Festivalul de la
Tîrgu-Mureş, „Alter-Native“, este unul dintre cele mai vechi manifestări
internaţionale de film din provincie şi reprezintă un bun barometru al stării
scurtmetrajului. Evenimentul a debutat în acelaşi an cu Festivalul de
Documentar Astra Film Sibiu (1993), sub forma unor „Zile ale Filmului Maghiar“,
prezentînd producţii cinematografice importante ale vecinilor noştri vestici. Din
1994 şi pînă astăzi, la ediţia a 16-a a Festivalului tîrgumureşean (5-9
noiembrie), „Alter-Native“ s-a impus ca o marcă de succes, asociată tradiţional
cu filmul de scurtmetraj, în pofida faptului că, între timp, în oraş a mai
rămas funcţional un singur cinematograf (la fel ca şi la Sibiu, de altfel). Un
cert atu al festivalului organizat de Uniunea Democrată a Tineretului Maghiar
din Mureş este superbul Palat al Culturii, ridicat cu aproape un secol în urmă,
care găzduieşte proiecţiile.
Competiţia
„Alter-Native“ a inclus anul acesta 55 de scurtmetraje (de ficţiune şi de
animaţie, dar şi documentare şi experimentale), alese de un juriu de
preselecţie din cele 577 de filme din 52 de ţări, înscrise în concurs. Cîteva
scurtmetraje mi-erau deja cunoscute de la alte festivaluri din ţară (Anim’est,
DaKINO şi NexT din Bucureşti, Anonimul din Sfântu Gheorghe – Delta Dunării sau
muuuvi din Lăzarea – Harghita), însă cele mai multe au fost inedite. Previzibil,
aproape jumătate din filmele prezentate în competiţie au fost fie maghiare, fie
româneşti, fie coproducţii româno-maghiare. Totuşi, selecţia a oferit
spectatorilor fideli suficiente perspective noi asupra posibilităţilor genului
scurt.
Marele premiu al
festivalului a revenit unui film... globalizant (Scrisoare pe faianţă): doi
tineri regizori maghiari (Judit Feszt şi Gergely Somogyvári) au realizat un
documentar experimental despre Nobert Sanders, un artist brazilian care
trăieşte de zece ani în Portugalia. Prezentat ca un film-scrisoare pe care
protagonistul-narator o trimite familiei sale, aflată la mare depărtare,
Scrisoare pe faianţă se remarcă în primul rînd prin modalitatea originală de
abordare a subiectului, folosind tehnicile colajului cinematografic pentru a
sugera strînsa legătură dintre viaţa lui Nobert şi arta sa (pictura pe plăci de
ceramică azulejo, în care portughezii au integrat motive europene, asiatice,
latinoamericane şi africane).
Un alt premiu
important a fost oferit coproducţiei Germania-Elveţia, Pe linie, de Retto
Caffi. Un film cu un bogat palmares la activ, beneficiind de o dramaturgie
solidă, de un actor principal ideal (Roeland Wiesnekker) şi de o imagine
excelentă; un film despre dragoste, dar şi despre culpele şi remuşcările care-i
stau în cale. La un nivel superior, Pe linie tratează şi uriaşa putere a
imaginii înregistrate într-o societate dominată de camerele de supraveghere.
Două documentare
maghiare, Ritmuri furate (Hipi-hopi) de Martin Szecsanov (regizor-operator) şi
Satul care se scufundă de Márton Szirmai, au fost şi ele premiate la această
ediţie „Alter-Native“. Primul este de fapt un mockumentary (pseudodocumentar),
deşi, pînă spre final, am avut impresia că fantezista teorie „protocronistă“
propusă de etnograful entuziast din film (cultura hip-hop şi-ar avea rădăcinile
în dansurile tradiţionale maghiare „hipi-hopi“, filmate în 1974 şi aduse în SUA
de către József Takács, provenind dintr-o familie de emigranţi) chiar e luată
în serios. Al doilea, deşi are şi el note comice, prezintă obiectiv, fără
comentarii inutile, un subiect foarte dramatic: casele micului şi liniştitului
sat maghiar Medgyesbodzás se scufundă încet, din cauze învăluite deocamdată în
mister. Protagonistul, energicul şi optimistul József, învaţă limba engleză
pentru a prezenta situaţia satului său într-un film pe care îl trimite Uniunii
Europene, în speranţa unei rezolvări a crizei.
Cel mai bun film
studenţesc a fost considerat Supă de Zlín (Cehia) de Akile Nazli Kaya, o
glumiţă ce pretinde a explica stranietatea locuitorilor din oraşul morav
menţionat în titlu. Un film care iese în evidenţă prin amestecul ingenios al
tehnicilor de animaţie.
Cum se întîmplă
de obicei în competiţiile care amestecă toate genurile cinematografice, fără ca
vreunul să ia partea leului, cele mai multe filme bune au fost animaţii şi, ca
atare, nu prea au stîrnit interesul membrilor juriului. Aşa se face că un
singur scurtmetraj de animaţie (Cutia neagră a letonului Jurgis Krasons) a
intrat în palmares, primind o menţiune specială. Din fericire, este vorba de un
film strălucit, cu un umor suprarealist-anarhist irezistibil şi cu o grafică de
excepţie, care abordează probleme actuale ale capitalismului consumerist
globalizat (de pildă, mecanismele creşterii şi ale descreşterii brandurilor),
într-o manieră ce aminteşte de desenele animate clasice cu Wile E. Coyote. Datorită
unei misterioase cutii negre, Hoogie, o creatură de origine necunoscută, devine
peste noapte idolul mulţimilor, pentru ca un incident banal să-l retransforme
într-un anonim. Asta pînă cînd va reuşi să impună un nou brand...
Programele
paralele ale festivalului au propus spectatorilor selecţii reprezentative
pentru diverse şcoli de film (din România, Franţa, SUA şi Germania –
ţară-invitată a acestei ediţii) şi festivaluri internaţionale (Mediawave Györ,
Mecal Barcelona şi Duisburg). De asemenea, publicul mureşean a putut vedea,
chiar în avanpremieră, mai multe lungmetraje: Călătoria lui Gruber, Rumenye! Rumenye!
şi Căutîndu-l pe Schwartz ale invitatului special Radu Gabrea, Întîlniri
încrucişate de Anca Damian şi Restul e tăcere de Nae Caranfil. Aşa se face că,
deşi proiecţiile s-au desfăşurat în doar două săli, nu de puţine ori era
dificil să alegi între „Alter-Native“ filmice atractive. Aşadar, cinefilii
interesaţi de festivalurile din România nu ar trebui să ocolească Tîrgu-Mureş,
mai ales că ţara-invitată a ediţiei din 2009 va fi Spania.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters