urcat in munte, la peste 1000 de metri. Satul are 4.500 de locuitori si in acea zi parea ca toti se adunasera in fata Caminului Cultural, pentru un eveniment asteptat cu infrigurare: premiera filmului Zina de Dumitru Budrala.

Istoria unui proiect

Proiectul Zina, lansat de Fundatia de Antropologie Vizuala din Sibiu, are doua componente: realizarea unei monografii filmice a Jinei si componenta de „salvage anthropology“, adica documentarea urgenta a unui mod de viata profund legat de civilizatia pastoritului, care va inceta curind sa existe in formele sale traditionale, asa cum s-a intimplat cu ani in urma in Grecia, Italia sau Spania.

Filmul aduce in prim-plan trei sute de ani de istorie a acestui sat, cu material inedit din perioada secolului al XVIII-lea, cind satul era un important sediu graniceresc in Imperiul Habsburgic. Cultura pastoritului, ritualurile ancestrale, tirgurile de altadata, nedeile pacurarilor, fluierul si cintatul in dunga, legendele despre lumi de demult, dar si legaturile permanente cu romanii de dincolo de munti, prin practicarea pastoritului transhumant, sint citeva dintre reperele acestui film. Este prezentata viata de ieri si de azi a comunitatii unui sat de o extraordinara vitalitate, care a fost vatra si loc de obirsie pentru multe asezari de pe versantul sudic al Muntilor Carpati (Corbi, Babeni, Ciofringeni, Ungurenii Capatineni, Oiesti, Vaideeni etc.).

Fiecare capitol poate fi dezvoltat intr-un film in sine, ceea ce Fundatia de Antropologie Vizuala isi si propune sa realizeze in viitor.
Revenind la productia lansata in a doua zi de Paste, se poate spune ca ea se inscrie pe doua coordonate: avem, pe de-o parte, o informatie densa, rezultatul mai multor ani de cercetare, care se inscrie in traditia Scolii Gusti, de documentare complexa asupra locului si a oamenilor. Pe de alta parte, regizorul a optat pentru o forma atractiva de transmitere a informatiei catre spectator, mergind pe linia experimentata de antropologii care dau o mai mare importanta productiei filmice si prefera utilizarea unor forme si structuri diverse, care sa le permita comunicarea mesajului catre un public dincolo de cercurile strict academice.

Este celebru pentru acest curent exemplul Melissei Llewelyn-Davis din Marea Britanie, antropolog si autor de filme documentar-antropologice despre populatia Massai din Africa de est (Llewelyn-Davies a fost prezenta la proiectia din 1998, pomenita mai sus, in calitate de membru al juriului festivalului). Ea a experimentat o imbinare a structurii de telenovela (soap opera) cu cerintele documentarului antropologic intr-o serie de filme produse de BBC intre 1980-1990, Diary of a Massai Village (1984), si, mai recent, in ciclul Memories and Dreams, difuzat in anii ’90 pe canalul BBC 2.
Proiectul Zina a mai avut o componenta pe care echipa proiectului a numit-o „oglinda“. Lansarea filmului a fost insotita de o expozitie de fotografie, intitulata Ultimii pastori. Fotografiile, al caror autor este tot Dumitru Budrala, au oferit un tablou vivant al acestei lumi, surprinse cu profunda sensibilitate de fotograf: chipuri si gesturi expresive, pe care oamenii le priveau cu uimire vazind cunoscuti de-ai lor, oameni din sat, atitudini considerate de ei normale si banale, intr-o noua perspectiva. Expozitia avea sa fie doar inceputul unei descoperiri de sine, care a continuat pe tot parcursul proiectiei filmului.


De ce Zina?

Autorul a ales sa foloseasca pentru titlu una dintre variantele grafice ale numelui satului, asa cum apare in documentele vechi, sugerind inca de la inceput ca filmul va aduce pe ecran povestea unei civilizatii aproape disparute. In plus, numele scris in aceasta forma aminteste si de legenda originara, care atribuie intemeierea satului de catre o zina.
Dincolo de farmecul natural al locurilor si de spectaculozitatea vietii pastorale, autorul cauta raspunsuri posibile la intrebari concrete si incitante:
Cum a ajuns Jina sa aiba munti mai multi decit oricare alt sat din Marginimea Sibiului si sa se intinda pe 330 km2, adica suprafata Bucurestiului de azi?
De ce au ajuns atitia jinari sa-si lase plaiurile, casele si progadia si sa plece peste munti, unde au intemeiat sate intregi?
Prin ce jocuri ale istoriei, oameni dintr-un sat izolat din Carpati au luat parte la bataliile decisive din secolul al XVIII-lea si al XIX-lea din Europa?
Cum au gasit jinarii calea de a trai ca o comunitate inchegata, desi erau raspinditi pe plaiuri, la zeci de ore de mers unii de altii?
Care e povestea drumurilor pastorilor spre „vaile fara iarna“, in cautarea ierbii?


Avanpremiera

Daca expozitia de fotografie s-a dorit o avanpremiera, o modalitate de a-i pregati pe spectatori pentru ceea ce avea sa urmeze, oamenii din sat au devansat intentiile organizatorilor. Cu o zi inainte de lansare, in zori, la iesirea din biserica, dupa slujba Invierii, oamenii nu s-au dus, ca de obicei, acasa, sa ciocneasca oua rosii. Prima lor grija a fost sa mearga la Caminul Cultural, ca sa vada fotografiile.


Spectacol pe ecran, spectacol in sala

Luni, la Jina, am asistat la doua spectacole simultane. A fost un spectacol pe ecran si unul, cu totul inedit, in sala Caminului Cultural, asaltat de peste 1000 de oameni, desi in mod normal nu poate cuprinde mai mult de 5-600. Cei care nu au mai incaput cu nici un chip au ramas afara, in asteptarea celui de-al doilea spectacol.
Asemenea proiectii, in fata unui public implicat, cu o perceptie personala a celor vazute pe ecran, sint intotdeauna spectaculoase. Reactia publicului poate surprinde de multe ori, punctind sau ignorind anumite momente, intr-un mod neasteptat pentru autor. In al doilea rind, chiar si acest tip de public nu este unitar. In sala de la Jina au fost batrinii satului, au fost si cei de virsta mijlocie, dar si copii. Au fost oameni care traiesc si azi in sat si oameni care l-au parasit cu ani in urma. Au fost oameni care isi amintesc cu nostalgie de viata de altadata, dar si oameni pentru care traditia nu inseamna mare lucru.

Au avut totusi ceva in comun. Cu totii au fost impresionati vazind satul lor, cu locurile, istoria si oamenii sai, intr-o alta lumina.
Proiectul Fundatiei de Antropologie Vizuala nu se opreste aici. Filmul si expozitia de fotografie vor fi itinerate in tara si trimise la festivaluri de film documentar in strainatate. Programul „antropologia de salvare“ va continua cu alte proiecte, care fac deja parte din pachetul de programe propus de Fundatie pentru evenimentul Sibiu, Capitala culturala europeana 2007, apreciat extrem de favorabil de partenerii din Luxemburg ai programului european.
De asemenea, Fundatia a elaborat un proiect de infiintare a unui Centru de Antropologie Vizuala. Proiectul explica necesitatea infiintarii unui astfel de centru, care ar urma sa se orienteze catre cercetarea antropologica si de documentare vizuala, cu implicarea tinerilor specialisti din Romania si din strainatate.

Fundatia de Antropologie Vizuala